Echinocțiul de primăvara – Tradiții și simbolism

Echinocţiul de primăvară este una dintre cele patru mari sărbători anuale ale Soarelui, în care ziua devine egală cu noaptea, într-un echilibru ce anunţă supremaţia luminii şi a constituit, de-a lungul timpului, un eveniment sacru al zorilor, tinereţii, luceafărului de dimineaţă şi estului. În multe tradiţii, acest echinocţiu constituie începutul unui nou an.

Sărbătoarea Nawruz , de celebrare a noului an persan, are loc odată cu echinocţiul de primăvară.
Cu această ocazie, se obişnuieşte să se mănânce 7 feluri de mâncare, toate purtând un nume care începe cu litera S.
Potrivit obiceiului arab, masa este decorată cu o oglindă, un bol cu apă în care pluteşte o frunză proaspăt culeasă, un candelabru conţinând câte o lumânare pentru fiecare copil din casă, o carte a Coranului, apă de trandafiri, dulciuri, fructe, peşte şi ouăcolorate.

Sosirea primăverii 

Zeiţa saxonă Eostre (din al cărui nume, după unele păreri, derivă cuvântul “est”) era divinitatea zorilor, asemeni Aurorei şi lui Eos.
Aşa cum zorile anunţă vremea luminii, la fel, echinoxul vernal proclamă o nouă şi puternică viaţă.
Cu prilejul echinocţiului de primăvară, noul anotimp îşi intră cu adevărat în drepturi.

Zeiţa Demeter, (Demetra), ajunge din nou alături de fiica ei Kore (Cora, sau Esenţa primăverii), care a fost plecată vreme de şase luni în lumea subpământeană.

Luna martie cuprinde sărbători dedicate tuturor măreţelor Zeiţe- Mama : Isis, Astarte, Aphrodite, Cybele şi Fecioara Maria. Zeiţele se lasă întrevăzute în muguri şi flori, în frunzele fragede ale arborilor şi în plantele încolţind pe câmpii, în împerecherea păsărilor şi naşterea animalelor.

În ciclul agricol, primăvara este perioada însămânţărilor, o asigurare că viaţă îşi continuă menirea.

Anul nou al romanilor debuta odată cu Idele lui Marte, 15 martie, iar noul an astrologic începea în ziua echinocţiului, când Luna se mută în cel dintâi semn al Zodiacului, Aries sau Berbec.
Zeul grec Aries este echivalentul zeului roman Marte, din al cărui nume provine denumirea lunii martie.

Învierea din morţi 

În miturile majore ale omenirii, zeii anului , precum Attis, Adonis, Osiris şi Dionysus mor, asemeni lui Iisus, pentru a reînvia odată cu sosirea noului an.
Aceşti zei sunt întotdeuna fii ai unui atotputernic zeu şi al unei femei muritoare, ei aducând binecuvântare şi salvarea umanităţii, uneori prin intermediul unui sacrificiu.
Aceste zeităţi simbolizează vegetaţia moartă în fiecare an, (odată cu recolta) şi renăscută în primăvară.

În Roma antică, ritul de 10 zile dedicat zeului Attis, fiul zeiţei Cybele, debuta pe dată de 15 martie.
Cu acest prilej, un pin, reprezentându-l pe Attis, era îmbrăcat cu pânză de în, decorat cu flori de violetă şi amplasat în cameramortuară a templului.
În “Ziua Sângelui” sau “Vinerea Neagră, preoţii cultului îşi tăiau că într-un ritual corpurile cu un cuţit, în timp ce dansau extatic, întrupând durerea lui Cybele şi ajutând, în acest fel, la readucerea la viaţă a lui Attis.
Două zile mai târziu, un preot deschidea, în zori, camera mortuară, anunţând că este goală şi că zeul Attis a reînviat.
Această zi era cunoscută sub numele de Hilaria sau “Ziua Bucuriei” .




Va par,  foarte familiare aceste ritualuri ? Paştele este versiunea creştină a aceluiaşi mit.
Chiar şi denumirea engleză a Paştelui, Easter, se pare că îşi are originea în numele zeiţei saxone Eostre, divinitatea zorilor, sărbătorită cu prilejul echinocţiului de primăvară.
În Vinerea Mare a avut loc crucificarea Lui Iisus, un sacrificiu voluntar, în beneficiul omenirii.
Altarele sunt golite, iar lumânările stinse, reprezentându-se astfel întunecimea mormântului.
Odată cu Paştele, însă, Christos reînvie, iar lumina primăverii ia locul întunecimii mormântului.
Cu puţin timp înainte de miezul nopţii, toate luminile sunt stinse, iar mulţimea din biserică devine o masă întunecată şi tăcută.
Fiecare om ţine în mâini o lumânare neaprinsă.
Preotul aduce lumina Învierii care se răspândeşte progresiv printre oameni la fel cum lumina zorilor îşi croieşte, mai întâi cu timiditate, apoi din ce în ce mai ferm drumul către Pământ.


Iisus este asemenea Luceafărului dimineţii, întrucât El coboară în moarte şi Se ridică în lumina din nou, precum Attis, Kore, Inanna şi Ishtar.

Copyright © diane.ro. 2010