12 decembrie: Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni

 Comemorat pe 12 decembrie, Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, s-a născut spre finele secolului al III-lea, pe insula Cipru. A fost păstor și a avut soție și copii. Și-a folosit toți banii pentru nevoile vecinilor și oamenilor fără adăpost, și Dumnezeu l-a răsplătit pentru asta cu darul de a face minuni. A vindecat bolnavi irecuperabili și a alungat din unii demoni. 

După moartea soției sale, în timpul domnilie împăratului Constantin cel Mare (306-337), a fost numit episcop de Trimitunda, din Cipru. Ca episcop, Sfântul nu și-a schimbat felul de a trăi, și și-a combinat slujba pastorală cu fapte de caritate.     

                                                            

Conform mărturiei istoricilor bisericii, Sfântul Spiridon a participat la sesiunile Primului Sinod Ecumenic, din anul 325. La Sinod, Sfântul a intrat într-o dispută cu un filosof grec care apăra erezia. Puterea cuvintelor simple, directe ale Sfântul Spiridon a arătat tuturor importanța înțelepciunii lui Dumnezeu față de înțelepciunea omenească: "Ascultă, filosofule, ce-ți spun. Există un Unic Dumnezeu Care a creat omul din țărână. El a ordonat toate lucrurile, atât vizibile, cât și invizibile, prin Cuvântul Său și Duhul Său. Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu, Care a venit pe pământ pentru păcatele noastre. El s-a născut dintr-o Fecioară, a trăit printre oameni și a murit pentru mântuirea noastră, și apoi El s-a înălțat din moarte și a înviat rasa umană cu El. Credem că El este Unul în esență cu Tatăl, și egal cu El în autoritate și onoare. Credem asta fără gândiri viclene, căci este imposibil să înțelegem această taină prin rațiunea omenească". 

Drept rezultat al discuției lor, oponentul creștinismului a devenit apărătorul zelos al Sfântului și, mai târziu, a primit sfântul botez. După convorbirea cu Sfântul Spiridon, filosoful s-a întors spre tovarășii săi și le-a spus, "Ascultați!"Până acum, rivalii mei mi-au prezentat argumentele lor și am fost capabil să resping dovezile lor cu alte dovezi. Dar, în loc de dovezi ale rațiunii, cuvintele acestui episcop sunt pline cu un fel de putere specială, și nimeni nu le poate respinge, deoarece este imposibil pentru om să se opună lui Dumnezeu. Dacă oricare dintre voi gândește cum fac eu, fie ca el să creadă în Hristos și să se alăture mie în a-l urma pe acest om, căci Dumnezeu vorbește prin buzele sale". 

La acest Sinod, Sfântul Spiridon a arătat unitatea Sfintei Treimi într-un mod remarcabil. A luat o cărămidă în mână și a strâns-o. De îndată, a izbucnit foc din ea, dar a picurat apă pe pământ și în mâinile făcătorului de minuni a rămas numai praf. "Aceasta a fost doar o cărămidă", a zis Sfântul Spiridon, "dar a fost compusă din trei elemente. În Sfânta Treime sunt trei persoane, dar numai un Dumnezeu". 

Sfântul Spiridon a avut grijă de enoriașîi săi cu o mare dragoste. Prin rugăciunile sale, seceta a fost înlocuită de ploi abundente, iar ploile neîncetate au fost înlocuite cu vreme frumoasă. Prin rugile lui, diavolii au fost izgoniți din trupurile oamenilor.

Odată, a venit la el o femeie cu un copil mort în brațele ei, implorând intermedierea Sfântului. Spiridon s-a rugat și pruncul a fost readus la viață. Mama, copleșită de bucurie, a căzut la pământ, lipsită de viață. Prin rugăciunile Sfântului către Dumnezeu, mama a înviat și ea!

Altădată, grăbindu-se să-și salveze un prieten care fusese acuzat pe nedrept și fusese condamnat la moarte, Sfântul a fost oprit din drum de ieșirea neașteptată a unui râu din matcă. Sfântul a comandat, apoi, "Oprește-te! Pentru că Domnul întregii lumi îți poruncește să-mi permiți să te traversez, astfel încât un om să fie salvat". Voia Sfântului a fost îndeplinită, și el a ajuns cu ușurință pe celălalt mal. Judecătorul, surprins de minunea care se petrecuse, l-a primit pe Sfântul Spiridon cu respect, și i-a eliberat prietenul. 

Exemple similare sunt cunoscute în viața Sfântului. Odată, a intrat într-o biserică goală și a poruncit ca lampadarele și lumânările să fie aprinse, iar apoi și-a început slujba. Când a spus, "Pacea să fie cu voi toți", atât el, cât și diaconul, au auzit răspunsul unui mare număr de voci, "Și cu Duhul tău". Acest cor era maiestuos și mai ales extrem de omenesc. La fiecare parte a litaniilor, corul invizibil cânta, "Doamne miluiește". Atrași de cântarea din biserică, oamenii care stăteau în apropiere s-au grăbit către ea. Pe când oamenii veneau tot mai aproape de biserică, cântecul minunat le umplea urechile și le mulțumea inimile. Însă, când au intrat în biserică, nu au mai auzit cântecul care-i incantase atât de mult.

Sfântul Simion Metafrastul (9noiembrie), autorul Vieții sale, l-a asemuit pe Sfântul Spiridon cu patriarhul Avram. Sozomen, în a sa "Istorie a bisericii", oferă un exemplu uimitor din viața Sfântului, despre cum ii primea pe străini. Odată, la începutul postului de 40 de zile, un străîn i-a bătut la ușă. Văzând că acest călător era foarte obosit, Sfântul Spiridon i-a spus fiicei sale, "Spală picioarele acestui om, astfel încât el să se poată pregăti să mănânce". Dar, întrucât era post, nu avea provizia necesară de hrană, căci Sfântul mânca numai în anumite zile, și în altele nu se hrănea deloc. Fiica lui i-a răspuns că nu era nici pâine, nici făină în casă. Atunci, Sfântul, cerându-și iertare oaspetelui, a poruncit fiicei sale să gătească șuncă sărata din cămara lor. După ce l-a așezat pe străîn la masă, a început să mănânce, îmboldindu-l pe acel om să facă la fel. Când omul a refuzat, spunând că este creștin, Sfântul s-a bucurat, zicând,  "Totul este curat pentru cei curaţi, dar, pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate" (Tit 1:15).

Un alt detaliu istoric relatat de Sozomen a fost caracteristic Sfântului. Avea obiceiul de a împărți o parte din recolta adunată celor sărmani, și o altă parte celor împovărați de datorii. Nu lua o parte și pentru el ci, pur și simplu, le arăta acestora intrarea în depozit, unde fiecare putea lua cât avea nevoie, pentru a plăti mai târziu, fără înregistrări sau socoteli. 

Există, totodată, o poveste a lui Socrate din Constantinopol (Socrates Scholasticus), despre cum niște hoți au plănuit să fure oile Sfântului Spiridon. Ei au intrat în stână noaptea, dar s-au descoperit legați deodată de o putere nevăzută. Dimineața, Sfântul a mers la turma sa însă, zărind hoții legați, s-a rugat și i-a eliberat. O perioadă îndelungată, i-a sfătuit să-și părăsească calea nelegiuită și să-și câștige existența prin muncă cinstită. Apoi, le-a dat în dar o oaie, spunându-le, "Luați asta pentru necazul vostru, astfel încât să nu fie petrecut degeaba o întreagă noapte fără somn". 

Sfântul Spiridon a părăsit viața pământeană în sfințenie și și-a dat în rugă sufletul Domnului. Moaștele sale se odihnesc pe insula Corfu, într-o biserică ce poartă numele Sfântului. Mâna lui dreaptă se află la Roma. 

11 decembrie: Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul