Floarea de liliac - Legenda si simbol

O straveche legenda greceasca, preluata si de romani, povesteste cum tanarul Pan, zeul padurilor si campiilor, a intalnit-o in zorii unei zile pe frumoasa nimfa Syringa. El i-a admirat gratia si perefectiunea trasaturilor,  si s-a decis sa ii vorbeasca, insa, speriata , nimfa a dat bir cu fugitii. Pan a incercat sa o urmareasca, dar ea s-a transformat dintr-o data intr-un tufis parfumat de liliac. Indurerat, Pan a izbucnit in lacrimi si apoi a inceput sa colinde padurile, facand bine tuturor celor pe care ii intalnea in cale. In acest fel, se spune, Syringa a devenit numele latin al florii de liliac.

Intr-o alta legenda, de origine nordica, se spune ca florile de liliac apar atunci cand primavara alunga zapada de pe campuri si inalta soarele in tariile cerului, alaturi de curcubeu. Primavara impleteste atunci razele soarelui cu cele ale curcubeului si incepe sa le indrepte spre pamant. Cand  primavara ajunge in nord, in tinuturile scandinave, nu mai raman din toata paleta curcubeului decat culorile alb si violet, asa ca le presara asupra unor tufisuri cu flori minuscule, florile de liliac.

In limbajul florilor, liliacul mov este un simbol al simtamintelor nascute la inceputul unei iubiri, sau, intr-un anumit context, unul al protectiei. Liliacul alb semnifica inocenta tineretii si puritatea.

Simbolizand, totodata spiritualitatea, el este asociat cu primavara, renasterea, reinnoirea sau noile inceputuri. Se spune ca perioada in care infloreste lililacul indica daca o primavara va fi timpurie sau tarzie. Daca florile sale apar imediat dupa o iarna grea, el este un simbol al rezistentei sau supravietuirii.

In unele regiune mediteraneene, lilliacul este strans legat de Paste, o asociere provenind din faptul ca infloreste adeseori in preajma acestei mari sarbatori crestine.

Nu trebuie uitat ca in occident liliacul poarta si o simbolistica negativa. Conform unei vechi traditii englezesti, este o floare nenorocoasa, care nu trebuie sa fie adusa in casa, intrucat este asociata cu moartea. Din acest motiv, florile de liliac nu sunt deloc binevenite in spitalele din Anglia.
Se spune ca la originea acestei superstitii a fost credinta ca parfumul dulce al liliacului avea puterea de a atrage zanele, fiinte magice temute din cauza salbaticiei ori impredictibilitatii lor, a unor glume nesarate care duceau adeseori la moartea unor oameni. Uneori, ele rapeau fiintele umane si le duceau pe taramul lor, fara a le mai oferi vreo cale de intoarcere.
Atunci cand cineva isi aducea flori de liliac in casa, putea tine deoparte zanele daca presara sare in pragul usii sau punea in dreptul locuintei clopotei ce clincheteau sub adierile vantului.

Liliacul avea o proasta reputatie si pentru ca era folosit, din cauza miresmei sale puternice, pentru a masca mirosul provenit de la o persoana moarta dintr-o casa. Liliacul alb era crezut a fi cel mai ghinionist intrucat avea cea mai patrunzatoare aroma si, inainte ca in epoca victoriana sa se aleaga negrul drept culoare a doliului, acesta avea consacrata culoarea alba.


Articole din acelasi domeniu : Legendele lalelei...........Legenda garoafei .........,Legendele crinului.