Biografia lui Gabriel Garcia Marquez | Viața și opera

 Gabriel Garcia Marquez (născut pe 6 martie 1927, la Aracata, Columbia, decedat pe 17 aprilie 2014, la Ciudat de Mexico, Mexic) a fost un romancier columbian și unul dintre cei mai mari scriitori din secolul XX. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, în special pentru capodopera sa "Un veac de singurătate" (1967). A fost al patrulea latino-american care a avut această onoare, fiind precedat de poeții chilieni Gabriela Mistral în 1945 și Pablo Neruda în 1971, și de romancierul guatemalez Miguel Angel Asturias în 1967.

Alături de Jorge Luis Borges, Gabriel Garcia Marquez este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori latino-americani din istorie. Pe lângă abordarea sa măiestrită a romanului, a fost un abil creator de povestiri scurte și un jurnalist realizat. Atât în fictiunile sale scurte, cât și în cele mai lungi, Gabriel Garcia Marquez a avut darul de a fi accesibil cititorului obișnuit, în vreme ce a satisfăcut cele mai mari cerințe ale criticilor sofisticați.    

                                                                   

La Aracata, Marquez, împreună cu părinții săi, și-a petrecut primii opt ani de viață cu bunicii materni, colonelul Nicolas Marquez (un veteran al războiului de 100 de zile (1899-1903)) și Tranquilina Iguaran Cotes de Marquez. După moartea lui Nicolas, familia s-a mutat la Barranquilla, un port la mare. A primit o educație mai bună decât peste medie dar, a pretins, ca adult, că cele mai importante surse sale literare au fost poveștile despre Aracata, ca și despre familia lui, pe care i le spusese Nicolas. 

Deși a studiat dreptul, Gabriel Garcia Marquez a devenit jurnalist, o meserie care i-a permis să se întrețină înainte de a atinge faima literară.Ca și corespondent la Paris, în decursul anilor 1950, și-a extins educația, citind mult literatură americană, uneori în traducere în franceză. La finele anilor 1950 și debutul anilor 1960, a lucrat la Bogota, Columbia, și, apoi la New York pentru "Prensa Latina", serviciul de știri al regimului liderului cubanez Fidel Castro. Mai târziu, s-a mutat la Ciudad de Mexico, unde a scris romanul care i-a adus faima și averea. Din 1967 până în 1975 a trăit în Spania. Ulterior, a avut o casă la Ciudad de Mexico și un apartament la Paris, dar și-a petrecut mult timp la Havana, unde Castro (pe care-l sprijinise) i-a dat un conac. 

Operele lui Gabriel Garcia Marquez 

Înainte de 1967, Marquez a publicat două romane, "Frunze uscate" (1955) și "O oră rea" (1962), o nuvelă, "Colonelului nu are cine să-i scrie" (1961), și câteva povestiri scurte. Apoi, a venit "Un veac de singurătate", în care Marquez spune povestea lui Macondo, un oraș izolat a cărui istorie este asemeni istoriei Americii Latine la o scară redusă. În vreme ce amplasarea este realistă, există în roman episoade fantastice, o combinație care a ajuns să fie cunoscută ca "realism magic", crezută greșit a fi o trăsătură specifică a întregii literaturi latino-americane. Împletirea de fapte istorice cu ilustrații de fantastic este o practică pe care Marquez a derivat-o de la maestrul cubanez Alejo Carpenter, considerat a fi unul dintre fondatorii realismului magic. Locuitorii din Macondo sunt conduși de pasiuni elementare (poftă trupească, lăcomie, sete de putere) care sunt zădărnicite de brute forțe sociale, politice și naturale, precum în tragedia și mitologia grecească. 

Continuându-și opera magistrală, Gabriel Garcia Marquez a creat "Toamna patriarhului" (1975), "Cronica unei morți anunțate" (1981) și "Despre dragoste și alți demoni" (1994). Printre cele mai bune cărți ale lui sunt "Dragostea în vremea holerei" (1985), "Generalul în labirintul său" (1989), o cronică a ultimelor zile ale lui Simon Bolivar. În 1996, Marquez a publicat o cronică jurnalistică a unor răpiri asociate cu drogurile din Columbia, "Știri despre o răpire". 

După ce a fost diagnosticat cu cancer în 1999, Marquez a scris memoriile "Să trăiești și să povestești" (2002), care se focalizează pe primii săi 30 de ani. A revenit la ficțiune cu "Amintirile curvelor mele triste" (2004), un roman despre un bărbat singuratic care, în cele din urmă, descoperă semnificația dragostei atunci când angajează o prostituată "virginală" pentru a-și celebra aniversarea vârstei de 90 de ani. Mai multe din lucrările lui Marquez au fost adaptate pentru marele ecran și televiziune. 

Moștenirea lui Gabriel Garcia Marquez 

Marquez a fost cunoscut pentru capacitatea sa de a crea intrigi împletite cu minuțiozitate, narațiuni strâns țesute în maniera celor două modele nord-americane ale sale, William Faulkner și Ernest Hemingway. Desfășurarea ușoară chiar în cele mai complexe povești ale sale a fost comparată cu cea a lui Miguel de Cervantes, la fel ca și ironia sa și umorul său. Lumea romanelor lui Marquez este, în principal, cea a Columbiei. 

În discursul său de la decenarea Premiului Nobel, "Solitudinea Americii Latine", Gabriel Garcia Marquez a vorbit despre violența și grotescul realităților din America Latină provocate de colonialism și lupta pentru schimbare socială și independență. El a remarcat că ironia acestor realități a fost sugerată de scriitori europeni și chiar latino-americani. 

"America Latină nici nu vrea, nici nu are vreun motiv să fie un pion fără voință proprie și nu este doar dornică gândind ca a sa căutare pentru independență și originalitate ar trebui să devină o aspirație occidentală. Totuși, avansurile în navigație care au redus distanța dintre America noastră  și Europa par, în schimb, să fi accentuat îndepărtarea noastră culturală. De ce este originalitatea atât de rapid asumată nouă în literatură și atât de neîncrezător negată în încercările noastre diferite pentru o schimbare socială? De ce se crede că justiția socială căutată de europeni progresiști pentru propriile lor țări nu poate fi un țel și pentru America Latină?'

Discursul său s-a încheiat cu o nouă și atractivă utopie a vieții, în care nimeni nu va fi capabil să decidă pentru alții cum să moară, în care dragostea se va dovedi adevărată și fericirea va fi posibilă, și în care rasele condamnate la un veac de singurătate vor avea, în cele din urmă și pentru totdeauna, o a doua oportunitate pe pământ. 

Biografia lui Jorge Luis Borges | Viața și opera