Mitul lui Attis, zeul vegetației

 Attis a fost un zeu al vegetației, asociat cu cu moartea și învierea. A fost venerat în Frigia, o țară din Asia Mică și, mai târziu, în întreg imperiul roman. Se spunea că și-a tăiat organele genitale într-o pornire de nebunie. Unii au relatat că la moartea sa s-a transformat într-un arbore de pin, dar, mai extraordinară a părut să fie nașterea sa. 

Conform unui mit, Attis a fost conceput de fiica zeului fluviului Sangirius  (un fluviu care se scurgea din Asia Mică în Marea Neagră), nu pe calea unei relatii normale cu un barbat,  ci folosind un fruct al unui arbore de migdal care crescuse din organele reproducătoare ale lui Agdistis, pe care zeii le tăiaseră.             

                                       

Au existat numeroase relatări diferite despre viața și moartea lui Attis. Potrivit unei legende, a fost un tânăr păstor, arătos, care era iubit de Cybele (în unele variante, mama sa), zeița frigiană a fertilității. Când Cybele a descoperit că Attis nu-i fusese credincios, a omorât-o pe nimfa cu care avea o relație amoroasă. Din această pricină, Attis a ajuns să înnebunească, s-a rănit singur sub un brad și a sângerat până la moarte. 

Odată cu pieirea lui, plantele pământului au încetat să mai crească. Totuși, zeii au căzut de acord ca Attis să fie reînviat în fiecare primăvară. Ca parte a sărbătorii anuale a primăverii, romanii tăiau un pin în onoarea lui. Veneratorii lui Attis împodobeau pinul închinat lui cu violete, despre care considerau că se iviseră din sângele lui. 

Flora, zeița romană a florilor și primăverii