21 aprilie: Sfânta Muceniță Alexandra împărăteasa

 Sfânta Muceniță Alexandra împărăteasa este celebrată anual pe 21 aprilie. Soția unui conducător poate avea o viață diferită spre deosebire de alte femei. Se așteaptă de la ea să fie tot timpul disciplinată, să nu se lase impresionată de criticile aduse soțului său, să fie o gazdă primitoare și să sprijine cauze caritabile înalte. S-ar putea spune că soția unui lider ar trebui să fie, cumva, o sfântă.

În primul secol al bisericii creștine ,a existat o astfel defemeie, și a fost, cu adevărat, o Sfântă. Sfânta Alexandra a fost soția împăratului Dioclețian, care a fost amintit în secolele de după moartea sa ca cel mai crud persecutor al creștinilor. 

Dioclețian a ajuns la putere prin acțiunile sale crunte și, pe când continua să fie angajat în numeroase conflicte militare, Sfânta Alexandra și-a îndeplinit cu demnitate sarcinile publice și a câștigat respectul oamenilor. Împăratul și-a ales, mai întâi, un tovarăș conducător, Maximian, și aceștia și-au împărțit între ei teritoriul roman și responsabilitățile asupra sa. Mai târziu (în anul 293), a fost formată o tetrarhie cu Constantin (căsătorit cu fiica lui Maximian, Teodora) și Galeria (căsătorit cu Valeria, fiica lui Dioclețian și a Alexandrei).   

                                                               

Anul 299 a reprezentat debutul multor nenorociri pentru creștini. Dioclețian și Galeria au adus sacrificii zeilor romani și au căutat o previziune despre viitor. Preoții păgâni, încercând să afle semne în măruntaiele animalelor omorâte, au pretins că sunt incapabili să prezică viitorul din cauza creștinilor din casa imperială. S-a emis imediat un ordin că toți cei asociați cu casa imperială să ofere jertfe zeilor și s-au trimis scrisori tuturor comandanților militari prin care li se cerea ca armata să fie "curățată" de soldați creștini. În această purificare, Gheorghe, un militar de rang înalt, decorat, a declarat că este creștin, și a fost întemnițat și torturat. 

Când Sfânta Alexandra a auzit de tulburările din forțele militare și din închisori, a gândit că este datoria sa să investigheze în cazul în care putea găsi ceva pentru a liniști lucrurile. Ceea ce a aflat i-a schimbat viața. A întâlnit un fost soldat, Gheorghe, în închisoare, după ce acesta îndurase torturi groaznice. Sfânta Alexandra a descoperit că era ciudat de senin, în pofida durerii lui aparente, și i-a cerut să-i vorbească despre motivația sa. Omul, care urma să devină un Sfânt respectat al bisericii, i-a povestit despre Mântuitor, învățăturile sale despre dragoste, minunile Sale de vindecare, Răstignirea și Învierea Lui. Sfânta Alexandra fost fascinată și inima i s-a deschis pentru a vedea adevărul creștinismului. Când Sfântul Gheorghe a fost condamnat să fie decapitat, împărăteasa a împărtășit soțului său credința ei în Hristos. 

Nu era deloc ceea ce Dioclețian voia să audă de la ea. S-a înfuriat pentru că nevasta lui fusese "luată" de "sectanți creștini". A fost șocat de voința ei de a renunța la religia tradițională a Romei și stingherit de dorința ei de a face public acest lucru. 

În unele versiuni ale vieții Sfintei Alexandra, aici se termină povestea sa. S-a ordonat să fie întemnițată și, apoi, decapitată, dar ea a murit din cauze naturale în celula sa, cu două zile înainte de execuția Sfântului Gheorghe.  În alte relatări, Sfânta Alexandra a fost pedepsită cu exilul și a ajuns să trăiască în Siria. I s-a interzis performarea îndatoririlor publice și accesul în palatele imperiale, dar a putut să-și practice în liniște noua sa credință. 

Dioclețian a întețit persecuția sa împotriva creștinilor, pecum și a altor religii, în particular contra maniheiștilor (care aveau simpatizanți în Persia, principalul dușman al Romei). În Antiohia, un diacon a refuzat să aducă sacrificii zeilor romani, și i s-a tăiat limba înainte de a fi omorât. O biserică abia construită din Nicomidia a fost dărâmată. Scripturile i-au fost arse și i-au fost furate vasele liturgice. 

Galeria a fost chiar mai înverșunat decât Dioclețian în ura sa față de creștini și orice lucru rău s-a petrecut a fost pus pe seama lor. Torturile și execuțiile s-au înmulțit. 

Dioclețian a demisionat din rangul de împărat în anul 305 și s-a retras în regiunea natală din Dalmația. Aici și-a îngrijit grădina, trăind în palatul său (în orașul Split de azi, din Croația) până la moartea sa, în anul 311. Una din cele mai mari ironii ale istoriei este că mauzoleul pe care Dioclețian, marele persecutor, l-a construit pentru el însuși în acest palat a fost transformat mai târziu într-o catedrală creștină. 

Între timp, în lumea politică mereu schimbătoare a imperiului român, Galeria a murit și el, iar noul împărat, Maximinus, a vrut să o ia de soție pe Valeria. Aceasta l-a refuzat și a fostsurghiunita să trăiască cu mama sa, Alexandra, în Siria. Curând, au devenit împărați Licinius și Constantin. 

20 aprilie: Sfântul Cuvios Teodor Trihina

În scurt timp, a fost emis un edict de acordare de libertate religioasă creștinilor, și Alexandra și Valeria au revenit în siguranță la Nicomidia. Însă, Licinus, care semnase împreună cu Sfântul Constantin edictul de la Milano, nu a onorat acea înțelegere și a ordonat ca fostele împărătese să decapitate , fiind considerate inamici ai statului. 

Asemeni soldatului al cărui curaj în fața torturii și morții o inspirase cu 11 ani mai devreme, Sfânta Alexandra și-a primit cununa de mucenicie în anul 314. Trupul ei și cel al fiicei sale au fost aruncate în mare pentru a se împiedica venerarea moaștelor sale de către creștini. 

Se crede că Sfânta Alexandra intervine prin rugăciunile sale pentru cei persecutați din cauza credinței lor și pentru femeile măritate cu conducători.

21 aprilie: Sfântul Sfințit Mucenic Ianuarie, Episcop de Benevent