22 octombrie: Sfinții Șapte Tineri din Efes

 Cei Șapte Sfinți Tineri din Efes, Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Antonin și Constantin, au trăit în secolul al III-lea. Sfântul Maximilian a fost fiul administratorului orașului Efes. Cei 7 au fost prieteni în copilărie și au mers împreună în serviciul militar. 

Când împăratul Decius (249-251) a sosit în Efes, a comandat tuturor cetățenilor să ofere sacrificii zeilor păgâni. Pe cei care nu se supuneau îi aștepta tortura și moartea. Cei 7 tineri au fost denunțați de informatori și au fost chemați să răspundă acuzărilor lor. Apărând în fața împăratului, ei și-au mărturisit credința în Hristos.  

                                                                               

Le-au fost luate centurile și însemnele militare, iar Decius le-a permis eliberarea sperând că se vor răzgândi cât el era plecat într-o campanie militară. Tinerii au fugit din oraș și s-au ascuns într-o peșteră de pe muntele Ochlon, unde și-au petrecut timpul în rugăciune, pregătindu-se pentru mucenicie.

Cel mai tânăr dintre ei, Sfântul Iamblic, îmbrăcat ca un cerșetor, a mers în oraș pentru a cumpăra pâine. Pe drumul său într-acolo, a auzit că împăratul se întorsese și că îi căuta. Sfântul Maximilian și-a îmboldit tovarășii să iasă din peșteră și să se prezinte ei înșiși la judecată. 

Aflând unde se ascundeau tinerii, împăratul a ordonat ca intrarea în peștera să fie închisă cu pietre mari, astfel încât Sfințîi să poată pieri de foame și de sete. Dar, doi dintre demnitarii de la intrarea blocată a peșterii erau creștini în secret. Dorind să păstreze amintirea Sfinților, ei au amplasat în peșteră un cufăr sigilat conțînând două plăci metalice. Pe acestea au înscris numele celor șapte Sfinți, detalii despre suferința și moartea lor. 

Domnul i-a pus pe tineri într-un somn miraculos care a durat aproape două secole. Între timp, persecuțiile împotriva creștinilor au încetat. În decursul domniei împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450) erau eretici care negau că va fi o înviere generală a morților după a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.  Unii dintre ei ziceau, "Cum poate avea loc o înviere a morților când nu vom mai avea nici suflet, nici trup, de vreme ce ele vor fi dezintegrate?" Alții afirmau, "Numai sufletele vor avea o înviere, deoarece ar fi imposibil pentru trupuri să revină la viață și să trăiască după o mie de ani, când nu va mai rămâne din ele nimic decât praful". De aceea, Domnul a revelat taina Învierii Morților și Viața viitoare prin cei șapte Sfinți ai Săi. 

Proprietarul pământului pe care era situat muntele Ochlon a descoperit o construcție din piatră și muncitorii săi au deschis intrarea în peșteră. Domnul îi ținuse pe tineri în viață, și ei s-au trezit din somnul lor, fără să-și dea seama că trecuseră aproape 200 de ani. Corpurile și hainele lor erau complet intacte. 

Pregătindu-se să accepte tortura, i-au cerut din nou Sfântului Iamblic să cumpere pentru ei pâine din oraș. Mergând într-acolo, tânărul a fost uluit să vadă o cruce la porțile localității. Auzind numele lui Hristos pronunțat liber, a început să se îndoiască de faptul că se apropiase de propriul lui oraș. 

Când a plătit pentru pâine, Iamblic a dat brutarului monede cu imaginea împăratului Decius pe ele. A fost reținut, ca unul care putea ascunde o mare sumă de astfel de bani. Sfântul Iamblic a fost dus la administratorul orașului, care era și episcopul Efesului. Auzind răspunsurile derutante ale tânărului, episcopul și-a dat seama că Dumnezeu dezvăluia un anumit fel de taină, și a mers cu alți oameni la peșteră.

La intrarea în aceasta, episcopul a găsit cufărul sigilat și l-a deschis. A citit pe plăcile metalice numele celor 7 tineri și mărturiile despre închiderea peșterii din porunca împăratului Decius. Ducându-se înăuntru și văzând Sfinții în viață, toată lumea s-a bucurat și a realizat că Dumnezeu, prin trezirea acestora din somnul lor îndelungat, demonstra bisericii taina Învierii Morților. 

Curând, însuși împăratul a sosit la Efes și a vorbit cu tinerii din peșteră. Apoi, tinerii Sfinți, în vederea tuturor, și-au lăsat capetele la pământ și au adormit din nou, de această dată până la Învierea generală. 

Împăratul a vrut să pună fiecare din tineri într-un sicriu împodobit cu bijuterii, însă aceștia i-au apărut într-un vis și au spus că vor să fie lăsați în mormântul lor din peșteră. 

O a doua comemorare a celor șapte tineri are loc pe 4 august. 

21 octombrie: Sfințîi Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie