Floarea de ghiocel – Legenda, mit , simbol

Cu denumirea stiintifica de “Galanthus nivalis," din familia “Amarylidaceae," ghiocelul este numit si “frumoasa fata a lunii februarie” sau “emblema/simbolul primaverii timpurii."

Originar din Asia Mica si Europa de est, ghiocelul reprezinta, alaturi de garoafa, floarea traditionala a lunii ianuarie. In greaca, numele “galanthus” semnifica “floare alba ca laptele," iar “nivalis” este un adjectiv latin insemnand “asemeni zapezii."

Intr-una din legendele despre ghiocel, se spune ca atunci cand Dumnezeu i-a alungat din rai pe Adam si Eva, pamantul era stapanit de iarna, fiind intru totul acoperit de zapada. Eva a inghetat si a inceput sa planga, amintindu-si cu regret de gradinile paradisului. Pentru a o consola, Dumnezeu a transformat cativa fulgi de zapada in flori de ghiocei. Potrivit acestui mit , ghioceii sunt cele dintai flori aparute pe pamant.

Intr-o alta varianta a acestei povesti, odata ajunsa pe pamant, Eva era intristata la amintirea minunatiilor raiului. De cand fusese alungata, alaturi de Adam, din paradis, nu inflorise nici o floare, iar zapada acoperea tarina zi de zi. Un inger venit sa ii aduca mangaiere Evei a prins un fulg in palma, a suflat asupra lui, iar el a cazut pe pamant sub forma celui dintai ghiocel. Aceasta prima floare a pamantului a retrezit speranta muritorilor.

Intr-o legenda germana, atunci cand Dumnezeu a terminat de facut toate lucrurile si fiintele de pe pamant, i-a spus zapezii sa mearga la flori si sa le ceara sa ii dea putina culoare. Toate florile l-au refuzat, cu exceptia ghiocelului, care a daruit zapezii culoarea lui alba. Drept rasplata, ghiocelul a devenit cea dintai floare care rasare dupa trecerea iernii.

Cu multe secole in urma, ghioceii, uscati in Turcia, erau transportati pe mare in Europa. Pe de alta parte, calugarii englezi aduceau din Roma bulbi de ghiocei pe care ii plantau in jurul manastirilor din tara lor de bastina. Din aceasta cauza, ghiocelul a ajuns sa fie cunoscut in Anglia sub numele de “floarea bisericii," reprezentand o imagine traditionala in “Ziua sosirii Domnului’ (2 februarie).

In occident, mai ales in Marea Britanie, ghiocelul este considerat drept o floare a mortii. Intr-o legenda engleza, o tanara fata, Kerma, si-a gasit iubitul mort si a asezat in rana lui o floare de ghiocel. Drept rezultat al acestui “tratament," tanarul nu a revenit la viata, dar trupul sau s-a transformat intru totul intr-un palc de ghiocei. Chiar si in zilele noastre, aceasta floare are o proasta reputatie in Anglia, considerandu-se ca aducerea primilor ghiocei rasariti primavara in casa este un semn de ghinion. Totodata, pe aceste meleaguri, daruirea ghioceilor cuiva de sex opus poate fi interpretata ca un gest grosolan sau de prost gust, intrucat poate simboliza dorinta de a o vedea moarta pe respectiva persoana.

Pentru Sfantul Francisc, ghiocelul reprezenta o emblema a sperantei, pata de verde din interiorul petalelor acestuia semnificand mult asteptata intoarcere a primaverii.

