Mitul despre regele Arthur

 Regele Arthur a fost un legendar conducător al Britaniei, a cărui viață și ale cărui fapte au devenit baza unei serii de povești numite legendele Arthuriene. Ca personaj de frunte în mitologia britanică, regele Arthur este un erou național și un simbol al moștenirii eroice al Britaniei.  Dar, atractivitatea sa, misterul, magia, dragostea, războiul, aventură, trădarea, cavalerismul și soarta ce i-au învăluit viața au aprins imagiantia populară și au devenit parte a mitologiei împărtășite a lumii. 

Regele Arthur s-a născut undeva în regiunea cețoasă în care s-au întrepătruns istoria și imaginația. Legendele originale este posibil să se fi bazat pe o persoană reală, dar învățații nu au determinat clar care a fost acea persoană. Indiferent dacă a fost reală ori imaginară, povestea lui Arthur a luat forma miturilor și creațiilor literare străvechi care s-au dezvoltat în jurul lui, iar regele medieval care apare în cele mai cunoscute versiuni ale legendei lui Arthur este o creație a unui timp mai târziu. 

Indicii istorice despre regele Arthur

Cum a fost realul Arthur? La aproape 1.500 de ani după prima referință scrisă despre el, experții mai dezbat încă această chestiune. Unii cred că personajul regelui Arthur poate fi bazat pe un conducător militar, pe nume Artorius, care a apărat celții nativi de anglo-saxoni după ce invadatorii romani și-au retras trupele din insulele Britaniei, în anul 410. Referințe despre acest erou apar într-o carte scrisă de călugărul celt numit Gildas,  într-o lucrare a lui Nennius, un istoric celtic, din preajma anilor 800 , și într-o istorie a Țării Galilor (Wales) compilată în jurul anului 955. Conform acestor relatări, Artorius a purtat o serie de bătălii contra saxonilor cândva între anii 500 și 537.               

                    

Un cercetător numit Geoffrey Ashe a propus o identitate diferită a regelui Arthur. El și-a bazat teoria pe o scrisoare pe care un nobil roman i-a trimis-o, în preajma anului 460, unui rege britanic numit Riothamus. Asociind această scrisoare cu relatări medievale despre faptele lui Arthur în Franța, Ashe a sugerat că Riothamus, care a condus o armata britanică în Franța, a fost sursa legendei lui Arthur. 

Conexiuni mitologice

La mitul regelui Arthur se poate să fi contribuit un personaj istoric, dar și legende celtice. Celții au impletit povești despre războinicul Arthur cu cele ale unor personaje mitologice mai vechi, precum Gwydion, un rege-preot galez. Străvechi poeme și povești galeze îl plasează pe Arthur în legende celtice, incluzând vânătoarea unui porc mistreț femermecat și căutarea unui ceaun magic. În plus, în aceste legende, Arthur este înconjurat de o ceată de adepți loiali asemănându-se cu cei asociați cu legendarul erou irlandez Finn. 

Odată cu trecerea timpului, trăsăturile străvechi păgâne și celtice ale poveștii regelui Arthur au fost îngropate sub noi straturi mitologice. Unele versiuni au pretins că Arthur a fost urmășul lui Enea, fondatorul legendar al Romei. Acest lucru a conectat mitologia britanică cu cea a anticelor Grecia și Romei. Atunci când Britania a ajuns sub conducerea anglo-saxonă, Arthur a devenit un lider idealizat, un simbol al identității naționale care unise odată regatele războinice ale insulelor britanice. În unele relatări, Arthur ar fi condus armatele sale în Europa, un cuceritor puternic aidoma lui Alexandru cel Mare în lumea antică. 

  De asemeni, creștinismul a avut un rol în miturile despre Arthur. Unii l-au comparat pe Arthur, un om bun trădat de cei mai apropiați ai săi, cu Iisus, care a fost trădat de credinciosul său ucenic Iuda. De-a lungul timpului, legenda lui Arthur a putut fi interpretată ca o poveste creștină despre virtuți și vicii. 

Regele Arthur în literatură

Învățații moderni pot trasa schimbările din povestea regelui Arthur prin operele anumitor scriitori medievali. Cel mai important dintre acești scriitori a fost Geoffrey de Monmouth, care a trăit și a lucrat aproximativ între anii 1100 și 1155. A sa "Istorie a regilor Britaniei" conține cele mai detaliate relatări despre regele Arthur. Geoffrey a folosit drept surse folclorul galez și posibil povestiri anterioare, dar al său Arthur (un erou cuceritor național), este, îndeosebi, propria sa creație literară. 

Lucrarea lui Geoffrey l-a introdus pe regele Arthur către o mai mare audiență. Curând, scriitori englezi și europeni au creat propriile lor variante, adăugând noi personaje, aventuri și detalii. Thomas Mallory, un scriitor englez, a împletit variate povestiri ale legendei într-un mare volum, numit "Le Morte D'Arthur" (Moartea lui Arthur) care-l plasează ferm pe rege în lumea medievală. Publicat în 1485, aceste volum a devenit cea mai citită relatare a regelui medieval. Imagini moderne ale lui Arthur, din cărți până la filme, au fost bazate în mare măsură pe povestea lui Malory. 

Viața și faptele lui Arthur

Viața lui Arthur include multe caracteristici găsite în mituri din toată lumea, de la părinții lui învăluiți în mister, până voiajul său final spre paradis de-a lungul apelor. Deși elemente supranaturale precum magia, vrăjitori și giganți au un rol cheie în povestea sa, la miezul acesteia este drama simplă a unui om străduindu-se să trăiască la cele mai înalte standarde într-o lume marcată de slăbiciunea umană. 

