28 decembrie: Sfinții 20.000 de Mucenici din Nicomidia

 La începutul secolului al IV-lea, împăratul Maximian (284-305) a dat ordin să fie distruse bisericile creștine, să li se ardă cărțile de slujbe și ca toți creștinii să fie lipsiți de drepturile și privilegiile cetățeniei. În acel timp, episcopul orașului Nicomidia era Sfântul Chiril care, prin propăvăduirea și viața sa, contribuise la răspândirea creștinismului, astfel încât mulți membri ai curții împăratului au ajuns să fie creștini în secret. 

În acea vreme, preoteasa păgână Doamna trăia la palatul imperial. Providențial, a obținut o carte a Faptelor Apostolilor și Epistolelor Sfântului Pavel. Inima ei a fost înflăcărată de dorința de a afla mai mult despre învățătură creștină. Cu ajutorul unei tinere creștine, Doamna s-a dus în taină la episcopul Antim (succesorul lui Chiril) cu servitorul său credincios, eunucul Indis. Sfântul Antim i-a catehizat și amândoi au primit sfântul botez. 

                                                               

Doamna a început să ajute săracii. Ea le-a dăruit bunurile sale prețioase cu sprijinul lui Indis și, de asemeni, le-a împărțit mâncare din bucătăria imperială. Conducătorul eunuc ce răspundea de proviziile gospodăriei imperiale, a descoperit că Doamna și Indis nu mâncau hrana trimisă de la masa împăratului. I-a bătut pentru a afla de ce nu se ating de mâncare, dar aceștia au rămas tăcuți. Un alt eunuc l-a informat că Sfinții dăruiau toate darurile împăratului celor sărmani. I-a închis în temniță pentru a-i epuiza prin înfometare, însă ei au primit ajutor de la un înger și au supraviețuit. Sfânta Doamna a simulat nebunia pentru a nu mai fi nevoită să trăiască printre păgâni. Apoi, ea și Indis au reușit să părăsească orașul, și aceasta a intrat la o mănăstire de călugărițe. Stareța Agata a îmbrăcat-o rapid în straie bărbătești, i-a tăiat părul și a trimis-o în afara mănăstirii. 

În această perioadă, împăratul s-a întors de la o bătălie, și a ordonat să fie căutată preoteasa păgână Doamna. Soldații trimiși în acest scop au găsit mănăstirea și au distrus-o. Călugărițele au fost aruncate în închisoare, supuse la tortură, dar nici una din ele nu a fost pângărită. Trimisă la o casă de moravuri ușoare, Sfânta Teofila a fost în stare să-și păstreze fecioria cu ajutorul unui înger al Domnului. Îngerul a condus-o afară din bordel și a dus-o la catedrală. 

În acel timp, împăratul a vrut să golească piața orașului pentru a oferi sacrificii zeilor păgâni. Când soldații săi au început să stropească mulțimea cu sângele animalelor sacrificate, creștinii au părăsit piața. Împăratul s-a mâniat dar, în mijlocul vorbelor sale de certare, a lovit un fulger puternic. Oamenii au fugit, în panică, iar împăratul s-a retras la palat pentru a fi în siguranță. 

Mai târziu, Maximian a mers la biserică cu soldații săi și le-a spus creștinilor că puteau scăpa de pedeapsă dacă renunțau la Hristos. În caz contrar, a promis că el urma să ardă biserica cu cei din ea. Preotul Glicerie le-a spus creștinilor să nu renunțe niciodată la credința lor, chiar și cu amenințarea torturii. Schingiuitorii au chinuit mucenicul, care nu a încetat să se roage și să cheme Numele Domnului. Incapabil să-l forțeze pe Sfântul Glicerie să înceteze să-l mărturisească pe Hristos, Maximian a dat poruncă să fie omorât în foc. 

La sărbătoarea Nașterii lui Hristos din anul 302, când circa 20.000 de creștini se adunaseră la catedrala din Nicomidia, împăratul și-a trimis un mesager să intre în biserică. Acesta le-a zis creștinilor că soldații înconjurau biserica și că oricine voia să plece din aceasta trebuia să ofere sacrificii zeilor păgâni. Oricine îl sfida pe împărat avea să fie dat pieirii când soldații urmau să incendieze biserica. Toți cei prezenți au refuzat să venereze idolii!

Pe când păgânii se pregăteau să dea foc bisericii, episcopul Antimie a botezat toți catehumenii și a împărtășit pe oricine cu Sfintele Taine. Toți cei 20.000 de creștini, în rugăciune, au ars în incendiu. Printre ei au fost stareța Agata și Sfânta Teofila. Episcopul Antimie a reușit, totuși, să scape din foc. 

Maximian a crezut că exterminase toți creștinii din Nicomidia. Curând, a aflat că erau mulți alții că își mărturiseau credința și erau pregătiți să moară pentru Hristos. Împăratul a întrebat cum să aibă de a face cu ei. La cererea sa, a fost arestat comandantul de regiment Zeno, care-l acuza deschis pentru cruzimea și impietatea sa. Zeno a fost bătut groaznic și, în final, decapitat. Apoi, a fost întemnițat mucenicul Indis, anterior un preot al Idolilor, pentru că refuzase să ia parte la o sărbătoare păgână. 

Persecuția împotriva creștinilor a continuat. Dorotei, Mardonie, Migdanie diaconul și alții au fost azvârliți în în închisoare. Episcopul Antimie le-a trimis scrisori de încurajare. Unul din mesagerii săi, diaconul Teofilie, a fost capturat și supus la tortură, în încercarea de a-l face să spună unde se ascundea episcopul. Sfântul mucenic a îndurat orice chin fără a revela nimic. Apoi, a fost executat împreună cu cei cărora le trimisese scrisori episcopul. Deși au fost executați în feluri diferite, cu toții au arătat același mare curaj și au primit de la Dumnezeu cununele de mucenici. 

Timp de săptămâni, Sfânta Doamna s-a ascuns într-o peșteră și s-a hrănit numai cu plante. Când s-a întors în oraș, a plâns multă vreme la ruinele bisericii arse, regretând că nu fusese găsită vrednică de a muri cu ceilalți. În acea noapte, s-a dus la țărmul mării. Chiar atunci, un pescar a scos din apă trupurile mucenicilor Indis, Gorgonie și Petru în plasele sale. 

Sfânta Doamna, îmbrăcată în straie bărbătești, l-a ajutat pe pescar să-și tragă plasele. Acesta i-a lăsat ei trupurile mucenicilor. Cu respect, a avut grijă de sfintele moaște și a plâns deasupra lor, în special asupra trupului prietenului său spiritual, mucenicul Indis. 

După ce le-a îngropat cu onoare, nu a părăsit aceste morminte atât de dragi inimii sale. În fiecare zi, a ars tămâie în fața lor, stropindu-le cu uleiuri parfumate. Când împăratului i s-a zis că un tânăr necunoscut oferea tămâie la mormintele creștinilor executați, a dat poruncă ca tânărul să fie decapitat. Împreună cu Doamna a fost omorât și mucenicul Eutimie. 

27 decembrie: Sfântul Apostol, întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan