De ce sărutăm? Fiziologia şi psihologia sărutului

Fericirea este asemeni unui sărut: te bucuri din plin de ea atunci când îţi este oferită de altcineva.

OSCULAŢIA, aşa cum este pretenţios catalogată de către ştiinţă arta sărutului, înglobează un complex de fenomene ascunse, adeseori nebănuite de omul de rând. Ceea ce se întâmplă în corpul uman în timpul sărutării dezvăluie originile biologice sau evoluţioniste ale întâlnirii buzelor.

În primul rând, anatomia buzelor le face foarte sensibile la atingere. Ele nu reprezintă numai cea mai subţire zonă de piele a corpului, dar şi una din cele mai aglomerate suprafeţe cu celule senzitive. Toţi cei care au gustat din vraja sărutului ştiu că senzaţiile implicate de acest gest intim nu se regăsesc numai în zona gurii : întregul trup reacţionează din punct de vedere fizic, iar creierul transmite corpului semnalul că se întâmplă ceva plăcut!

5 din cei 15 nervi cranieni care influenţează activitatea creierului transmit informaţii de bază despre mirosuri, gusturi, senzaţii tactile, şi chiar emoţii. După receptarea acestor date, creierul le retransmite într-o miriadă de mesaje chimice de eliberare a stresului, de creare a unei legături sociale cu o potenţială pereche sau cu potenţiali prieteni, de potenţare a motivaţiei de de a face dragoste şi stimulare a impulsului erotic.

Nivelul cortizolului, implicat în reacţiile de stres ale întregului corp, scade după un episod de săruturi provocând o reacţie de relaxare. Contactul buzelor, în special cu cineva iubit, determină eliberarea de endorfine şi activează alţi hormoni controlaţi de creier şi neurotransmiţători legaţi de plăcere sau euforie. Nivelele acestor factori chimici acţionează în zone ale creierului care ne fac să ne dorim mai mult. Aşadar, sărutul, simplu în aparenţă, are un rol complex în "îndrăgostire," într-o strategie erotică care determină oamenii să îşi focalizeze energia senzuală asupra anumitor persoane.

Dă-mi un pupic!

Dacă îl analizezi la rece, sărutul poate fi considerat dezgustător! Prin alipirea buzelor împărtăşeşti nu numai o iubire şi o atracţie reciprocă faţă partenerul tău; are loc, totodată, şi un schimb de salivă şi de milioane de potenţiale colonii de bacterii! Originar, strămoşii noştri îşi împărtăşeau mai mult decât salivă!

Încă din 1960 zoologul britanic Desmond Morris a avansat ideea conform căreia sărutul ar fi evoluat din practica de alimentaţie în care femelele primatelor mestecă hrană şi îşi hrănesc puii gură la gură. Chiar şi în lipsa hranei, puii primatelor se uită către gurile mamelor, găsind alinare în contactul cu buzele pungite ale acestora. Oamenii primitivi ar fi putut practica aceeaşi metodă cu copii lor, gestul "sărutului" continuând să se manifeste ca o dovadă de afecţiune sau de alinare şi după ce copii învăţau să mănânce hrană solidă.

Sărutul, o promisiune a visului 

Întrucât femeile investesc mai multă energie în creşterea copiilor, ele trebuie să fie mult mai selective în alegerea partenerului. Poate să le confirme alegerea un simplu sărut? Aşa cum mulţi dintre noi au experimentat, primul sărut poate fi crucial pentru evoluţia unei relaţii.

 Psihologul Gordon Gallup a determinat, în urma unui sondaj de opinie, că mai mult din jumătate din femeile şi bărbaţii care au trăit o atracţie iniţială faţă de un partener au renunţat apoi la o relaţie cu acesta din cauza unui prim sărut care nu i-a răscolit în mod plăcut în nici un fel.

În timp ce bărbaţii pot considera un sărut pasional ca o primă bază către o relaţie maritală, femeile folosesc sărutarea ca un mijloc de a culege informaţii despre gradul de ataşament dintr-o relaţie în curs de desfăşurare. Pentru o femeie, un sărut pasional poate comunica, pe lângă dorinţa erotică, capacitatea sau energia de procreere, şi dăruirea în creşterea şi îngrijirea copiilor a unui potenţial tată!

Sărutul verilor? 

Posesia artei sărutului nu exclude latura lui romantică. Unii cercetători sunt de părere că prin sărut transmitem şi primim informaţii importante despre compatibilitatea genetică cu un eventual partener. Mirosul unei potenţiale perechi în timpul sărutării ne poate sugera date subconştiente dar esenţiale. În ce măsură feromonii sunt implicaţi în acest proces rămâne o chestiune controversată.

Deşi sărutul nu este cunoscut un receptor sau detector specific al feromonilor la fiinţele umane (în felul celui pe care îl posedă porcii sau şobolanii) unii biologi sunt de părere că feromonii pot fi percepuţi olfactiv de către oameni. Oamenii de ştiinţă cred că o femeie poate mirosi anumite proteine în timpul sărutului, iar acesta lucru o poate face să se hotărască asupra atractivităţii unui partener.

La anumite animale, masculii şi femeile tind să îşi aleagă o pereche cu un cât mai diferit complex de histocompatibilitate (MHC), un factor de marcare a sistemului imunitar. Astfel, şoarecii pot mirosi cu adevărat cât de apropiat sau de diferit este MHC-ul unei potenţiale perechi faţă de cel propriu, şi resping candidaţii cu un MHC asemănător cu al lor. Există dovezi că oamenii preferă să procreeze cu parteneri cu un MHC diferit. Din perspectiva lui Darwin, selecţia sexuală reprezintă modalitatea cheie de transmitere a genelor noastre. Ca o strategie reproductivă, aceste semnale subconştiente ne împiedică "să ne sărutăm verii", să ne cuplăm cu cineva cu ADN-ul asemănător cu la nostru, ghidându-ne astfel către procreerea unor copii sănătoşi.

Indiferent de felul în care ne explicăm sărutul, sau de rolul său în atracţia erotică, din fericire, trăirea acestui magic contact dintre două fiinţe umane va rămâne cred întotdeauna un mister.



Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:


Sarutul frantuzesc , arta si tehnica 

Sarutul si personalitatea | Saruta-ma si-ti voi spune cine esti 

Totul despre sarut | Arta si stiinta sarutului