 Conform lui Malory, Arthur a fost fiul unui rege numit Uther Pandragon, care a intrat într-o relație amoroasă cu Igraine, soția ducelui Gorlois de Cornwall. Cu ajutorul vrăjitorului Merlin, Uther s-a deghizat precum Gorlois, și a conceput un copil cu Igraine (în unele versiuni, Uther s-a căsătorit cu Igrain după moartea lui Gorlois). Copilul lor, născut la castelul Tintagel, a fost numit Arthur. 

Merlin s-a ocupat de creșterea băiatului, dându-i unui cavaler, pe nume Sir Hector, sarcina de a-l îngriji pe Arthur ca fiul său vitreg. După ce regele Uther a murit, el și-a lăsat tronul unui moștenitor necunoscut. S-a spus că persoana care urma să-l succeadă trebuia să extragă sabia magică Excalibur din stânca unde fusese înfiptă, pentru  a fi noul rege. Cei mai mari cavaleri din regiune au acceptat provocarea, dar nici unul nu a reușit să tragă în afară sabia. Când Sir Hector l-a adus pe tânărul Arthur la Londra, această a fost în stare să o scoată din stanca, dovedind că astfel că era menit să fie regele Angliei. Totuși, într-un punct mai târziu al poveștii lui Arthur, Malory spune că el a primit sabia de la un personaj misterios numit Doamna din Lac. Oricum, Arthur a devenit rege și a intrat în posesia lui Excalibur. Înțeleptul Merlin l-a sprijinit să înfrângă regii și nobilii rebeli care se opunea domniei sale. 

Cu timpul regele Arthur a fost vizitat de Morgause, soția regelui Lot al insulelor Orkney. Morgause, o fiica a lui Igraine, era sora vitregă a lui Arthur. Printre copiii ei era Gawain, nepotul lui Arthur, care a devenit un suporter loial al regelui. Apoi, Morgause a purtat în pântec un fiu mai tânăr, Mordred sau Modred. În unele variante ale legendei, Mordred a fost fiul lui Arthur, rezultatul unei relații incestuoase și astfel, poate, destinat să fie la originea distrugerii lui Arthur. 

Mormântul lui Arthur

Regele Arthur a fost îndelung  asociat cu Glastonbury, din sud-vestul Britaniei. Vechi tradiții pretind că la Glastonbury creștini britanici timpurii au întemeiat o biserică a abatiei în anul 166 d.Hr. Biserica ar fi rămas în picioare până în anul 1184, când a fost distrusă de un incendiu. Conform legendei, Arthur și regina sa, Guinevere, au fost ingropați în apropiere. La  mormântul lui Arthur erau înscrise următoarele cuvinte: "Aici zace Arthur, rege care a fost, rege care va fi". În unele cronici se menționează că regele Henry II a poruncit ca mormântul să fie deschis în anul 1150, și că acesta conținea scheletul și sabia lui Arthur. Învățați moderni nu au putut, însă, să facă diferența, din acest punct de vedere, dintre realitate și legendă. 

Soarta regelui Arthur

Arthur s-a îndrăgostit de Guinevere, fiica regelui Leodegran al Scoției. Însă, Merlin i-a zis că trebuia să lupte într-o campanie din Franța înainte să se poată însura. 

De îndată ce Arthur s-a întors în triumf din Franța, nunta a avut loc. Ca dar, părinții lui Guinevere i-au dat lui Arthur o mare masă rotundă pentru cavalerii din curtea lui. Această Masă Rotundă a devenit simbolul tovărășiei bravilor cavaleri care și-au asumat misiunea de a învinge răul, a-i ajuta pe cei în pericol și a ține țara liberă. Printre misiunile lor a fosi căutarea Sfântului Graal.

Sfântul Graal: Simbol și semnificație

Regele Arthur a făcut Camelot așezământul curții sale, iar Merlin a construit acolo un castel cu o sală specială pentru Masa Rotundă. După un timp, s-au ivit tulburări în ținut. Regina Guinevere și Lancelot, prietenul lui Arthur și cavaler al său de frunte, au devenit iubiți. Mordred a acuzat regina de adulter. Lancelot a apărat onoarea ei însă, în conflict, a distrus unitatea curții. Unii cavaleri au ținut partea lui Arthur, iar alții i s-au alăturat lui Mordred. După mai multe bătălii, Guinevere s-a întors la Arthur. 

Mai târziu, Arthur l-a lăsat pe Mordred la conducerea regatului, în vreme ce a plecat într-o campanie militară. Pe când regele era departe, Mordred a complotat contra lui, plănuind să se căsătorească cu Guinevere și să devină rege al Britaniei. Când Arthur a revenit și a aflat de complot, s-a dus să se lupte cu Mordred. 

Armata lui Arthur și cea a lui Mordred s-au întâlnit în apropiere de orașul Salisbury. În vreme ce cei doi comandanți discutau termenii păcii, un ostaș a zărit un șarpe în iarbă și și-a scos sabia din teacă. Într-o clipă, toți cavalerii și-au scos săbiile și au pornit să se lupte unii cu alții. Arthur l-a omorât pe Mordred, dar a fost grav rănit. I-a cerut singurului supraviețuitor, Sir Bedivere, să arunce Excalibur într-un lac. La început, Bedivere a ezitat, dar, apoi, a făcut așa cum i se spusese. Deasupra apei din lac s-a ridicat o mână (mâna Doamnei Lacului) care a prins sabia. După aceea, a apărut o barcă misterioasă. Sir Bedivere l-a pus pe Arthur în barcă, care l-a purtat la Avalon, o insulă sacră din vest. Aici ar fi fost îngrijit de Morgan Le Fay și vindecat de rănile sale. Legenda spune că se va întoarce într-o zi, când Anglia va avea cea mai mare nevoie de el. 

Mitologia celtică