Ce este iubirea? Cum îţi explici dragostea?

Definiţia dragostei sau a iubirii... Poţi să închizi vântul într-o colivie, oceanul într-un bob de sudoare? Iubirea este un nume ce nu poate fi numit, un necuvant. "Numele care poate fi numit nu este Numele etern. Nenumitul reprezintă realitatea eternă," spune celebrul filozof chinez Lao Tzu. Sau, adaugă Einstein, "Cum este posibil să explici în termeni de chimie şi fizică un fenomen biologic atât de important precum prima iubire?"

În rândurile de mai jos ne vom referi strict la "iubire." În limba română există o diferenţiere de nuanţă între dragoste şi iubire. Iubirea, din punct de vedere lingvistic, presupune o puritate şi o lipsa sau înfrânare a dorinţei senzuale, spre deosebire de dragoste. Cunoaştem verbul a face dragoste, dar nu există însă nimic de genul "a face iubire." În plus, dacă pentru iubire avem verbul "a iubi," pentru dragoste nu există (pe lângă "a face dragoste") decât "a-ţi fi drag(a)", un verb care indică o scădere a nivelului emoţional faţă de atotcuprinzătorul "a iubi." Aşadar, chiar dacă voi utiliza cuvântul "dragoste" în cele ce urmează, o voi face în sensul spiritual de "iubire."

Definiţiile sau interpretările asupra iubirii aduse de fizică, chimie, biologie, psihologie, psihanaliza nu fac decât să ne îndrepte unilateral în tot atâtea direcţii, încât sfârşim prin a a ajunge şi mai dezorientaţi decât fusesem la începutul excursului nostru multidisciplinar. Pe de altă parte, dacă ai reuşi să pui faţă în faţă doi îndrăgostiţi, cu siguranţă ei nu vor putea să cadă de acord asupra a ceea ce simte, în mod individual, fiecare dintre ei.

Dragostea rămâne, în concluzie, contradictorie atât la nivelul ştiinţei în ansamblu, cât şi din perspectiva fiecărui individ. Este iubirea un fenomen subiectiv sau obiectiv?
Nu ne rămâne decât să încercăm a explica dragostea printr-o "logică a lui Hermes," care, spunea Constantin Noica, "nu este indiferentă şi irevocabilă," şi în care "partea reflectă întregul, sau ea se ridică la puterea întregului."

"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." Biblia , Corinteni I

Acest text, insuflat de o poezie divină, descrie cu exactitate caracteristicle iubirii adevărate. Problema este de a găsi o astfel de iubire în zilele noastre. De foarte multe ori, nu astfel de calităţi căutăm într-o persoană. Suntem ghidaţi mai ales de înfăţişarea fizică, de faimă, sau de avere. Acestea nu sunt trăsăturile unei iubiri autentice.

CE ESTE DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ ?

Dragostea adevărată se extinde dincolo de graniţele mândriei personale, sau poate chiar diminua străduinţele de a ne forma o individualitate. Este un sentiment care exclude aroganţa, care cere un nivel înalt de înţelegere şi de dezinteres.

PERSOANA POTRIVITĂ

Dragostea adevărată presupune identificarea partenerului potrivit. Cu alte cuvinte, a cădea pradă dragostei nu înseamnă neapărat a accede la adevărata iubire. Pentru că ceea ce îţi place sau nu se poate să nu corespundă cu părerile sau gusturile partenerului tău. În concluzie, se poate spune că împlinirea iubirii adevărate presupune aflarea unui partener împreună cu care să se creeze un echilibru spiritual şi emoţional cât mai stabil.

CUNOAŞTEREA PARTENERULUI TĂU

Iubirea adevărată presupune o înţelegere corespunzătoare şi totală a partenerului tău. Aceasta înseamnă cu totul altceva faţă de "îndrăgostirea" necondiţionată de un partener; aceasta din urmă se risipeşte în cele din urmă, scoţând la iveală incompatibilităţi insurmontabile.

A cunoaşte personalitatea şi caracterul persoanei iubite este mai mult decât important. Pentru a identifica astfel de caracteristici trebuie să îţi studiezi cu atenţie partenerul sau partenera. Dacă lista pe care ţi-o creezi în minte despre el/ea este lungă, poţi fii convins că ştii îndeajuns despre el/ea; dacă, însă, este prea scurtă, este clar că mai ai de lucrat pentru a cunoaşte mai mult. Acest aspect te va ajuta să apreciezi stabilitatea legăturii între voi.

DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ NU ÎNSEAMNĂ NUMAI SENZUALITATE

Trebuie să fim oneşti, şi să recunoaştem că senzualitatea, erotica reprezintă o parte substanţială a iubirii adevărate. Dar a identifica raportul erotic cu dragostea înseamnă a cădea într-o confuzie mai mult decât regretabilă. În timp, aspectul erotic se poate evapora, şi ceea ce va rămâne va fi fundaţia, aşa cum a fost ea creată, şubredă sau stabilă. Fundaţia respectului reciproc şi a înţelegerii mutuale.

DRAGOSTEA ÎNSEAMNĂ ANGAJAMENT

Deşi alte sentimente pot acompania iubirea, deşi senzualitatea poate reprezenta un aspect major al unei legături în doi, pentru a exista un ataşament care să nu se erodeze în timp numai lucrurile acestea nu sunt de ajuns. Iubirea înseamnă de cele mai multe ori renunţare la valorile individuale şi disponibilitate de sacrificiu faţă de persoana iubită.

Iată câteva definiri ale iubirii pure, adevărate, care niciodată nu cere ci oferă:

Iubirea este un simţământ de puternică ataşare şi conexiune care este provocat de o plăcere şi de o admiraţie profundă; dedicarea şi devoţiunea unuia faţă de celălalt merg mână în mână cu afecţiunea şi tandreţea.

Iubirea nu este ceva necesar dar aduce cu ea cele mai mari daruri şi plăceri ale vieţii. Înseamnă să îţi pese, să fii bun şi răbdător. Iubirea perfectă este aceea în care nu aştepţi nimic altceva de la partenerul tău decât iubire.

Iubirea ştie când să lase mândria deoparte pentru că cel mai bun lucru cu care te poţi mândri este iubirea împărtăşită.

Iubirea trebuie să fie sau ar trebui să fie necondiţionată. În acest fel, dăruitoare şi lipsită de egoism, ea este o sărbătorire a ceea ce este drept şi adevărat.

Imperfecţiunea se risipeşte în timp, perfecţiunea ne aşteaptă cu fiecare pas către viitor, pentru că iubirea perfectă este interminabilă.

Iubirea înseamnă devoţiune nemuritoare.

Iubirea reprezintă intimitate deopotrivă fizică şi spirituală.

Dragostea trece peste orice, speră orice, şi se lasă împovărată de orice. Ea înseamnă credinţă, împărtăşire şi visare.

Iubirea înseamnă atingerea idealului suprem al vieţii. Ea este împovărătoare, dar nu insuportabilă.

Iubirea este deschiderea totală a sinelui către altcineva. Reprezintă comunicarea totală fără bariere între două entităţi.

Iubirea poate fi puternică şi fragilă în acelaşi timp.

Sunt o mulţime de oameni care nu au fost destul de norocoşi pentru a întâlni iubirea, există alţii care nu o vor simţi niciodată. În plus, ceea ce cineva numeste iubire poate fi numai aparenţă iubire. Iubirea înseamnă excelenţă, puritate, adevăr , şi este cu mult mai greu de întâlnit de cum pare.

Visul de a întâlni şi, eventual, de a te căsători întru o iubire adevărată, dacă se încăpăţânează a trece peste barierele prozaice ale vieţii de zi cu zi, va avea, întotdeauna, mari sorţi de izbândă.


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Dragostea ca un teatru de papusi 

Avatarurile femeilor si barbatilor in dragoste 

Cum doare despartirea in dragoste ?