23 februarie: Sfânta Gorgonia

 Cele mai multe informații despre Sfânta Gorgonia, comemorată pe 23 februarie, vin de la fratele ei, Sfântul Grigorie Teologul (25 ianuarie) în a sa Orație VIII, "Despre sora mea Gorgonia", care a apărut la ceva timp după ce fratele lor, Sfântul Caesarius, a mers la Domnul în anul 369, și înainte de moartea tatălui lor, Sfântul Grigorie de Nazianz, în anul 374.

Sfânta Gorgonia a fost, așadar, fiica Sfântului Grigorie de Nazianz și a Sfintei Nona (5 august), și a fost numită după bunica sa maternă, Gorgonia. Sfântul Grigorie ne spune despre ea că și-a derivat existența și reputația de la părinții săi, întrucât aceștia îi sădiseră în inimă semințele pietății.    

                     

În lăudarea virtuților ei, Sfântul Grigorie declara că modestia sa a depășit-o pe acea a celor din timpul său și celor care trăiseră înaintea sa. Ea a împletit statutul de măritată cu cel de nemăritată, evitând dezavantajele fiecăruia, în vreme ce a combinat ce era mai bun în amândouă. Sfântul Grigorie a dovedit astfel că "nici unul dintre ele (statuturi) nu ne leagă sau nu ne separă de Dumnezeu ori de lume". Este punctul de vedere care guvernează nobil asupra căsătoriei și fecioriei, aranjându-le și lucrând la ele ca "materie primă a virtuții". 

Sfânta Gorgonia s-a consacrat lui Dumnezeu și, de asemeni, l-a câștigat pe soțul său, Alypios, de partea sa. Acest cuplu pios a avut cinci copii: doi fii care au devenit episcopi și trei fete, Alypiane, Eugenia și Nona. Mai mult decât atât, ea și-a făcut copiii săi și copiii copiilor ei fructul spiritului său, dedicându-și lui Dumnezeu nu numai sufletul, ci și întreaga sa familie. Atâta timp cât a trăit, s-a arătat pe sine însăși ca un exmplu a tot ce este mai bun. Fratele ei a comparat-o chiar cu femeia virtuoasă, cinstită a regelui Solomon (Proverbele 31: 10-31). 

Fiica unei sfintei familii, a remarcat spiritualitatea sa, părinții i-au fost modele ale virtuțîi și au fost sursa bunătății sale. Sfânta Gorgonia nu a purtat straie elegante sau bijuterii scumpe, și nici nu a folosit vopsele pentru a-și creștea frumusețea obrajilor și ochilor. Singura sa culoare roșie ce ii era dragă a fost îmbujorarea modestiei, iar singura culoare albă preferată de ea a fost cea semnificând cumpătarea. 

A împodobit biserici cu darurile sale și, de aceea, s-a înfățișat lui Dumnezeu ca un templu trăitor. Și-a deschis ușa casei sale membrilor familiei care erau la necaz, și chiar străinilor împovărați de sărăcie. I-a ajutat pe cei aflați la nevoie și pe văduve. Singura avere lăsată copiilor sai a fost excelența exemplului său. 

În postire cânta Psalmii, în veghere își împărtășea lacrimile și rugăciunile, demonstrând că mai presus de genuri, de bărbați și femei, nu este numai un trup, ci și un suflet suprem. 

Într-o zi, pe când Sfânta Gorgonia era purtată în carul său, catârii acestuia s-au împiedicat și carul a fost răsturnat. A suferit lângă aceștia. Cei care nu erau creștini au fost scandalizați că Dumnezeu permise să i se întâmple acest lucu dreptei femei. Ea nu a îngăduit, totuși, nici unui doctor să o examineze, astfel încât să-și păstreze curățenia trupească. S-a încrezut în Dumnezeu că o va vindeca, iar El a făcut asta. Văzând recuperarea sa neașteptată, oamenii au conchis că accidentul se petrecuse astfel încât, prin rezistența sa răbdătoare și prin vindecarea sa miraculoasă, să fie slăvit Dumnezeu. 

22 februarie: Aflarea Moaștelor Sfinților Mucenici din Constantinopol

Sfânta Gorgonia a tânjit după moarte, preferând mai degrabă să fie cu Hristos decât să rămână pe lume. A avut o viziune care i-a revelat ziua morții sale, astfel încât să se pregătească pentru aceasta. Pe când i se apropia ceasul morții, a stat în patul său și și-a petrecut întreaga zi dându-le îndemnuri copiilor și prietenilor săi. S-a odihnit întru Domnul în anul 376, la vârsta de 38 de ani. Ultimele ei cuvinte au fost "Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea" (Psalmii 4:8). 

23 februarie: Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei