Talismanele magilor

Stravechea doctrina a talismanelor a fost reinviata in secolul XVI de catre Theophrastus Paracelsus , care afirma ca talismanele pot fi folosite cu succes in tratarea unor boli, afectiuni sau in prevenirea unor accidente.
Doctrina medicala, derivata din Cabala, traditia secreta a rabinilor evrei, provine din stiintele oculte antice din Caldeea si Egipt.
Talismanul, (tsilmenaia), era constituit, de obicei, dintr-o imagine sau o figura, gravata in metal sub forma unor simboluri sau embleme consacrate spiritelor sau geniilor celor sapte planete.

Anticii incercau sa capteze energia divina, un potential care intrupa inteleciunea suprema.
Oamenii intelepti care practicau aceasta stiinta subtila erau cunoscuti sub numele de Magi.
Acesti mari preoti ai naturii creau talismane care aveau darul de a atrage fortele benefice ale cosmosului in beneficiul umanitatii.

Stravechii Magi credeau ca norocul sau chiar protectia divina au capacitatea de a se inmagazina intr-un obiect sau talisman , putand sa iasa din starea latenta, potentiala, atunci cand purtatorul talismanului avea nevoie de aceasta.

Crearea unui talisman trebuia sa aiba loc la o anumita ora dintr-o anumita zi a anului, pentru ca acesta sa aiba potentialul de atragere a influentei benefice a spiritelor invocate, fie ca era vorba despre bogatie, despre sanatate sau protectie.
Lui Paracelsius i se datoreaza relevarea acestor secrete, a caror eficienta este recunoscuta de unii ganditori proeminenti, in acelasi fel ca si Agnus Dei, asa numitele medalioane miraculoase, sau, ca si obiectele care au avut contact cu relicve sacre.
Spiritele sau geniile din Orient, in care rezida originea ingerilor din crestinism, reprezentau puteri intermediare intre Dumnezeu si om, de unde si credinta ca acestia puteau fi de ajutor in cazul in care erau invocati.
Dogmele si ritualurile s-au modificat de la un secol la altul, insa,  doar credinta in Dumnezeu, sufletul creator al lumii si in puterile supreme ale naturii, a ramas neschimbata.
Catre Dumnezeu, invizibil ochilor nostri muritori, dar vizibil in fata sufletului nostru, ne adresam rugile si slavirea, indiferent ce forma iau acestea.

Principalele talismane, a caror traditie a fost transmisa pana in zilele noastre, prin relicvele antice ale inaltei arte magice sau datorita descoperirilor arheologice sunt:

Talismanul lui Saturn
Talismanul lui Jupiter
Talismanul lui Marte
Talismanul Soarelui
Talismanul lui Venus
Talismanul lui Mercur
Talismanul Lunii

Cabalistii evrei din Evul Mediu au numit aceste talismane "Tephirot", si au schimbat numele egiptene ale spiritelor planetelor in nume ale unor ingeri :
Oriphiel (Rempha), Zachariel (Pi-Zeus), Samael (Ertosill), Michael (Pi-Rh3), Anabel (Suroth), Raphael (Pi-Hermes) and Gabriel (Pi-Ioh).
Cabalistii au adaugat inca sapte talismane , carora le atribuiau puterea conjurarii influentei a sapte demoni care, conform doctrinei lor, imparteau cu ingerii planetari guvernarea creatiei divine.

Impotriva ingerului lui Saturn ei l-au instituit pe demonul Nabam; impotriva lui Jupiter, pe demonul Acham; contra ingerului lui Marte, pe demonul Nambroth ; impotriva ingerului lui Venus , pe demonul Lilith sau Naemah; impotriva ingerului lui Mercur, pe demonul Astaroth sau Tharthac; impotriva ingerului lunii, pe demonul Sathan (Satan) .

Terafimii par sa corespunda iamginilor sarpelui sau ingerului care , la randul lor se spune ca provin din divinitatile asiriene venerate la Hebron (Beni Anak).
Numele daimonilor sau spiritelor masculine ale planetelor, conform initiatilor Cabala, sunt : Adonai=Soarele, Evoe=Luna, Saba=Marte, Astaphoi=Mercur, Eloi=Jupiter. Ouraioa=Venus si Ilde-baoth= Saturn , sau conform orfitilor , Jahweh= Saturn.


Articole din acelasi domeniu :

Talismanul lui Jupiter

Simboluri si amulete antice egiptene

Talismanul lui Solomon