Mitul despre Antigona

 În mitul grecesc, Antigona a fost fiica lui Oedip, regele Tebei, și a lui Iocasta. O fiică și o soră credincioasă, Antigona a fost personajul principal în tragedii ale dramaturgilor Sofocle și Euripide. Euripide a prezentat o versiune diferită, mai fericită a vieții sale. În vremuri mai recente, Antigona a inspirat numeroși dramaturgi și compozitori. 


Fundalul mitului lui Antigona


În piesa timpurile a lui Sofocle, "Oedipus Rex" (Oedip rege), Oedip își ucisese în necunoștiință de cauză, tatăl, și se căsătorise cu mama sa, Iocasta. Când au descoperit ce au făcut, Iocasta s-a spânzurat și Oedip și-a provocat orbirea. Fii lui, Eteocles și Polynices, l-au alungat pe Oedip din Teba, și au preluat conducerea regatului.    

                                                                                    

Mitul despre Antigona

Antigona și sora sa, Ismene, și-au întovărășit tatăl în decursul rătăcirilor sale prin Grecia. Între timp, Eteocles și-a încălcat promisiunea de a împărți puterea cu Polynices, și l-a izgonit pe acesta din regat. Polynices a decis să conducă o armată împotriva Tebei, pentru a recâștiga tronul. 


Unchiul lor, Creon, l-a sprijinit pe Eteocles în conflictul cu fratele său. Un oracol i-a spus lui Creon că oricine îi va da un adăpost lui Oedip va fi victorios în războiul pentru Teba și va stăpâni regatul. 


Creon i-a cerut lui Oedip, care se refugiase în orașul Colonus, să se întoarcă. Oedip l-a refuzat și Creon a trimis soldați pentru a le prinde pe Antigona și Ismene, astfel încât să-l forțeze pe Oedip să revină. Tezeu (Theseus), regele Atenei, le-a salvat pe Antigona și Ismene, dar, curând, după aceea, Oedip a murit și fiicele lui s-au întors la Teba. 


Povestea lui Antigona


Polynices a atacat Teba și, în bătălia ce a urmat, cei doi frați s-au întâlnit în luptă și s-au ucis unul pe celălalt. În acest fel, Creon a devenit rege. El i-a făcut lui Eteocles funeraliile cuvenite unui erou, dar a interzis oricui să-l înmormânteze pe Polynices, pe care-l considera un trădător. Antigona, conștientă de îndatorirea față de fratele ei, l-a îngropat noaptea, în secret. A fost surprinsă de soldațîi lui Creon, și condamnată la moarte pentru nesupunerea sa. Pentru a evita o responsabilitate directă pentru moartea sa, Creon a ordonat să fie închisă de vie într-o peșteră numai cu puțină hrană și apă. Fiul lui Creon, Haemon, care era logodit cu Antigona, și-a implorat în van tatăl să-i cruțe viața. 


Apoi, la Creon a venit un profet, care l-a avertizat că-i mâniase pe zei închizând-o pe Antigona și refuzând înmormântarea lui Polynices. Creon a poruncit imediat ca Polynices să fie îngropat și s-a dus la peșteră pentru a o elibera pe Antigona. Când a ajuns acolo, a descoperit că Antigona se spânzurase. Haemon a fost copleșit de durere. A încercat să-și omoare tatăl și, apoi, s-a înjunghiat de moarte. Când soția lui Creon, Euridice, a aflat de sinuciderea fiului ei, și-a luat și ea viața. 


Versiunea lui Euripide a poveștii / mitului are un final mai senin. În aceasta, Creon îi poruncește lui Haemon să îndeplinească sentința la moarte a Antigonei. Haemon se preface că o închide în peșteră pe Antigona dar, de fapt, o ia de acolo. Cuplul rămâne ascuns mulți ani, crescându-și un fiu. După ce acest băiat crește, se duce la Teba pentru a lua parte la o competiție atletică. Aici, își dă jos straiele pentru a alerga într-o cursă de atletism, și revelează un semn din naștere ce marca numai membrii familiei sale. Creon recunoaște semnul și îi condamnă la moarte pe Haemon și pe Antigona pentru nesupunerea la poruncile sale. Zeul Dionis (Dionysus) pledează în fața lui Creon să le cruțe viețile (în altă versiune, Hercule face acest lucru). Creon consimte și cei doi iubiți devin căsătoriți oficial. 


Sofocle a folosit mitul Antigonei pentru a comenta conflctul dintre legile statului și legile zeilor. Decretul lui Creon de a opri înmormântarea lui Polynices este arătat ca nedrept și împotriva voinței zeilor. Hotărârea Antigonei de a-și îndeplini îndatoririle religioase pentru fratele său câștigă astfel simpatia audienței. 


Antigona în literatură și arta plastică


Sofocle și Euripide au fost cei dintâi care au creat lucrări bazate pe mitul Antigonei. Printre cei care au scris apoi piese de teatru despre ea au fost Jean Cocteau, Jean Anouilh și Bertholt Brecht. O traducere în italiană a piesei grecești a fost la baza baza operei din anii 1700, "Antigono". Mai recent, compozitorul german Carl Orff a creat o piesă de teatru tragică în muzică despre Antigona, în anii 1940. 


Mitul lui Anteu, gigantul din Libia


Mitul despre Antigona Mitul despre Antigona Reviewed by Diana Popescu on decembrie 29, 2024 Rating: 5

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.