17 ianuarie: Sfântul Cuvios Antonie cel Nou din Veria

 Sărbătorit pe 17 ianuarie, Sfântul Cuvios Antonie cel Nou a provenit dintr-o familie devotată creștinismului și prosperă din Veria, Macedonia, și a trăit cândva între secolul al X-lea și secolul al XVIII-lea. A fost un tânăr tăcut, liniștit, până când, având o dorință arzătoare pentru traiul scetic, și-a întors spatele plăcerilor și conforturilor găunoase lumești, pentru a deveni călugăr la mănăstirea din Veria, pe atunci în plină înflorire. 

A devenit curând un exemplu pentru frații săi în fiecare virtute monahală dar, tânjind să ducă o viață de pustnic, i s-a îngăduit să se retragă într-o peșteră aproape inaccesibilă din apropierea unui râu, după 30 de ani petrecuți la mănăstire. Aici a locuit cinci ani, supraviețuind numai cu plante crescute în vecinătate, necunoscut tuturor, cu excepția preoților care soseau din când în când la el, pentru a-i da Sfânta Împărtășanie.   

                                                                            

Asemeni ilustrului Antonie cel Mare, Sfântul Antonie cel Nou, a rezistat cu bravură atacurilor neîncetate ale demonilor, care l-au agresat ani de zile, în cele mai înspăimântătoare forme. Prin crearea iluziilor că râul creștea și apele sale erau pe cale să-i inunde peștera, au încercat să-l facă să-și abandoneze sălașul și să-i întrerupă ruga continuă. 

Acestea au fost circumstanțele în care Sfântul a perseverat, până la vârstă de 94 de ani, când și-a dat, în pace, sufletul Domnului. 

O vreme îndelungată după aceea, niște vânători trecând pe acolo, au fost alertați de lătrăturile copoilor lor, și au zărit o mână făcându-le semn din mijlocul frunzișului ce acoperea peștera. Făcându-și drum până în acel loc, au dat deoparte ramurile, și au descoperit înăuntrul peșterii trupul intact al Sfântului ascet. 

16 ianuarie: Sfântul Mucenic Danact citețul

Episcopul din Veria a fost informat și s-a grăbit să ajungă la mănăstire, împreună cu o mulțime de oameni, dorind să venereze Sfântul. S-a pus întrebarea păzirii sfintelor moaște de locuitori din Persia și Veria, iar episcopul a decis să rezolve problema punând corpul Sfântului într-o căruță trasă de doi boi, cărora li s-a permis să meargă oriunde îi îndrumă providența divină, așa cum se făcuse cu chivotul legământului (1 Samuel: 6). Extrem de hotărâți, boii au dus căruța spre Veria și s-au oprit lângă casa familie Sfântului. 

Moaștele sale au fost depuse într-o biserică dedicată Maicii Domnului însă, curând după aceea, a fost construită o alta, în onoarea Sfântului Antonie cel Nou. Aceasta a ars în februarie 1898, de la flacăra unei lumânări. O nouă biserica, magnifică, a fost înălțată în locul ei, și aceasta există până în zilele noastre. 

17 ianuarie: Sfântul Cuvios Antonie cel Mare