Mitul lui Asclepius, zeul medicinii

 În mitologia grecească și cea romană, Ascepius a fost zeul medicinii. A fost fiul lui Apollo și al nimfei Coronis. Pe când Coronis era însărcinată cu Asclepius, s-a îndrăgostit de un muritor. Gelos, Apollo a pus-o pe sora lui, Artemis (Diana) să ucidă nimfa. 

În timp ce Coronis zăcea pe rugul funerar, Apollo a scos pruncul din pântecele ei, iar Zeus a dat copilul înțeleptului centaur Chiron, care l-a crescut și l-a învățat medicina.    

                              

Când a crescut, Asclepius a început să vindece bolnavi. A devenit atât de priceput încât reușea să readucă morți la viață. Temându-se că Asclepius va face oamenii nemuritori, Zeus l-a lovit cu un fulger și l-a omorât. Adânc îndurerat, Apollo i-a cerut lui Zeus să-l amplaseze pe Asclepius pe cer, unde a devenit constelația Ophiucus.

Familia lui Apollo le-a inclus și pe Hygieia, zeița sănătății, și Panacea, zeița vindecării. Ambii lui fii au fost doctori iscusiți, care au slujit în războiul troian. 

Simbolul lui Asclepius a fost un toiag din lemn cu un singur șarpe încolăcit pe acesta. Simbolul este folosit și în pezent. 

Asclepius a fost venerat pe larg în templele sale, care erau locuri de vindecare. Bolnavii veniți la acestea performau băi rituale, sacrificii, postiri și își petreceau noaptea în templu. Pe când dormeau, Asclepius le apărea în vise. Dimineața, preoții săi  interpretau aceste vise. Se spunea că unii bolnavi se trezeau din visele lor complet vindecați. 

Mitul lui Apollo, zeul soarelui, păstorilor, artelor și profeției