Noaptea Sfântului Andrei - Vrăji, farmece și superstiții de măritiș

În multe regiuni din Europa, noaptea de 29 spre 30 noiembrie, precedând sărbătoarea zilei Sfântului Andrei, era considerată favorabilă pentru vrăji, farmece şi incantaţii pentru ghicirea ursitului unei fete de măritat sau de "legare" a unui viitor bărbat pentru o tânăra femeie.

În unele regiuni din Austria, tinerele femei se dezbrăcau în pielea goală, beau vin şi rosteau o incantaţie, numită Andreasgebet, rugăciune la Sfântul Andrei, în timp ce loveau o saltea de paie. Prin această practică magică se credea că poate fi atras un viitor soţ.
Un alt obicei consta în aruncarea peste umăr a unui sabot sau pantof. Dacă încălţămintea cădea cu vârful îndreptat către uşă, însemna că faţă urmă să se mărite în anul următor.

• În unele zone din Cehia şi Slovacia, tinerele femei scriau pe un bileţel numele unor posibili soţi şi amestecau bucăţelele de hârtie împăturite într-un aluat, numit Halusky. După coacere, prima prăjitură care rămânea la suprafaţă unei ape dezvăluia numele viitorului soţ.

• În Polonia, exista tradiţia de se aşeza bileţele, pe care erau scrise numele unor potenţiali soţi, sub pernă, înainte de culcare. Dimineaţa, la trezire, primul bileţel luat de sub pernă de către o fată indică numele viitorului soţ.

Într-un alt obicei polonez de ghicire a viitorului, fetele stăteau aplecate peste un vas cu apă, în care plutea o coajă de nucă conţinând o micuţa lumânare aprinsă. Fiecare dintre tinerele femei aşeza câte o bucăţică de hârtie cu numele bărbatului favorit ca soţ, pe marginea interioară a vasului. Bucata de hârtie spre care se îndrepta coajă de nucă şi care era aprinsă de lumânare prezicea peţitorul la care trebuia să se aştepte respectiva fată.
De asemeni, în timpul zilei, o tânăra femeie număra stâlpii unui gard până ajungea la cel de-al patrusprezecelea. Acest ultim stâlp indica prin forma lui, dacă viitorul soţ al fetei urma să fie gras, slab, înalt, scund, tânăr sau bătrân.
Într-un alt joc magic polonez, o eşarfă, o panglică şi un rozariu erau amplasate sub câte o farfurie. O fată, legată la ochi, era rotită de trei ori în jurul ei, în timp ce suratele ei rearanjau farfuriile de pe masă. Apoi, tânăra femeie alegea una din farfurii. Dacă nimerea eşarfă însemna că se va mărită în curând, dacă nimerea peste panglică avea să fie singură încă un an de zile, iar dacă alegea rozariul însemna că va rămâne fată bătrână sau se va călugări.
Tot în Polonia, exista obiceiul de a se turna în apă ceara topită a unei lumânări, strecurată prin gaura de cheie a unei uşi, iar în Germania, de a se scurge plumb topit înapă rece. Formă luată de ceară sau de plumb în contact cu apă sugera meseria viitorului bărbat al unei fete.

• În Scoţia, femeile tinere trebuiau să se roage în noaptea de 29 noiembrie, urmând ca a doua zi să desluşească un semn despre un viitor soţ. Pentru a face această, ele aruncau un pantof în uşa casei lor părinteşti. Dacă vârful pantofului era îndreptat către casă, ele erau menite a rămâne necăsătorite încă un an. Dacă, dimpotrivă, vârful pantofului nu era orientat către casă, însemna că urmau să se mărite în curând.

Un alt vechi obicei scoţian era cel ca o tânăra femeie să decojeasca un măr dintr-o singură și continuă mişcare a cuţitului. Coaja de măr urma apoi să fie descifrată ca o iniţială a numelui viitorului soţ.

• În folclorul german, fetele nemăritate erau sfătuite să ceară ajutorul Sfântului Andrei. Astfel, se spunea că dacă în noaptea de 29 noiembrie se culcau dezbrăcate, urmau să îşi vadă în vis soţul ursit..

• În România, fetele de măritat pregăteau pe 29 noiembrie o "turtucă de Andrei", o turtă din făină de grâu foarte sărată, care era mâncată de tinerele femei înainte de culcare. Bărbatul care le astâmpără setea în vis urma să le ia în căsătorie, în următorul an.
• În cadrul unui alt obicei, fetele nemăritate semănau câte un căţel de usturoi într-o bucată de aluat. Modul în care încolţea şi se dezvolta ulterior usturoiul semănat era un prilej de a face interpretări despre fizicul sau caracterul ursitului soţ.
• O altă tradiţie constă în turnarea de către fete, într-o strachină, a 9 ceşcuţe cu apă. Apa din strachină, aşezată peste noapte sub icoană, era măsurată în acelaşi fel a doua zi dimineaţă, în ziua de Sfânt Andrei. Dacă cea de-a nouă şi ultima ceşcuţă nu se umplea cu apă, însemna că faţă mai avea de aşteptat încă un an înainte de a se mărită.
• 41 de boabe de grâu aşezate sub pernă, înainte de culcare îi permiteau unei fete să îşi cunoască ursitul pentru viitorul an. Dacă în timpul somnului tânăra femeie visa că cineva venea să fure boabele de grâu putea fi sigură se va cununa în noul an .
• O lumânare păstrată de la Înviere putea prilejui un alt act de divinaţie.
• În noaptea de 29 noiembrie, o fată de măritat putea merge la o fântână, deasupra căreia aprindea lumânarea şi spunea o rugăciune, cerându-i Sfântului Andrei să o lase să îşi vadă chipul ursitului. După terminarea rugăciunii, apele fântânei se puteau tulbură, iar tânăra femeie avea şansa de a desluşi faţa viitorului soţ.

Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Dictionar de vrajitorie | magie (Wicca) de la A la Z

Farmece de iubire din magia Wicca

Farmece de dragoste.Incantatii si retete