Sărutul, simbol și semnificație

Sărutul, adesea un semn de prietenie sau afecţiune, este un gest de intimitate specific civilizaţiei ocidentale, nefiind practicat în toate culturile lumii.
Obiectivul sărutului nu se rezumă numai la buze, acesta putând fi direcţionat către orice parte a corpului, cu grade diferite de intensitate sau presiune.
Sărutul franţuzesc, numit şi sărutul sufletului sau sărutul limbilor, este un mod de excitare erotică în care doi parteneri îşi deschid gurile, astfel încât, să îşi poată atinge limbile.

Sărutul constituie în cultura europeană sau vestică, pe de altă parte, un simbol religios-erotic.
Unul din cele mai vestite săruturi a fost cel al trădării, Sărutul lui Iuda.

În tradiţia creştină, Iuda l-a trădat pe Isus cu un sărut; în acest fel, sărutul, asociat până atunci cu pacea şi uniunea, a căpătat şi o încărcătură simbolică negativă, a morţii şi a trădării.

Sfântul Augustin avertiza asupra reavoinței aduse de un sărut, mai ales, atunci când inima este încărcată cu amăgire şi necinste.
Sărutul trădător al lui Iuda a a fost considerat de creştini ca trădare a însuşi sărutului, dar şi o trădare a Domnului.
În perioada creştină timpurie, sărutul reprezenta un simbol mistic, atât în ceremonialurile liturgice, cât şi în cele neliturgice, fiind asociat cu simţăminte intense precum pacea, uniunea şi dragostea.

În primele secole ale erei noastre, iconografia creştină a împrumutat motive sau simboluri din mituri păgâne consacrate.
Printre motivele preluate în acest fel, a făcut parte şi mitul lui Psyche şi Eros, una dintre imaginile favorite ale creştinilor din Roma, fiind cea a unei perechi sarutandu-se şi îmbrăţişându-se.
Psyche, fecioara care o concurase în frumuseţe pe Afrodita, reprezenta sufletul unei fiinţe umane decedate, iar Eros, desigur, preaputernicul zeu al dragostei. Imaginea acestui cuplu simboliza pentru creştini cununia în ceruri a sufletului.

Sărutul vieţii şi sărutul morţii, reprezentând forţele extreme ale existenţei, au devenit, de-a lungul timpului, simboluri esenţiale ale artiştilor plastici şi scriitorilor.
Respiraţia sau Spiritul lui Dumnezeu a fost considerat dintotdeauna un act dătător de viaţă, Sfântul Spirit putând fi dăruit prin intermediul unui sărut.
De exemplu, după ce Fecioara Maria a fost sărutată de către Sfântul Spirit, ea a devenit însărcinată.
Iconografia sărutului exprimă simultan atât extazul, cât şi moartea.
Sărutul morţii este, desigur, sărutul dat de Iuda lui Isus, o manifestare atât fizică, cât şi metaforică, încheiată printr-o moarte corporală.

Începând cu secolul al XVI-lea, scritorii au început să folosească sărutul şi moartea ca metafore sexuale. Sărutul, atât dăruit cât şi furat, a fost romanţat în poezie şi proză.
De exemplu, tradiţionalul motiv al poetului suferind de iubire, care îşi caută alinarea, reflectă dorinţa acestuia de a se bucura de patima săruturilor iubitei sale. Poetul era, adesea, pedepsit sau îndepărtat, tocmai datorită dragostei sau săruturilor sale .

O metodă de promisiune a unui sărut poate fi întâlnită în limbajulul evantaiului din secolul XVIII. Deşi folosit ca o formă de ascundere a feţei, evantaiul, atunci când era presat de buze, indica anticiparea unui sărut. Presiunea cu care se apăsa evantaiul pe gură semnifica, adesea, gradul de sinceritate sau de pasiune al femeii.

Mulţi poeţi şi artişti plastici moderni au utilizat sărutul ca un simbol plin de intensitate al prieteniei, intimităţii şi sexualităţii.
Celebrul August Rodin, de exemplu, a imortalizat, în anul 1886, în marmură, această apropiere intimă dintre un bărbat şi o femeie, în sculptură intitulată "Sărutul".
Prin contrast, câţiva ani mai târziu, în 1897, antropologul Paul d'Enjoy constata oroarea resimţită de chinezi la vederea unui sărut pe buze al unor occidentali.

O modalitate de folosire a sărutului ca mijloc de dominaţie poate fi remarcată în relaţia dintre cele două genuri, în special sub deghizarea basmelor.
Noţiunea de bărbat ca erou din secolul al XX-lea, eroul care trezeşte sau resuscitează frumoasa femeie, a fost pusă sub semnul întrebării de scriitoarele feministe, precum Simone de Beauvoir.
Mituri ca "Frumoasă adormită", "Alba că zăpada" sau "Cenuşăreasa", transmise din generaţie în generaţie, în special fetelor, descriind sărutul magic al unui prinţ, au fost reconsiderate de teoria feministă a desteptarii.

Semnificaţii ale sărutului într-un cuplu 

Sărutul mâinii- "te ador"

Sărutul pe obraz- "Doresc să fim numai prieteni"

Sărutul pe barbie- "Eşti drăguţă !"

Sărutul pe gât- "Te doresc!"; "Ne aparţinem unul altuia."

Sărutul pe buze- "Te iubesc!"

Sărutul pe ureche- "Hai să ne distrăm puţin"; "Doar mă jucam."

Sărutul pe frunte- "Te iubesc/ ador şi te respect"; "Sper că vom fi împreună, pentru totdeauna."

Sărutul pe umăr- "Te doresc!"

"Sărutul pe nas"- "Hai să ne prostim puţin."

Sărutul pe abdomen - "Sunt gata / pregătit!"



Alte articole despre SĂRUT:

Enciclopedia sarutului

Arta sarutului

Fiziologia si psihologia sarutului