Mitul lui Boreas, zeul vântului de nord

 În mitologia grecească, Boreas, zeul vântului de nord, a fost fiul lui Astraeus și Eos, divinități ale stelelor și zorilor. 

Frații săi au fost Eurus, vântul de est, Notus, vântul de sud, și Zephyrus (Zefir), vântul de vest. Întrucât era cel mai puternic, Boreas a fost considerat regele tuturor vânturilor.          

                          

Boreas s-a îndrăgostit de Orithyia, fiica unui rege atenian, și a dus-o la casa lui din Tracia. Copiii lor, Zetes și Calais, au devenit războinici înaripați, care au călătorit cu Iason în expediția argonauților. Atenienii l-au văzut pe Boreas ca o rudă prietenoasă și l-au chemat în ajutor în decursul războaielor persane. 

Virgiliu l-a menționat pe Boreas în Eneida, la fel cum a făcut Shakespeare în piesa sa "Troilus și Cresida". Boreas este adeseori găsit în arta Renașterii ce include referințe la cele patru anotimpuri. Personificand iarna, era înfățișat de renascentiști ca un bătrân cu un lung par alb, o mare barbă albă și înzestrat cu aripi. 

Mitul lui Ares, zeul grecesc al războiului