Mitul lui Anubis, zeul egiptean al morților și înmormântărilor

 În perioada timpurie a Egiptului antic, Anubis (sau Anpu) a fost zeul morților. Mai târziu, când Osiris i-a preluat rolul, Anubis a devenit zeul care supraveghea înmormântările. De asemeni, a fost gardianul lumii subpământene, în care îi escorta pe morți către sala judecății, și ajuta la cântărirea fiecărei persoane pe o balanță în al cărei alt taler se află pana adevărului, înainte de a prezenta sufletele lui Osiris. 

Anubis a fost fiul zeiței Nephtys, care-l păcălise pe Osiris, fratele ei, să fie tatăl copilului. Fratele lui Osiris, zeul Set (Seth), a urât-o pe Nephtys și a plănuit să-i ucidă pruncul după naștere. Din acest motiv, Nephtis a decis să-și ascundă copilul după ce-l năștea. L-a pitit în mlaștinile de lângă Nil, unde a fost găsit de Isis, soția lui Osiris. Isis l-a crescut pe Anubis și, când acesta a ajuns la vârsta maturității, a răsplătit-o pe Isis devenind protectorul ei.      

                                     

Mai târziu, când Osiris s-a dedicat cuceririi lumii, Anubis l-a întovărășit. Osiris a fost înfrânt de vechiul său dușman, Set, care i-a sfâșiat în bucăți trupul. Anubis a ajutat la aflarea părților corpului lui Osiris, și i-a îmbălsămat trupul, astfel încât să nu putrezească niciodată. Lui Anubis i se atribuie performarea primelor rituri egiptene de înmormântare și introducerea practicii de îmbălsămare a morților.

Imagini ale lui Anubis îl înfățișează ca un șacal sau ca un bărbat cu cap de șacal. Șacalii obișnuiau să rătăcească prin cimitirile egiptene noaptea, căutând hrană și chiar mâncând cadavre. Egiptenii credeau că Anubis, sub forma unui șacal, putea ține departe șacalii și proteja morții. Grecii și romanii l-au venerat, de asemeni, pe Anubis, al cărui nume este, de fapt, forma grecească a numelui egiptean Anpu. 

Mitul lui Amun, zeul suprem al egiptenilor