Legendele si miturile florilor

In legendele lui I.I.Mirea, aflam urmatoarea legenda despre floarea de ghiocel…

Un inger calatorea intr-o buna zi prin inaltimea cerului, leganandu-se printre stelele stralucitoare. El se apropia de fiecare stea si, de ici de colea, culegea cate o floare. Intr-o zi, se pogori pe pamant si rupse si de aici o floare. Pe urma, se sui in cer si disparu sub bolta albastra.
Florile de pe pamant, care vazusera ingerul stralucitor, fara sa isi dea seama ce floare luase cu el, se intrebau care putea sa fie sora lor pe care ingerul o culesese si o luase cu el !
- Este un trandafir-ziceau trandafirii.
- Este un crin alb ca si ingerul- ziceau crinii.
- Ba nu, drept sa va spun surioarelor, ca nu poate fi decat o lalea- zicea, ingamfandu-se, o lalea foarte frumoasa.
Chiar micsuneaua, care-i asa de modesta, zicea si ea, cu glas dulce, ca ingerul luase o micsunea.
Deodata din inaltul cerului, o lacrima pica si veni sa straluceasca pe ghiocelul care avea o tulpinita rupta. Ingerul nu se arata, insa un glas ceresc se auzi:
- Sarmana floare, floare cu adevarat modesta! Fiindca te-am rupt, cere-mi o rasplata! Spune-mi ce ceri !?
Ghiocelul tacu.
- Vrei tu mirosul trandafirului?
- Nu!
- Dragalasenia lalelei?
- Nu!
- Vrei sa fii albastra ca floarea de liliac?
- Nu!
- Ce doresti atunci?
-Fiindca ai placerea sa-mi daruiesti ceva, fa sa ma nasc si sa infloresc de indata ce se duce zapada. Oamenii amortiti si ingetati de viscol si de ger, cand m-or vedea si cand vor simti mireasma mea dulce, sa se simta incalziti si mangaiati ca se apropie primavara.
Din ziua aceea, ghiocelul este cea dintai floare care ne zambeste dupa o iarna posomarata.


Eugen Jianu, ne povesteste despre o legenda a ghiocelului dintr-o cu totul alta perspectiva.

Iarna in puterea ei: peste tot numai omaturi. Si intr-o buna zi, sfielnic , alb si plapand, ghiocelul isi suna clopotelul.
— Cine indrazneste sa mi se impotriveasca? se burzului Baba Iarna , scuturandu-si cojoacele de nea si turturii de gheata. Abia dupa ce se uita bine-bine, jur-imprejur, a descoperit ghiocelul. Tu erai? Tu ti-ai gasit sa mi te impotrivesti? Daca imi pun mintea cu tine , o sa te inghet la noapte.
— Nu va maniati, baba Iarna si mos Omat, le-a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o raza jucausa , cerandu-mi sa ma arat lumii. M-am frecat la ochi si iacata-ma-s!
Si , peste noapte, Baba larna si mos Omat au chemat gerul intr-ajutor. A mai suflat si crivatul.
— Unde esti ghiocelule?, au chicotit cei doi. N-ai inghetat? Mai cutezi sa ni te ridici impotriva?
— Drept sa va spun, baba Iarna si mos Omat, mi-a fost tare-tare frig. Era cat pe ce sa ma smulga si vantul. Abia m-am putut piti dupa un bulgare de pamint. Of, daca si la noapte o fi tot atat de frig, voi muri inghetat!
Soarele auzind cu cata bunatate vorbeste ghiocelul vrajmasilor sai, i-a trimis in ajutor multime de raze calde, intarindu-l.
Asa ca, de dimineata, alaturi, a putut vedea frati si surori rasarind printre petece de nea.
— Baba Iarna, mos Omat, rasunau clopoteii lor in poiana, Baba larna, mos Omat, hai sa ne jucam de-a prinselea!
... Asa s-a dovedit ghiocelul mai tare decat iarna, vadindu-si rostul sau pe lume: acela de a fi cea dintai floare care sa bucure omul.

Brighid, cea mai iubita zeita celtica , a fost adoptata de crestini sub numele de Sfanta Briggid , iar Imbolc, sarbatorirea ei , a devenit “Ziua sosirii Domnului."”Potrivit superstitiei, cei nascuti in ziua de Imbolc sunt daruiti cu frumusetea si puritatea ghiocelului.

In limbajul florilor, ghiocelul este un simbol al sperantei si consolarii ori alinarii.Totodata, floarea de ghiocel reprezinta un simbol al unui prieten gata sa ti se alature in vremurile de restriste.

A vedea un ghiocel in vis semnifica puritatea, nevoia de perfectiune, renasterea, speranta, noi oportunitati dupa o perioada mai putin norocoasa; inseamna ca iesi dintr-o zona a intunericului, indreptandu-te catre lumina si o noua atitudine sau perspectiva.


Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Legendele si miturile florilor