7 februarie: Sfântul Cuvios Luca din Elada

 Celebrat pe 7 februarie, Sfântul Cuvios Luca din Elada s-a născut în satul grecesc Kastorion. Fiu al unor fermieri săraci, Sfântul a trdit mult încă din copilărie, lucrând pe câmp și păstorind oi. A fost foarte supus părinților săi și foarte cumpătat în a mânca. Adeseori, își dădea propria hrană și propriile haine celor săraci, fiind, din această cauză, admonestat de părinții săi. 

Odată, a adormit aproape de semințele pe care trebuia să fie planteze pe ogoare. Domnul i-a răsplătit caritatea, iar recolta obținută din aceste semințe a fost cu mult mai bogată decât înainte.    

      

Din copilărie, s-a rugat fervent. Mama lui l-a văzut mai mult decât odată stand nu pe pământ, ci în aer, pe când se ruga. 

După moartea tatălui lui, și-a părăsit mama și s-a dus la Atena, unde a intrat într-o mănăstire. Dar, prin rugăciunile mamei sale, care era foarte îngrijorată în privința sa, Domnul l-a readus, într-un mod miraculos, în casa părintească. Și-a petrecut patru luni aici și, apoi, cu binecuvântarea mamei sale, a mers într-un loc solitar de pe un munte numit Ioannou (sau Ioannitsa). Aici se găsea o biserică dedicată Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian, în care a dus un trai ascetic în rugă și postire constantă. A fost călugărit de niște părinți care erau în pelerinaj pe acolo. După asta, Sfântul Luca și-a redublat eforturile ascetice fiind, din acest motiv, inzestrat de Domnul cu darul clarviziunii. 

După șapte ani pe Ioannou, Sfântul s-a mutat la Corint din pricina unei invazii a armatelor bulgare. Auzind de demersurile unui stâlpnic de la Patras, s-a dus să-l vadă, și a rămas zece ani cu el, pentru a-l sluji cu umilință și supunere. Apoi, Sfântul a revenit în țara sa nativă și a început, iarăși, să se dedice ascetismului pe muntele Ioannou.

Numeroși oameni au sosit la el, destărmându-i singurătatea, așa că, cu binecuvântarea Părintelui Teofilact, Sfântul Luca a mers cu ucenicul său, către un alt loc, mai liniștit și mai îndepărtat, la Kalamion. După trei ani, s-a stabilit pe insula părăsită și aridă Ampelon, din cauza invaziei turcilor. Steiris a fost un alt loc al străduințelor sale acestice. Aici, s-au adunat frați și s-a înființat o mică mănăstire, a cărei biserică a fost dedicată Sfintei Mucenițe Varvara. Locuind la mănăstire, Sfântul a făcut multe minuni, vindecand boli ale sufletului și trupului. 

6 februarie: Sfântul Ierarh Fotie, Patriarhul Constantinopolului

Intrezărindu-și sfârșitul, Sfântul s-a închis într-o chilie și s-a pregătit trei luni pentru plecarea sa. Când a fost întrebat unde să fie înmormântat, călugărul a răspuns, "Aruncați-mi trupul într-o râpă, pentru a fi mâncat de fiare sălbatice". Când frații l-au rugat să-și schimbe instrucțiunile, le-a poruncit să-l îngroape în locul unde zăcea. Inălțandu-și ochii spre ceruri, a spus, "În mâinile Tale, Doamne, îmi încredințez sufletul!"

Sfântul Luca a adormit întru Domnul pe 7 februarie 946. Mai târziu, peste mormântul său s-a clădit o biserica. Din sfintele sale moaște a izvorât smirnă și numeroase minuni s-au petrecut în jurul lor. 

7 februarie: Sfântul Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului