Dragostea neîmpărtășită | Iubirea între agonie și extaz
Dragostea neimpartasita...
Totul a inceput cu un prim sarut, impartasit intr-un cotlon din gradina casei copilariei mele. Au trecut cativa ani de atunci, si, uneori, ne mai intalnim si schimbam cateva cuvinte indiferente, cu ocazia unor reuniuni de familie. Stiu ca suna prosteste sa spui ca iubesti pe cineva care nu iti este deloc aproape, dar, de fiecare data cand il revad, simt, pur si simplu, ca mi se opreste respiratia.
Visele frecvente si atat de reale cu el ma subjuga adeseori noaptea, iar lucrul asta nu ma ajuta deloc. Numai ideea de a-l vedea pe strada, brat la brat cu o alta femei, ma raneste si ma intristeaza atat de mult..!! Uneori, simt ca nu mai pot fara el si imi vine sa-mi iau campii. sa ma mut cat mai departe..
Acestea sunt din cuvintele unei bune prietene, care mi s-a destainuit dintr-o data, la o cafea, in urma cu cateva zile. La momentul respectiv, luata prin surprindere, am reusit cu greu sa sa ii aduc putina alinare si am incercat, sovaielnic, sa ii ofer cateva solutii pentru problema ei.
Am ramas, insa, cu un sentiment de neimplinire. Imi dadeam seama ca ar fi trebuit sa mai adaug cateva lucruri, ideile imi tot dadeau tarcoale si ma tineau treaza pana noaptea tarziu.
In cele din urma, am adunat la un loc toate gandurile mele despre dragostea neimpartasita si le-am gasit loc pe aceasta pagina ...
Dragostea neimpartasita este o iubire fara speranta pentru cineva cunoscut numai din vedere sau pentru care nu existi cu adevarat. Poate fi o dragoste fulgeratoare, transformata in fantezie sau chiar obsesie.
In orice caz, atunci cand obiectul afectiunii tale nu iti raspunde sentimentelor, poate apare o senzatie de pierdere a identitatii si o frustrare greu de depasit.
Unii oameni care trec prin asa ceva ajung sa creada ca se pot implini numai printr-o legatura afectiva cu persoana iubita, sau ca viata lor nu mai are nici un rost atat vreme cat nu sunt iubiti de cel indragit.
Asa cum spunea Shakespeare, “Dragostea este cel frumos vis si cel mai groaznic cosmar.”
Orice experienta afectiva este unica in felul ei, dar, in acest caz, sentimentul iubirii poate deveni atat de puternic incat ajunge sa te copleseasca. Numai simplul fapt de a te gandi la persoana iubita, fara a o vedea deloc, poate provoca o intensitate insuportabila a sentimentelor tale.
Dragostea neimpartasita poate duce catre o stare permanenta de agitatie interioara, catre anxietate, somn agitat si depresie. Iubirea lipsita de reciprocitate are capacitatea de a spulbera aproape toate bucuriile vietii, toate legaturile cu prietenii sau alti oameni apropiati, cu oricine altcineva care nu este iubitul visat.
Asemeni altor impacturi emotionale, exista cateva metode care pot micsora durerea sau chiar o pot anula. Iata cateva dintre ele …
Hotararea si puterea de decizie pot juca un rol major in depasirea acestui sentiment dar, ca si in alte cazuri, totul depinde de imprejurari . Flexibilitatea gandirii si abilitatea de a sti cand sa spui “NU” unor fapte de viata ce iti sunt refuzate au si ele un rol aparte.
Dragostea ne invaluie intr-o aura de romantism, da nastere unor momente magice de conexiune si intelegere fara cuvinte cu persoana iubita, ca si cum natura sau soarta ar incerca sa contopeasca doua individualitati in una, ca o treapta catre implinirea spirituala. Hei , am luat-o putin razna! Dincolo de aceasta vraja, orice eveniment al vietii are insa si o latura practica.
Putem, oare, sa ne lasam calauziti la nesfarsit de iluzia ca obsesia si straduinta noastra vor ajunge sa trezeasca in cel dorit sentimente fata de noi? Da, in filmuletele si romanele siropoase, dragostea izbandeste intotdeuna, iar cel nepasator si rece ajunge sa raspunda, in cele din urma, afectiunii fierbinti a unui partener; apoi, cei doi se iau de mana si pornesc spre orizont , catre un viitor roz bonbon mare cat o eternitate.
Nu te lasa purtat pe aripile unei fantezii fara rost. Intreaba-te ori aminteste-ti cat timp ai petrecut de fapt impreuna cu persoana iubita. Desigur, ai putea raspunde :”Ah, daca as putea sa il vad numai cateva clipe.. Daca am putea vorbi putin … Totul s-a rezolva!” Parca stabilisem sa lasi deoparte fanteziile! Poate suna nitel cam dur dar, uneori, a sti cand trebuie sa renunti constituie un prim pas catre un adevarata reusita in viata.
Ai auzit vreodata de asa-zisa dragoste de puscarie? Adica despre un barbat aflat in inchisoare care devine, dintr-o data, obiectul adoratiei unei femei din “lumea libera”? Un detinut car, de obicei, are cateva crime la activ? Desi nu l-ai intalnit niciodata in carne si oase, ai putea crede ca acest om este de fapt “neinteles”, ca in pofida inimii lui de gheata si a tendintelor lui de psihopat, in interiorul sau zace un baiat de treaba, plin de afectiune, care tanjeste sa aiba parte de o dragoste suprema, neconditionata ?
O femeie careia i se aprind calcaiele dupa astfel de barbat poate fi un exemplu despre dragostea neimpartasita, desigur, la un alt nivel. O femeie de genul asta se indragosteste de fapt de un barbat care este mai curand rodul imaginatiei ei decat omul real care zace intr-o celula.
Poti pune termenii problemei tale de iubire in acest fel. In cazul tau, nu este vorba despre un criminal in serie, dar adeseori, in dragoste, modelam in minte imaginea unui iubit destul de diferit de cel real.
Daca reusesti sa gandesti din aceasta perspectiva, ai putea sa iti pui cateva intrebari esentiale… Nu cumva, esti indragostita de o fantezi, o creatie a imaginatiei tale? Iubesti intr-adevar o persoana reala sau proiectia ei din fantezia ta? Multi oameni care cad grabiti prada focului pasiunii ajung sa “cunoasca” dintr-o data aproape totul despre fiinta iubita. Daca aceasta nu este decat rodul imaginatiei lor, nu mai este deloc surprinzator ca ei se simt angajati intr-o conexiune magica, imediata cu cineva cu totul necunoscut.
Atunci cand esti coplesit de o dragoste neimpartasita, incearca sa gazduiesti in minte aceasta idee: poate ca nu iubesti o persoana reala, mai ales ca stii foarte putin despre ea…
Gandurile izvorate din sentimentul iubirii neimpartasite sunt de genul “totul sau nimic” : “Fara aceasta fiinta , viata mea nu mai are nici un rost! Daca nu sunt alaturi de el / ea , nu vreau pe nimeni altcineva in viata mea!” A-ti pune toate ouale intr-un singur cos reprezinta intotdeuna o strategie foarte riscanta. “Daca as fi impreuna cu el / ea , atunci toate problemele se vor evapora !” Oare?
Atunci cand iubim , nu ne dorim altceva decat sa fim indragostiti. Obligatiile, responsabilitatile si evenimentele cotidiene devin elemente de distragere a atentiei noastre de la ceea ce consideram mai important decat orice. Aceasta tendinta devine periculoasa daca incepem sa ne neglijam prietenii sau contactul cu alti oameni.
Dragostea neimpartasita ne loveste si mai crunt daca vrem sa punem capat nevoile noastre emotionale fundamentale pentru compania altor finte umane. Iesi in lum , implica-te in discutii, mergi la niste filme neindulcite de romantism, cauta-ti prietenii pe care nu i-ai mai intalnit de mult. Incearca sa mentii lucrurile in limitele normalitatii, chiar daca nu iti place asta . Toate aceste actiuni iti amortizeaza durerea surda din suflet, iti readuc pace in minte si te ajuta sa depasesti momentul dificil in care te afli.
Odata, un rege, care simtea ca ajunsese la cheremul dispozitiei sale schimbatoare, si-a adunat curtenii si le-a dat o porunca :” Aduceti-mi un lucru care sa ma faca sa ma simt bine atunci cand cad prada gandurilor negre si sa ma aduca cu picioarele pe pamant atunci cand vad lucrurile prea in roz.” Dupa cateva zile, curtenii s-au infatisat la palat, iar cel mai intelept dintre ei i-a oferit regelui un inel din aur. Acesta si l-a pus pe un deget si a observat ca, daca il privea cu atentie, putea citi pe inel urmatoarea deviza :“ Aceasta bijuterie, la fel ca si viata, este trecatoare”. In restul zilelor lui, ori de cate ori se simtea coplesit de ceva, regele recitea aceste cuvinte si reflecta asupra lor.
Atunci cand aveam 4 ani, m-am “indragostit” de o papusa Barbie si ea a devenit, o vreme, cel mai important lucru din viata mea. Insistam sa o iau cu mine pretutindeni, chiar si la toaleta. Despre ce este, de fapt, vorba? Se parea ca voi ramane nedespartita pentru totdeuna de acea papusa, dar, desigur, lucrurile nu s-au petrecut asa. De fapt, daca ma gandesc bine, au trecut ani de zile de cand Barbie a mea nu mi-a mai revenit in minte. Daca in acea perioada de timp, cineva ar fi indraznit sa-mi spuna ca se va intampla asa ceva, as fi respins cu dispret o astfel de afirmatie. Pot indrazni sa spun ca, intr-o oarecare masura, acest tipar este asemanator si in privinta oamenilor pe care i-am iubit.
Incearca sa iti faci o obisnuinta din a iti proiecta mereu mintea catre viitor, catre o vreme cand iti vei aduce aminte de obsesia ta de acum si te vei intreba, cu amuzament sau mirare, de ce a trebuit sa faci atata zarva cu tine insuti. Aceasta este o cale eficienta de a incepe sa te simti mereu mai bine, in ciuda protestelor vehemente ale inimii.
Atunci cand suntem indragostiti, chiar si de o fantasma a imaginatiei noastre, este destul de usor sa cadem in capcana unor poezii sau cantece glorificand iubirea nemuritoare si sufletele unite in viata si moarte. Asa ceva poate da nastere insa unor mari probleme in viitor. Daca intr-adevar suferi din cauza unui sentiment de dragoste neimpartasit , nu este deloc recomandat sa iti tratezi cu sare rana inca deschisa. Poate sa te doara ingrozitor!
Am citit de curand despre o metoda inedita aplicata de un psihoterapeut unui pacient indragostit nemarturisit de o femeie maritata care lucra impreuna cu el. Specialistul i-a cerut barbatului sa intocmeasca o lucrare relativ absurda, dar foarte complicata sau minutioasa. Incapabil sa refuze, pacientul s-a apucat de treaba imediat ce a ajuns acasa, si-a pus creierul si logica la contributie si, in noaptea care a urmat , a dormit ca un nou nascut, fara sa ii mai revina vreun gand obsesiv despre femeia adorata.
Incearca sa te dedici unor activitati care sa iti angajeze cat mai mult partea logica, de strategie sau planificare a creierului. Atunci cand sunt deprimati, oamenii prezinta o activitate scazuta in lobii prefrontali din partea stanga a creierului lor, astfel incat perseverenta de a se dedica unor actiuni logice le poate echilibra dispozitia, ii detaseaza si obiectivizeaza fata de o obsesie .
In perioada cand iubesti pe cineva care pare sa nu ii pese de tine, nimic nu poate fi tentant sa agonizezi asupra intrebarii “De ce nu ma iubeste?” Cu toate acestea, este foarte posibil sa fii una din persoanele cele mai atractive si spirituale din lume , fara ca cel iubit / cea iubita sa nu se simta deloc ispitit(a) sa simta ceva pentru tine. A incerca sa obtii de la cineva un lucru pe care nu il are se aseamana cu lupta impotriva morilor de vant purtata de Don Quijote. Daca cel indragit nu te iubeste, nu inseamna ca este ceva in neregula cu tine. Pur si simplu, unii oameni nu pricep cum sau pe cine sa iubeasca.
A darui si a primi iubire reprezinta o cale de implinire personala nemaipomenita. Unele persoane isi creaza obiceiul autodistructiv de a se indragosti numai de oameni care nu sunt disponibili dintr-un punct de vedere sau altul. A te agata, in mod subconstient, numai de dragostea pentru oameni intangibili sau indisponibili este ca si cum ti-ai bate singur cuie in talpa. Daca esti inclinat sa faci asa ceva, incearca macar sa iti constientizezi pornirea si sa te gandesti la o strategie de autoaparare.
Dedica-te cuiva care te place asa cum esti si nu confunda intensitatea agoniei cu cea a dragostei adevarate. Atunci cand vei ajunge cu adevarat la dragoste, iti vei da seama fara nici o sovaire, intrucat afectiunea pe care o vei darui va reveni la tine cel putin intr-o egala masura.
Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Minciuni nevinovate la prima intalnire ?
Unde au disparut baietii buni (pentru fete) ?
Dragostea neimpartasita in citate, aforisme, maxime
Totul a inceput cu un prim sarut, impartasit intr-un cotlon din gradina casei copilariei mele. Au trecut cativa ani de atunci, si, uneori, ne mai intalnim si schimbam cateva cuvinte indiferente, cu ocazia unor reuniuni de familie. Stiu ca suna prosteste sa spui ca iubesti pe cineva care nu iti este deloc aproape, dar, de fiecare data cand il revad, simt, pur si simplu, ca mi se opreste respiratia.
Visele frecvente si atat de reale cu el ma subjuga adeseori noaptea, iar lucrul asta nu ma ajuta deloc. Numai ideea de a-l vedea pe strada, brat la brat cu o alta femei, ma raneste si ma intristeaza atat de mult..!! Uneori, simt ca nu mai pot fara el si imi vine sa-mi iau campii. sa ma mut cat mai departe..
Acestea sunt din cuvintele unei bune prietene, care mi s-a destainuit dintr-o data, la o cafea, in urma cu cateva zile. La momentul respectiv, luata prin surprindere, am reusit cu greu sa sa ii aduc putina alinare si am incercat, sovaielnic, sa ii ofer cateva solutii pentru problema ei.
Am ramas, insa, cu un sentiment de neimplinire. Imi dadeam seama ca ar fi trebuit sa mai adaug cateva lucruri, ideile imi tot dadeau tarcoale si ma tineau treaza pana noaptea tarziu.
In cele din urma, am adunat la un loc toate gandurile mele despre dragostea neimpartasita si le-am gasit loc pe aceasta pagina ...
Dragostea neimpartasita este o iubire fara speranta pentru cineva cunoscut numai din vedere sau pentru care nu existi cu adevarat. Poate fi o dragoste fulgeratoare, transformata in fantezie sau chiar obsesie.
In orice caz, atunci cand obiectul afectiunii tale nu iti raspunde sentimentelor, poate apare o senzatie de pierdere a identitatii si o frustrare greu de depasit.
Unii oameni care trec prin asa ceva ajung sa creada ca se pot implini numai printr-o legatura afectiva cu persoana iubita, sau ca viata lor nu mai are nici un rost atat vreme cat nu sunt iubiti de cel indragit.
Asa cum spunea Shakespeare, “Dragostea este cel frumos vis si cel mai groaznic cosmar.”
Orice experienta afectiva este unica in felul ei, dar, in acest caz, sentimentul iubirii poate deveni atat de puternic incat ajunge sa te copleseasca. Numai simplul fapt de a te gandi la persoana iubita, fara a o vedea deloc, poate provoca o intensitate insuportabila a sentimentelor tale.
Dragostea neimpartasita poate duce catre o stare permanenta de agitatie interioara, catre anxietate, somn agitat si depresie. Iubirea lipsita de reciprocitate are capacitatea de a spulbera aproape toate bucuriile vietii, toate legaturile cu prietenii sau alti oameni apropiati, cu oricine altcineva care nu este iubitul visat.
Cum se “trateaza” dragostea neimpartasita ?
Asemeni altor impacturi emotionale, exista cateva metode care pot micsora durerea sau chiar o pot anula. Iata cateva dintre ele …
Poti accepta ca nu ai nici o sansa ?
Hotararea si puterea de decizie pot juca un rol major in depasirea acestui sentiment dar, ca si in alte cazuri, totul depinde de imprejurari . Flexibilitatea gandirii si abilitatea de a sti cand sa spui “NU” unor fapte de viata ce iti sunt refuzate au si ele un rol aparte.
Dragostea ne invaluie intr-o aura de romantism, da nastere unor momente magice de conexiune si intelegere fara cuvinte cu persoana iubita, ca si cum natura sau soarta ar incerca sa contopeasca doua individualitati in una, ca o treapta catre implinirea spirituala. Hei , am luat-o putin razna! Dincolo de aceasta vraja, orice eveniment al vietii are insa si o latura practica.
Putem, oare, sa ne lasam calauziti la nesfarsit de iluzia ca obsesia si straduinta noastra vor ajunge sa trezeasca in cel dorit sentimente fata de noi? Da, in filmuletele si romanele siropoase, dragostea izbandeste intotdeuna, iar cel nepasator si rece ajunge sa raspunda, in cele din urma, afectiunii fierbinti a unui partener; apoi, cei doi se iau de mana si pornesc spre orizont , catre un viitor roz bonbon mare cat o eternitate.
Nu te lasa purtat pe aripile unei fantezii fara rost. Intreaba-te ori aminteste-ti cat timp ai petrecut de fapt impreuna cu persoana iubita. Desigur, ai putea raspunde :”Ah, daca as putea sa il vad numai cateva clipe.. Daca am putea vorbi putin … Totul s-a rezolva!” Parca stabilisem sa lasi deoparte fanteziile! Poate suna nitel cam dur dar, uneori, a sti cand trebuie sa renunti constituie un prim pas catre un adevarata reusita in viata.
Descopera cu adevarat pe cine iubesti
Ai auzit vreodata de asa-zisa dragoste de puscarie? Adica despre un barbat aflat in inchisoare care devine, dintr-o data, obiectul adoratiei unei femei din “lumea libera”? Un detinut car, de obicei, are cateva crime la activ? Desi nu l-ai intalnit niciodata in carne si oase, ai putea crede ca acest om este de fapt “neinteles”, ca in pofida inimii lui de gheata si a tendintelor lui de psihopat, in interiorul sau zace un baiat de treaba, plin de afectiune, care tanjeste sa aiba parte de o dragoste suprema, neconditionata ?
O femeie careia i se aprind calcaiele dupa astfel de barbat poate fi un exemplu despre dragostea neimpartasita, desigur, la un alt nivel. O femeie de genul asta se indragosteste de fapt de un barbat care este mai curand rodul imaginatiei ei decat omul real care zace intr-o celula.
Poti pune termenii problemei tale de iubire in acest fel. In cazul tau, nu este vorba despre un criminal in serie, dar adeseori, in dragoste, modelam in minte imaginea unui iubit destul de diferit de cel real.
Daca reusesti sa gandesti din aceasta perspectiva, ai putea sa iti pui cateva intrebari esentiale… Nu cumva, esti indragostita de o fantezi, o creatie a imaginatiei tale? Iubesti intr-adevar o persoana reala sau proiectia ei din fantezia ta? Multi oameni care cad grabiti prada focului pasiunii ajung sa “cunoasca” dintr-o data aproape totul despre fiinta iubita. Daca aceasta nu este decat rodul imaginatiei lor, nu mai este deloc surprinzator ca ei se simt angajati intr-o conexiune magica, imediata cu cineva cu totul necunoscut.
Atunci cand esti coplesit de o dragoste neimpartasita, incearca sa gazduiesti in minte aceasta idee: poate ca nu iubesti o persoana reala, mai ales ca stii foarte putin despre ea…
Gandurile izvorate din sentimentul iubirii neimpartasite sunt de genul “totul sau nimic” : “Fara aceasta fiinta , viata mea nu mai are nici un rost! Daca nu sunt alaturi de el / ea , nu vreau pe nimeni altcineva in viata mea!” A-ti pune toate ouale intr-un singur cos reprezinta intotdeuna o strategie foarte riscanta. “Daca as fi impreuna cu el / ea , atunci toate problemele se vor evapora !” Oare?
Continua-ti viata , nu te retrage in pustiu
Atunci cand iubim , nu ne dorim altceva decat sa fim indragostiti. Obligatiile, responsabilitatile si evenimentele cotidiene devin elemente de distragere a atentiei noastre de la ceea ce consideram mai important decat orice. Aceasta tendinta devine periculoasa daca incepem sa ne neglijam prietenii sau contactul cu alti oameni.
Dragostea neimpartasita ne loveste si mai crunt daca vrem sa punem capat nevoile noastre emotionale fundamentale pentru compania altor finte umane. Iesi in lum , implica-te in discutii, mergi la niste filme neindulcite de romantism, cauta-ti prietenii pe care nu i-ai mai intalnit de mult. Incearca sa mentii lucrurile in limitele normalitatii, chiar daca nu iti place asta . Toate aceste actiuni iti amortizeaza durerea surda din suflet, iti readuc pace in minte si te ajuta sa depasesti momentul dificil in care te afli.
Deschide-te catre viitor in toate felurile posibile
Odata, un rege, care simtea ca ajunsese la cheremul dispozitiei sale schimbatoare, si-a adunat curtenii si le-a dat o porunca :” Aduceti-mi un lucru care sa ma faca sa ma simt bine atunci cand cad prada gandurilor negre si sa ma aduca cu picioarele pe pamant atunci cand vad lucrurile prea in roz.” Dupa cateva zile, curtenii s-au infatisat la palat, iar cel mai intelept dintre ei i-a oferit regelui un inel din aur. Acesta si l-a pus pe un deget si a observat ca, daca il privea cu atentie, putea citi pe inel urmatoarea deviza :“ Aceasta bijuterie, la fel ca si viata, este trecatoare”. In restul zilelor lui, ori de cate ori se simtea coplesit de ceva, regele recitea aceste cuvinte si reflecta asupra lor.
Atunci cand aveam 4 ani, m-am “indragostit” de o papusa Barbie si ea a devenit, o vreme, cel mai important lucru din viata mea. Insistam sa o iau cu mine pretutindeni, chiar si la toaleta. Despre ce este, de fapt, vorba? Se parea ca voi ramane nedespartita pentru totdeuna de acea papusa, dar, desigur, lucrurile nu s-au petrecut asa. De fapt, daca ma gandesc bine, au trecut ani de zile de cand Barbie a mea nu mi-a mai revenit in minte. Daca in acea perioada de timp, cineva ar fi indraznit sa-mi spuna ca se va intampla asa ceva, as fi respins cu dispret o astfel de afirmatie. Pot indrazni sa spun ca, intr-o oarecare masura, acest tipar este asemanator si in privinta oamenilor pe care i-am iubit.
Incearca sa iti faci o obisnuinta din a iti proiecta mereu mintea catre viitor, catre o vreme cand iti vei aduce aminte de obsesia ta de acum si te vei intreba, cu amuzament sau mirare, de ce a trebuit sa faci atata zarva cu tine insuti. Aceasta este o cale eficienta de a incepe sa te simti mereu mai bine, in ciuda protestelor vehemente ale inimii.
Implica-te in activitati care sa iti captiveze cat mai mult mintea si atentia
Atunci cand suntem indragostiti, chiar si de o fantasma a imaginatiei noastre, este destul de usor sa cadem in capcana unor poezii sau cantece glorificand iubirea nemuritoare si sufletele unite in viata si moarte. Asa ceva poate da nastere insa unor mari probleme in viitor. Daca intr-adevar suferi din cauza unui sentiment de dragoste neimpartasit , nu este deloc recomandat sa iti tratezi cu sare rana inca deschisa. Poate sa te doara ingrozitor!
Am citit de curand despre o metoda inedita aplicata de un psihoterapeut unui pacient indragostit nemarturisit de o femeie maritata care lucra impreuna cu el. Specialistul i-a cerut barbatului sa intocmeasca o lucrare relativ absurda, dar foarte complicata sau minutioasa. Incapabil sa refuze, pacientul s-a apucat de treaba imediat ce a ajuns acasa, si-a pus creierul si logica la contributie si, in noaptea care a urmat , a dormit ca un nou nascut, fara sa ii mai revina vreun gand obsesiv despre femeia adorata.
Incearca sa te dedici unor activitati care sa iti angajeze cat mai mult partea logica, de strategie sau planificare a creierului. Atunci cand sunt deprimati, oamenii prezinta o activitate scazuta in lobii prefrontali din partea stanga a creierului lor, astfel incat perseverenta de a se dedica unor actiuni logice le poate echilibra dispozitia, ii detaseaza si obiectivizeaza fata de o obsesie .
Pastreza-ti increderea in tine insati
In perioada cand iubesti pe cineva care pare sa nu ii pese de tine, nimic nu poate fi tentant sa agonizezi asupra intrebarii “De ce nu ma iubeste?” Cu toate acestea, este foarte posibil sa fii una din persoanele cele mai atractive si spirituale din lume , fara ca cel iubit / cea iubita sa nu se simta deloc ispitit(a) sa simta ceva pentru tine. A incerca sa obtii de la cineva un lucru pe care nu il are se aseamana cu lupta impotriva morilor de vant purtata de Don Quijote. Daca cel indragit nu te iubeste, nu inseamna ca este ceva in neregula cu tine. Pur si simplu, unii oameni nu pricep cum sau pe cine sa iubeasca.
Gaseste pe cineva care sa iti ofere ce meriti / ai nevoie
A darui si a primi iubire reprezinta o cale de implinire personala nemaipomenita. Unele persoane isi creaza obiceiul autodistructiv de a se indragosti numai de oameni care nu sunt disponibili dintr-un punct de vedere sau altul. A te agata, in mod subconstient, numai de dragostea pentru oameni intangibili sau indisponibili este ca si cum ti-ai bate singur cuie in talpa. Daca esti inclinat sa faci asa ceva, incearca macar sa iti constientizezi pornirea si sa te gandesti la o strategie de autoaparare.
Dedica-te cuiva care te place asa cum esti si nu confunda intensitatea agoniei cu cea a dragostei adevarate. Atunci cand vei ajunge cu adevarat la dragoste, iti vei da seama fara nici o sovaire, intrucat afectiunea pe care o vei darui va reveni la tine cel putin intr-o egala masura.
Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Minciuni nevinovate la prima intalnire ?
Unde au disparut baietii buni (pentru fete) ?
Dragostea neimpartasita in citate, aforisme, maxime
Dragostea neîmpărtășită | Iubirea între agonie și extaz
Reviewed by Diana Popescu
on
iunie 25, 2010
Rating:
Mi-au dat lacrimile citind acest articol...pentru ca si eu ca si multe altele iubesc de mic copil pe cineva...in toate etapele veitii lui...si stiu ca e timpul sa spun GATA,a ajuns..dar e greu..ma intreb daca e dragostea,aceea dragoste adevarata..si totusi sper ca nu e,pt ca e neimpartasita..si doar..incerc sa uit,si totul decurge cat de cat ok..dar uneori,cum ar fi si seara asta,aduc un val de tristete in sufletul meu...dorinta nu ar fi sa ma iubeasca el odata si odata..nici nu mai vreau asta,am asteptat prea mult..am plans destul...tot ce imi doresc e sa mai simt vreodata pentru cineva ce am simtit si pentru tine..atata mai vreau..pentru ac stiu ca atuncia voi fi fericita..pt ca ce simt eu pt tine e iubire,o iubire rara,pura...dar de care tie nu iti pasa..
RăspundețiȘtergerePS:scz daca te-am plictisit,tr sa ma descarc...asa mai departe si ms de articol,m-a ajutat...
Te inteleg perfect ,nu am trecut prin asta o data , ci de 2 -ori. Si tot nu m-am invatat mine. O sa-ti treaca , crede-ma . Poate nu de tot, dar nu o sa te mai doara asa de mult . Incearca sfaturile de mai sus , asta o da fac si eu sa ma vindec a 2-a para, poate acum mai repede . Multa bafta amandorura !
ȘtergereBună!eu am cunoscut pe cineva acum 19 ani în urma și în urma unei trairi foarte frumoase și a unui juramant,am ajuns sa l iubesc o viata.El de fapt a vrut sa ma facă pe mine sa sufăr..pentru ca cineva ii rupse lui inima.Am avut asa vise cu el,.practic pe parcursul vietii...înainte sa l întâlnesc..aveam același vis repetandu-se...mereu!Cu timpul eu m am casatorit,si el este căsătorit..și acum doi ani..practic..am început sa vorbim,nu înainte de a avea același vis.El a început sa îmi redea amintiri..și aceea rana care eu tot timpul am acoperit-o și mai mult,a venit la suprafață..șI am ajuns sa numai pot dormi..decât pe spate,ma mistuie dorul acela din piept..Practic mi-am dat seama ca el a ras de sentimentele mele...și intenționat..a continuat sa ma rănească.Am trăit dragostea pana la extaz..și încerc sa scap de durerea aceasta dîn piept care ma usucă..Îl condamn ca mi-a redat sentimentele..mi le -a reînviat și lui nici nu i pasa..și a reușit într un fel sa-mi spulbere liniștea casei mele..am ajuns sa nu mi iubesc soțul...sa ma manifest în toate formele posibile..în fata soțului meu...practic am ajuns sa-în spun tot..ca mi-au revenit sentimente mai vechi..Practic nu înțeleg,de ce m-a răvășit în asa hal..intenționat,am ajuns sa mi închid inima cu o cicatrice..și de atunci..tot trec prin stări de agonie. De extaz..Vreau sa ies din ea..și nu mai pot..tot ma rog,tot îmi vorbesc cu interiorul meu..sa ma ajut singura sa trec peste..ca soțul e plecat în tara lui...Nu cred ca iubitul tinereții mele se întoarce la mine...a vrut doar sa și bată joc....
Ștergerepentru cine a trait, a cunoscut, a simtit pana in adancul inimii durerea unei iubiri neimpartasite vin si eu cu un comentariu...se trateaza cu aspirina, am gasit in National Geographics un articol despre iubire "chimia care te face sa spui "te iubesc"...atunci nu am stiut-am trecut prin toate starile posibile incercand sa-mi regasesc echilibrul, sa ma regasesc pe mine si pe cei din jur, sa constat ca acasa este chiar acasa si nu in alta parte, ca indiferent ce as face si cum as face nu o sa imi treaca golul din stomac si durerea din inima (la propriu si la figurat) ca nu pot intoarce timpul inapoi si nu pot recupera ceea ce am pierdut, ca sunt lost in space si nu am scapare, ca indiferent cu ce as incerca sa tratez - trecand printr-o alta incercare de a iubi,si inca una si inca una, nu gasesc ceea ce caut si ceea ce mi se potriveste; intr-o continua framantare am slabit 10 kg, mancam doar ca sa nu mi se faca rau si ma tratam cu sucuri naturale, eram permanent cu ochii pe telefon si permanent cu ochii pe geam si asteptam...si am tot asteptat vreo patru ani...timp in care am trecut prin diverse stari...si au trecut 6 ani de atunci...intre timp m-am casatorit...am un copil...si in tot timpul asta nu a fost zi sa nu imi mai amintesc...si am o mandrie de familie, cu un copil foarte reusit, cu un sot care aduce a brad pit cu aer latino....si sunt fericita...dar sunt fericita in felul meu...undeva in stomac trupul meu inca mai sufera...si inca mai suspina...si nu trece cu aspirina va asigur, si nici un dragoste, si nici cu puterea mea extraordinara de a trai in prezent si pentru viitor...pentru ca fara sa vreau mintea mea o ia razna...si ma trezesc gandind ce nu ar trebui sa gandesc...si totusi exist...am o viata...
RăspundețiȘtergereAceasta poveste m-a lasat fara cuvinte. E de-a dreptul inspaimantator ca la 20 de ani,sa gandesti ca niciodata nu iti vei gasi fericirea deplina! E cumplit sa iubesti,iar persoana iubita sa nu iti spuna"iubire"..
Ștergeresi eu am ajuns intr-o situatie dificila.Am iubit pe cineva timp de 5 ani dar acel cineva nu ma iubea,asa cred,mai mult se juca cu mine si cu sentimentele mele,si am hotarit sa plec din acea relatie .Am plecat casatorindu-ma cu primul necunoscut iesit in cale,nu am avut o casnicie prea fericita ,ambii am gresit dar am ajuns sa imi regesesc dupa 18 ani acea iubire.Am inceput sa vb.Unul e divortat unul nu cum s-ar zice si acum nu stiu ce sa fac,sunt intr-un punct unde nu stiu pe ce drun sa apuc. am vrea sa incercam ceva amindoi dar totusi imi este teama,imi este teama sa ma despart ,sa divortez, etc.. Ce ma sfatuiti sa fac?
ȘtergereSunt aproape in aceeiasi situatie ca si tine. Doare...
Ștergeremai bine nu am avea sentimente....mai mult suferim :(
RăspundețiȘtergeresi eu de 2 ni si 7 luni am fost impreuna cu persoana pentru care mi-as fi dat si viata si intr-o zi mi-a spus ca nu mai poate sa ma iubeasca la inceput am crezut ca totul s-a sfarsit si iam spus ca fara el nu voi putea trai dar asta pe el nu la interesat .
RăspundețiȘtergereimi zicea incontinuu ca nu m iubeste si ca pentru el sunt ca o tigara de care el este obisnuit si nu poate sa se lase nu ca o iubeste asta ma pus pe ganduri si nu stiam ce sa fac dandu-mi si fericirea pentru a fi el fericit asa ca mam hotarat sai spun ca miam gasit un alt baiat sal fac sa ma uite.insa acum pe mine ma chinuie amintirea ca a fost al meu iar acum nu mai e,nu-l mai am si nici nu o sal mai am vreodata,si mam jurat ca nu voi mai putea sta cu un alt baiat pentru ca ma doare amintirea lui....
Aspirina sau pastila albastra nu aduc vindecarea.........vindecarea vine din viata reala si poate avea ochii albastri sau caprui.
RăspundețiȘtergereAveti nevoie sa iubiti dar gasiti un suflet cald care sa va raspunda. E simplu!
nu e simplu chiar deloc!crede-ma
ȘtergereE greu sa nu ai p relatie care sa te implineasca. Te doare mereu sufletul si ajungi sa traiesti in asa fel incat sa te integrezi in societate si sa te supui la ce inseamna normal si general acceptat. Dar eu sunt singura, resemnata si satula. Si sunt doar la inceput cu toate. Candva imi batea inima doar ca ii auzeam numele. Dar nu a fost pentru mine. Mi as fi dorit sa il am aproape, saa tina in brate, sa cresc altfel, sa fiu o femeie implinita. Dar a trebuit sa fie asa. E greu.
Ștergere:))))))) glumeam
Ștergeretrec prin tot ce ai scris tu aici..si sincer nu mai stiu ce sa fac..
RăspundețiȘtergereeste ft greu,,,,,,,,,,,,nu cred ca sant cuvinte de incurajat,,,,,,,,,eu m am ridicat doar prin rugaciune pornita din adincul sufletului si cu lacrimi fierbinti,,,,,acum s a intors el dar nu stiu daca l mai pot iubi,,,,,,,,,,,,mult succes si rabdare,,,,,,,,,sa va ajute d zeu pe toti cei care iubiti
RăspundețiȘtergerefff interesant articolul.contine exactt ceea ce simt eu si nu am reusit sa exprim in cuvinte!!!!cine a "experimentat" acest sentiment pana acum se va regasii in fiecare cuvintel de mai sus.:*
RăspundețiȘtergeretot ce este scris mi se potriveste iubesc dar in zadar...nu stiu ce sa mai fac ca sa mi se daruiasca macar 5% din iubirea ce o port eu lui...am fost impreuna 2 ani...mi s-au facut promisiuni...imi spunea ca nu poate sa doarma fara mine,ca ma viseaza,si sa mai astept putin ca totul o sa iasa bine...dar nu a fost asa,acum pare ca ma uraste prezenta mea ii face rausi tot ce spun i se pare gresit orice fac nu este bine...imi este foarte greu mai ales ca lucram impreuna de mai mult de 2 ani...mi-ar fi mai usor daca nu l-as mai vedea ...dar il vad zilnic...nu mai am chef de nimic de parca totul s-a sfarsit...cu familia vorbesc o data la saptamana si inaite vorbeam pe fiecare zi...nu am la cine sa ma descarc,cui sa spun durerea,nu am incredere in nimeni...acum cateva zile am cazut intr-o depesie,mananc ca tre sa mananc am slabit 6kg intr-o saptamana,mi-am varsat durerea in alcohol,tigari si sa fiu cat mai singura nu mai vorbesc cu nimeni de parca am ramas muta...va rog din suflet as dori niste sfaturi...doare foarte tare sa afli ca persoana pentru care ti-ai da si viata nu te iubeste
RăspundețiȘtergeredragii mei, ati putea merge la biserica, incercati rugaciunea, tineti posturile, va spovediti si va impartasiti, cinstiti moastele Sf. Mare Mc. Pantelimon care ajuta in tamaduirea de boli, inclusiv depresii de care vb. Eu asa am reusit sa trec si dupa un an, inca mai sunt, nu-s total vindecata, dar am inceput sa accept. Sa va ajute bunul Dumnezeu!
RăspundețiȘtergerele-am incercat pe toate si nimic nu merge!m-am casatorit crezand ca asa ma razbun pe el pentru ca ma lasase in momentul cand trebuia sa fie langa mine...cand i-am spus ca sunt insarcinata!am nascut acel copil singura, este copia lui fidela cum sa-l uit cand pe chipul copilului meu se vede chipul lui cum?m-am casatorit cu altcineva,intre timp am divortat, din aceasta casnicie am iesit cu inca un copil...o fetita!sunt mama singura a doi copii de la doi tati!cum sa vad eu viata in roz?cum?cand fiecare secunda si minut imi amintesc de tragedia pe care o traiesc?copii n-au nicio vina, ei nu-si aleg parintii!am uitat sa fiu femeie!incerc sa fiu doar mama!si vreau sa cred ca sunt o mama buna pentru ei chiar daca mi-i cresc singura!n-am cum sa uit de el, nu pot, nu vreau...asta este viata mea si incerc sa mi-o fac cat mai frumoasa prin copii mei!
RăspundețiȘtergereva doresc multa sanatate ca doar asta conteaza!
momentan sunt inca cu el ..dar vreau sa-l las.m-a dezamagit complet ....mai nou nici nu ma baga in seama abia daca ma m-ai suna ziua in rest..umbla noaptea pe drumuri si nu imi convine....iar apoi tot timpul o sa fim desparttit el pleaca la facultate iar eu raman. nush ce sa fac nush ..mai nou orice e mai important pt el decat eu...daca el m-a uitat deja ce rost m-ai are sa fac sacrificii pt el ..lui niki nu-i pasa de relatia pe care o avem...:((
RăspundețiȘtergeredaca nu va merita o anumita persoana..incercati doar sa uitati ca exista si incercati sa fiti cat mai la distnta...daca tot in preajma la aceea persoana nu ai sa reusesti niciodata sa il uiti...nu uitam pentru ca avem nevoie de iubire si spunem:Ca el nu o sa mai gasesc niciodata,el/ea ma cunostea si stia ce imi place si ce nu...nu este adevarat nu ne lasam dupa ce avem o dezamagire nu mai vrem sa fim iubiti ...zicem ca viata mea se termina cu el/ea nu mai vreau pe nimeni in viata mea...distanta,indiferenta,si uitarea doare pe oricine...va pooop aveti grija de voi ..si daca esuati o data asta nu inseamna ca s-a terminat cu viata nostra...viata merge inainte cu bune si rele
RăspundețiȘtergereptr Dorel:nu ai dreptate!Daca nu stai o vreme pe-ntuneric nu ai cum sa realizezi si sa-ti dai seama cata importanta are lumina.Fara dor si durere nu stii cand si cum e sa fii fericit.Iubire fara durere nu exista.Nu cauta acolo nu exista iubire si multumestete si cu ce ai langa tine.Daca ai un copil-stiu de la o prietena-uita-te atent si vei gasu(o altfel de iubire evident) dar impartasita.Mama mea avea o vorba:,,nu e trenul meu", sau "nu alerga dupa un tren care nu te-asteapta ! al tau e pe drum oricum!".Mona
RăspundețiȘtergereFIECARE CUVINTEL MI SE POTRIVESTE PERFECT.EU NU AM TRECUT DOAR ODATA PRIN ASA CEVA CI DE 3 ORI.DE FIECARE DATA AM CREZUT CA NU VOI PUTEA TRAI FARA EL DAR AM REUSIT SA TREC PESTE.ACUM SUNT DIN NOU IN ACEEASI SITUATIE .SPER CA VOI REUSI SA TREC SI PESTE ASTA DAR IMI ESTE FOARTE GREU DEOARECE IL VAD IN FIECARE ZIII.CEL MAI GREU IMI ESTE CA NU STIU DACA SI EL MA IUBESTE.ASTA ESTE.VIATA MERGE MAI DEPARTE!!!!!!
RăspundețiȘtergereGaseste in tine puterea sa treci peste ! Daca nu te iubeste acum , probabil ca nu o sa te iubeasca niciodata ! Stiu ca e greu de acceptat, dar asta te ca face sa mergi mai departe ! Oricum el /ea nu te merita si nu stie ce pierde !
ȘtergerePENTRU IRINEL:x:x:x:x:x:x:x:x:xTE IUBESC!!!
RăspundețiȘtergereCata dreptate ... Prin aceste lucruri trec si eu si mi-e foarte greu !
RăspundețiȘtergereEu iubesc pe cineva de mai bn de 5 ani, ne-am despartit din cauza mea si mi-am dat seama de mult ca il iubesc pe el, mi-a fost rusine sa-mi exprim sentimentele fata de el...si cand credeam ca nu mai nicio speranta...am vorbit cu el si am hotarat sa ne mai dam o sansa, caci eu chiar il iubesc, desi nimeni nu intelege cum poti iubi un baiat dupa atata timp...
RăspundețiȘtergereTraiesc si eu de 5 luni durerea aceasta - sa iubesc de una singura. Sunt o persoana inteligenta, rationala, dar de data asta sentimentele m-au invins. Imi doresc sa nu-l mai vad niciodata, realizez ca m-a ranit si m-a jignit respingandu-ma dar...inca mai sper ca nu m-am inselat, ca el este sufletul meu pereche. Ma doare sa-l vad singur plimbandu-se, ma doare ca a preferat singuratatea fara sa incerce macar sa-mi acorde o sansa, ma doare atat de mult...
RăspundețiȘtergereTocmai de-asta mi-a fost teama sa-i spun "te iubesc". Gandul ca ma va respinge ma ingrozeste!
ȘtergereTot ce este pe acest site imi trezesete sentimente pe care as fi vrut sa nu le traiesc niciodata.Nu pot spune ca iubesc,deoarece este un sentiment prea profund,dar pot spune ca sunt indragostita de un coleg.Pana acum cateva zile credeam ca numai eu sunt intragostita de el,dar de fapt am aflat ca si lui ii place de mine.Prima oara m-am bucurat,dar dupa nu a mai fost asa de frumos pentru ca vedeam ca nici eu si nici el nu indrasneam sa ne vorbim chiar daca ne aruncam primiri unul altuia.Mai bine as fi stiut ca nu ma place,asa macar nu era durerea mai mare ca stau departe de el si deabia daca ne vorbim.
RăspundețiȘtergereAcest articol este foarte bun in a te aduce cu picioarele pe pamant, dar tot te lasa intr-o oarecare masura cu un gust amar. Dar un lucru esential este uitat: dragostea nu trebuie sa aiba sens, "totul sta in voia inimii pe care nici cerul, nici chiar propriile interese nu o pot schimba vreodata" -Fuscolo. cu totii de aici am iubit cu adevarat pe cineva. De asemenea, cu totii stiu ca era persoana gresita, ne-a dezamagit, Ne pasa? Nu. Durerea, Depresia si insomniile sunt neinsemnate pe langa visele care se sfarsesc dinainte sa inceapa cu care ma hranesc de atata timp. Stiu ca nu am nici o sansa, stiu ca e gresit, stiu ca nu suntem in filme si ca miile de bariere dintre el si mine nu o sa dispara. Dar stiu ca daca vreodata, ar veni inpoi traversand miile de km si miile de ziduri si mi-ar spune "te iubesc" nu as sta pe ganduri. As raspunde exact acelasi lucru.
RăspundețiȘtergereOamenii simt atunci cand cineva i-i iubeste,chiar daca nu-i spui persoanei,eu am trait foarte multe iubiri neimpartasite deoarece am suferit un refuz in liceu si de atunci nu-mi mai exprim sentimentele asa de usor.Acum indragesc pe cineva,nu pot sa afirm ca-l iubesc,si el ma indrageste desi nu mi-a spus-o am simtit prin anumite gesturi insa este cu cineva, stiu ca este un barbat sensibil care n-ar face nicioadata primul pas.Pe de alta parte sunt atrasa mai mult de barbatii care nu-mi raspund la sentimente cand cineva ma iubeste si mi-o spune intensitatea iubirii mele scade treptat.Sunt bolnava?
RăspundețiȘtergereUn articol foarte bun,dar care ajuta doar in proportie de 80%persoana care chiar a trecut prin asa ceva din pct meu de vedere...Oricum,felicitari
RăspundețiȘtergerePana la urma, nu poti trece decat de una singura prin chinurile dragostei neimpartasite ...
RăspundețiȘtergereE foarte, foarte binevenit articolul.
RăspundețiȘtergereAr fi bine daca ar exista "Grupul indragostitilor fara speranta anonimi" unde sa se trateze asa ceva.
RăspundețiȘtergereEu iubesc o persoana care, chiar merita.. ma face sa zambesc atunci cand ne intalnim, dar totul se termina in lacrimi..Sunt o fire destul de sensibila si pun totul la suflet..absolut tot..Prietenii mei i'au spus ca il iubesc,si el mereu a spus "nu am nevoie de o relatie" sau "de ce o spui tu"..Faptul ca il vad destul de rar, nu schimba nimic, . Chiar il iubesc din ce in ce mai mult si sper sa'l vad cat de curand.Cand vorbesc cu el, parca sufletul meu pluteste si deseori, raman fara cuvinte...Niciodata nu am renuntat la ceva, si cand am vrut si crezut cu adevarat, s'a intamplat. Asta incerc sa fac si acum.. chiar daca trebuie sa astept. Intr'o zi, el va stii ca il iubesc cu adevarat, o va stii de la mine, pentru ca aceste sentimente mi'au schimbat viata.
RăspundețiȘtergerenasol...nu cred ca trebuia sa fac niciodata acel prim pas. asta m-a facut sa accept ca simt ceva pentru EA...daca nu ar fi existat acest moment nu as fi ajuns sa accentuez simtirile.
RăspundețiȘtergereacum nu stiu ce sa fac. stiu ca ea nu ma iubeste, mi-a spus-o de atatea ori, stiu ca nu vrea sa-mi dea nicio sansa, nicio speranta, dar stiu ca m-ar putea considera "cel mai bun prieten". si asta ma deranjeaza cel mai mult.
am mai patit-o...nu-i prima oara, asa ca stiu ca o sa-mi treaca.
cheia succesului e in ati umple timpul cu tot felul de activitati si de a fi mereau inconjurat de oameni. singurateatea nu ajuta, doar acutizeaza.
dupa evenimentul asta, nu as vrea decat ca atunci cand voi ajunge sa mai tin la o fata acest lucru sa se intample doar dupa ce stiu sigur ca ea ma place.
Niciodata nu iubesti pe cineva pentru ca merita ori ba: iubesti pur si simplu,iubesti pentru ca potentialul tau este precum norii prevestiro de tempeste, precum viscolele, ori ploile carora nu le pasa unde cad...pe pamant negru roditor,ori pe o stanca .Iubesti pentru ca iubirea este ca o sarbatoare care vine cand nu te astepti si pleaca cand iti doresti cel mai putin.
RăspundețiȘtergereSuper interesant articolul. am iubit si eu candva...aveam 25 ani...si credeam ca nu pot trai fara el...ne-am despartit dupa 2 ani de iubire nebuna...am plans dupa el cat n-am plans la moartea mamei mele...pana intr-o zi cand am pus piciorul in pragul inimii si m-am gandit ca daca el nu ma mai vrea si nu ma doreste, eu la fel trebuie sa fac...am sters toate lacrimile si toate amintirile...si mi-am continuat viata. Viata e prea scurta pentru regrete.
RăspundețiȘtergerece iti este pus deoparte iti este pus bine. undeva in lume e sufletul meu pereche, cred in asta altfel nu as mai putea trai! si eu sufar! offff
RăspundețiȘtergerecate suflete sufera acum! de ce trebuie un suflet bun sa se indragosteasca de un suflet rau?
RăspundețiȘtergeream citit tot si plang acum!
RăspundețiȘtergereSi ochii mei lacrimau...nu a existat nimic in realitate insa pot sau mai degraba sunt blestemata sa iubesc o persoana pe care o cunosc din ceea ce imi povestesc prietenii, alaturi de care am petrecut doar cateva momente si care are se comporta exact asa cum mi-as dori eu...ii simt lipsa desi el este indragostit de prietena mea cea mai buna:(
RăspundețiȘtergereIn adolescenta dragostea este hormonala. Devenind adulti incercam sa gasim modelul pe care ratiunea noastra l a creat ani la rand. Cu cat inaintam in viata, ne maturizam, evoluam constatam ca avem nevoie de altceva, de acel sentiment care sa dureze, care nu mai este bazat, neaparat, pe pasiune. Fiecare etapa a vietii ne arata o alta fata a dragostei. Dar ce este, totusi, dragostea? Acel sentiment care nu te conditioneaza si nu conditioneaza persoana iubita :)
RăspundețiȘtergereDin pacate traiesc si eu o dragoste neimpartasita.Pana acum 2 luni nu o vedeam decat ca pe o amica. Totul s-a transformat intr-o dragoste nebuna fata de ea. Problema e ca nu am curajul sa-i spun ce simt pentru ea. Tot timpul ma gandesc numai la ea. In fiecare seara cand ajung acasa stau si plang si ma gandesc cum sa fac sa-i spun ce simt pentru ea. Simt ca fara ea sunt pierdut. Nu pot sa-mi inchipui viata fara ea. Am inceput sa devin foarte depresiv si-mi vin in minte numai ganduri necurate. Mi-e teama ca daca-i marturisesc sentimentele mele si o sa ma respinga o sa recurg la un gest nesabuit. Este deja treia persoana pentru care port o dragoste neimpartasita.Prima data cand m-am indragostit de o fata aveam doar 12 ani. Cand i-am marturisit ce simt pentru ea m-a respins fara nici o ezitare. Atunci am simtit ca nu mai am pentru ce sa traiesc. Anii au trecut insa si daca nu ne-am mai intalnit am reusit sa trec peste aceste momente. A doua oara s-a intamplat pe la 21 de ani, cand m-am indragostit de o colega de facultate. Bineinteles ca si ea "mi-a dat papucii" atunci cand i-am marturisit ce simt pentru ea. Cu timpul am reusit sa trec si peste asta. Acum insa fiecare zi e un cosmar pentru mine. Nu pot sa ma gandesc la altceva in afara de ea, mai ales ca ne vedem zilnic.
RăspundețiȘtergeree foarte greu... uneori creierul e condus de inimasi mintea de suflet.Sper sa reusesc sa trec peste asta... Am suferit de doua ori pt aceeasi persoana.Odata cand aveam 20 ani...m-am casatorit am facut un copil...si ne-am regasit dupa 18 ani,cand iubirea a fost si mai mare. Am crezut ca nu ne vom mai desparti niciodata, dar...viata mi-a oferit o surpriza. Am plans f f mult.Mancam plangand,vorbem plangand,munceam plangand. Incerc din tote puterile sa ma vindec mai ales ca intre timp am divortat de tatal copilului meu.
RăspundețiȘtergereEu nu cred in dragoste neimpartasita , pentru ca sentimentele sunt intotdeauna reciproce , indiferent de natura lor pozitiva sau negativa. Stiti cu totii acel gen de sentimente, cand nu poti suferi o persoana...ei bine, nici acea persona nu te cam suporta. Dragostea care vine din suflet, dragostea pura , nu acea dragoste bolnava bazata pe gelozie, tristete, regrete , dezamagire , depresie (acestea nu sunt sentimente pozitive sunt sentimente negative ), este o dragoste total impartasita.
RăspundețiȘtergereNu poti avea sentimente pozitive si negative in acelasi timp. Daca unul dintre voi imi spune ca in momentul in care se gandeste la persoana respectiva si inima i se umple de bucurie, dragoste, recunostinta , afectivitate si totusi dragostea ii este neimpartasita, asta ar fi o mare noutate pentru mine.
dar sa fii indragostit de cineva pe care il vezi doar intamplator, fara ca el sa aibe habar macar ca cineva nutreste sentimente atat de puternice, ce parere aveti>?.
RăspundețiȘtergereDa, simt asta pentru el de 16 ani deja, iar el ma cunoaste doar din vedere. Nu va sti niciodata ca il iubesc
ȘtergereEu traiesc asa ceva.Il vad aproape zilnic, trece pe langa mine, dar nici macar nu se uita. Totusi se intampla ceva foarte ciudat: daca eu il bag in seama, imi raspunde si ma priveste foarte dulce. Nu stiu ce sa m-ai cred.Cateodata vine el sa vorbeasca cu mine:e genul cu temperament schimbator si cred ca...sensibil.Cand este in preajma mea nici nu se clinteste din loc, iar cand este departe ma priveste misterios.Ce parere aveti?
RăspundețiȘtergereExista iubiripe care u le poti explica.Sunt atat de intense atat de profunde asa de neobisnuite.M
RăspundețiȘtergereE f.grea o dragoste neimpartasita dupa ce ai avut o relatie de ani si el te minte frumos,pare ideal si apoi pleaca fara o explicatie,isi schimba nr.de tel.sa nu l mai poti suna si tu ramai cu prea plinul ,,inimii,,sssssssssiiiiiiiiii?re intrebi ca o proasta doamne,nu m a iubit deloc,m a mintit tot timpul,m a folosit doar?si il suni pt.ca vrei orice explicatie,dar EL,si a schimbat nr.si ce sa faci in situatia asta?sa invatam o lectie,sa ne maturizam!nu cred ca exista iubiri profunde cum scrie anonimul de mai sus cred ca exista doar OBSESIE,a iubirii!
RăspundețiȘtergereIubire adevarata cea care presupune rabdare,sacrificii,intelegere,toleranta,sprijin la greu asta probabil se mai intalneste in ziua de azi in f,putine cazuri!in general e vorba de indragostire usoara,obsesie carnala,atractie chimica,o mentalitate de genul CARPE DIEM,,din ce in ce mai mult.stiti care e dragoste adevarata????astaNEIMPARTASITA,pt.ca cele consumate,sunt minciuni.de ce toate iubirile,legendelor sunt nemuritoare?pt.ca n au f.consumate.eroii mor iubindu se frenetic,de tineri dar......nu imbatranesc niciodata!ei,in viata noastra cea de toate zilele EROII sunt de obicei masculi lasi si prefacuti care mint frumos,te atrag, nu vin calare pe cal,ci in masini aspiratoare de fem,n au plete n vant ca printii,ci patratele pe abdomen,si din pacate nu ti ofera ,,pana la adinci batraneti,,ci doar......,,pana cand ma plictisesc se tine mi amor si imi gasesc alta!,,EXISTA IUBIRE<VA INTREB PE VOI FEMEILE/?si eu sunt o fem.f.tradata,f.inselata,si nu f.tanara!ljur,ca am crezut ca e iubirea vietii,dupa 10ani,ca sa descopar secrete si minciuni....si sa raman cu o DRAGoSTE NEIMPARTASITA! si uite cum am revenit la titlul<<PROBLEMEI,,
RăspundețiȘtergereNU EXISTA IUBIRE!exista hormoni,care dicteaza ce sa faci si minciuni frumoase,ca sa poti face ce ti dicteaza hormonii!apoi.....ramane,ce????barbatul se excita vizual si fem.se excita,auditiv,adica la imbrobodelile barb.si se consuma .......sub imperiul HORMONILOR!unde vedeti,voi IUBIREA????????????????pt.ca divorturile au o rata ametitoare,infidelitatea exista de cele mai multe ori cu acordul,,TRIUNGHIULUI,,interesul de ambele sexe si superficialitatea e la cote maxime!!!unde e IUBIREA?sau cat tine ea,daca ziceti ca exista?2,3 ani si apoi divortul?si asta se cheama,IUBIRE?nu,dragii mei,nu!acum ASA ZISA IUBIRE,e deformata total!are o cu totul alta conotatie,de cum era acum 50ani,de ex!noi, traim vremurile din urma in care se spune ca IUBIREA MULTORA SE VA RACI!si daca nu am dreptate va rog,contraziceti ma,cu argumente!!!!fiti intelepti!
RăspundețiȘtergereINDRAGOSTIRE=atractie sexuala,IUBIRE=minciuni frumoase,CASATORIE=interes,DIVORT=dezamagire,pt.ca toate celelalte....dispar!desigur de cele mai multe ori DRAGOSTEA NEIMPARTASITA,este LA SUPERLATIV TRAITA de ce?TOCMAI PT>CA N A TRECUT PRIN CELE 4 ETAPE ENUMERATE MAI SUS!exista D ZEU,care ne invata sa iubim,sa daruim,sa traim pt.iubire,pt.ca altfel merita traita viata?dar OMUL, a schimbat,totul!
RăspundețiȘtergerecineva anonim,da raspunsuri interesante aici!chiar are dreptate!
RăspundețiȘtergereBuna tuturor ...eu am 36 ani pina acum 2 ani nu am stiut cum este a suferi sau a innebuni de iubire, mam indragostit de pers neadecvata, ma umilit el si fam lui fiind emigranta, iar eu lam iertat de n ori, mia promis ca se schimba dar a fost in zadar...incerc sa trec prin aceasta grea etapa a vietii mele ...si sper in viitor sa nu mai ma lovesc cu aceasi piatra...suarta tuturor si aveti grije de cine si cum va dati intimitatea si sentimentele.
RăspundețiȘtergereEu am 39ani si inca duc in suflet o suferinta,dupa o despartire cumplit de dureroasa!a f.o drag.neimplinita si neimpartasita!sa avem incredere in noi si sa mergem mai departe!
RăspundețiȘtergereoamenii se schimba in fiecare zi si uita adesea ce i-a manat spre MAREA DRAGOSTE sau...... devin absenti in iubire,indolenti nu vor sa mai vada inlauntrul fiintei de care demult sa-u indragostit si pleaca in cautarea alteia care sa-i reaminteasca starea aceea de inceput care te face sa zbori.se spune adesea ca atunci cand iti lipseste ceva sau cineva poti sa lupti si sa invingi iar atunci cand ai izbandit devii lenes fiindca nu mai ai miza.Totul este o lupta nevazuta cu tine si cu ceilalti si daca ai putin noroc poti sa-ti traiesti VISUL iar daca destinul nu a fost bun cu tine MERGI MAI DEPARTE!lupta cu tine pana la sfarsit nu esti tu vinovat de tot ce se intampla vinovati sunt oamenii superficiali care au trecut nepasatori pe langa tine crezand ca nu ai nimic de oferit.Oricum dealungul vietii toti ne scimbam si cautam acel ceva care sa ne trezeasca din propria nepasare-sa nu mai fim orbi si surzi-sa ne iubim asa cum ne iubeste cel pe care-l iubim-SA FIM PREZENTI!Ranile sufletului nu trec dar noi suntem raspunzatori de ele fiinca n- am stiut sa deschidem poarta sufletului acelui om spre care ne-am proiectat intreaga noastra iubire.trebuie sa DAI dar sa si PRIMESTI doar atunci ESTI INTREG altfel totul a fost DEGEABA !!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereDA ai dreptate de fapt iubim o fantezie,nu iubim pe cel adevarat decat infatisarea si moralul pe carel ni-l imaginam si apoi il adaugam,pur si simplu,desi stiu ca a gresit de cateva ori,tot il iubesc!nu sepoate fara sa ma gandesc la el,nu pot e imposibil sau cel putin asa credeam,pana cand am citit articolul tau si incerc sa scap de ea! multumesc pt articol,ai reusit sa ma inveselesti si sa-mi dau seama ca exista viata si fara el!!!!!! sa sa-mi dau seama ca exista cineva acolo si pt mn.........ca voi reusi sa uit!!!!! multumesc mult de tot! m-ai facut sa zambesc si este foarte imporatant pt mn mai ales ca gandinduma la el am uitat sa traiesc eu...si viata e trecatoare asa cum ai spus,dar e importanta si trebuie sa o traim!
RăspundețiȘtergereai mare dreptate
ȘtergereFemeile,inca....au puterea de a iubi sincer,de a se darui,de a face sacrificii din dragoste.Barbatii......ei nu mai vor sa si asume relatii de lung,,metraj,,se multumesc cu aventuri si atat.nu generalizez,sunt destule femei,care vad doar banii si sunt destui barbati care ar vrea lucruri serioase si....n au cu cine.Am zis asa,in general ca optiune de,,cuplu,,acum se vrea totul rapid,usor si efemer.Nu se mai doreste ,,complicatiile,,nici relationale,nici sufletesti.Este totul f.trecator,superficial....eu sunt socata de a dreptul ,de cum evoluam si incotro!
RăspundețiȘtergereE greu cind ajungi prins in mrejele unei iubiri neimpartasite, mai ales din considerentul ca risti sa pierzi legatura cu realitatea si, respectiv, sa pierzi persoanele reale din viata ta care chiar te iubesc...trec printr-o astfel de incercare si stiu cit de greu e sa lupti de una singura, ca nu ai cui spune si nu ai de la cine cere un sfat...mersi autorului pentru articol, macar asa incerc sa imi gasesc alinarea si puterea de a merge mai departe
RăspundețiȘtergereIubirea,azi...o intalnim extrem de rar,nu prea mai avem cu cine sa impartasim acest sentiment,dat fiind faptul ca,in special barbatii nu mai vor sa si asume relatii de durata.Vor aventuiri trecatoare,usoare,fara implicatii emotionale si cam atat.Nu mai ai cu cine sa impartasesti cel mai sublim si sfant sent.-iubirea-!Sex si sex si iar sex,la atat se reduce,dragostea,acum!Bani,interese,sex!Altceva....nu prea mai exista!
RăspundețiȘtergereE greu dar timpul le rezolva pe toate...sau asa sper...de fiecare data cand spun gata stop parca ma simte de la sute de km distanta si imi da cate
RăspundețiȘtergereun sms .si nu o data sa intamplat asta .sa fie coincidenta sau poate chiar avem o legatura ? nu cred ca e o iubire neimpartasita ci mai degraba frica din partea amandurora.eu fiind marita si nu vreau sa incep o viata noua(poate mai buna sau nu) iar el divortat dupa un an de casatorie.
Este f.f.greu sa te afli in situatia unei iubiri neimpartasite.sa iubesti,sa accepti iubirea lui si el......sa nu simta acelasi lucru.Este dureros si sa te trezesti dupa ani de relatie,ca tu aipus suflet,l ai iubit si el ....nici vorba de asa ceva simai ales poate renunta la tine cu mare usurinta.ESTE DUREROS SI NEDREPT ,parca dar.........tot mai des se intampla asta.
RăspundețiȘtergereDragilor, in iubire este totdeauna asa; unul saruta obrazul si celalt in intinde. Ne apuca nebuneala abia cand ne plesneste peste ochi, fie indifirenta celuilalt, fie ca si-o ia in cap de modul in care ii cadem in brate. Si apoi, daca iubesti pe cineva, il iubesti nu il posesi. Imi irita creierul cuvinte ca : barbatul meu, iubitul meu, sotul meu. Al meu, adica in posesia mea cum ar fi un caine, o mobila... asta e ceea ce ne omoara nervii si ne urateste buna parte din timp, Al meu. Si apoi tineti minte un lucru, pentru barbati cu cat lesa e mai larga cu atat mai bine se intoarce la cel care tine capatul cu siguranta.
RăspundețiȘtergereNu intotdeauna lesa trebuie sa fie ,,larga,,de multe ori prea,,larga,,......l ai pierdut!Orice am face,cum am face,barbatilor le place,,stimularea,,continua iar asta se intampla intotd.la inceputul relatiilor.Dupa trei,patru ani(daca nu mai repede)apare plictiseala,banalul,in casatorie(la fel)copii,etc.si incet isi pierd,,interesul,,pt.partenera.Ori.....femeia nu poate permanent sa fie atenta,sa i faca pe plac,sa l ,,stimuleze,,neincetat,etc In viata sunt etape dar pt.ei stimularea,incitarea,trebuie sa fie la cote maxime,permanent.De aici apar....problemele,intotdeauna(de la bani si sex).Cel mai mare sprijin al vietii e iubirea dar.....finalul e mereu acelasi,se termina intotdeauna!Va spune o femeie de 41ani,dupa 19ani casnicie,maritata inca,dar cele spuse mai sus sunt valabile(am trecut prin etape),de aceea stiu ce spun.Dragostea de la inceputul relatiei se transforma(se metamorfozeaza)treptat ,este un lucru f.bun pt.ca maturizeaza(treptat se pierde din inocenta si se castiga in profunzime)dar oamenii in general vor tot timpul fluturi in stomac,,stimularea,,de care spuneam si atunci e de rau.......apar fisuri in relatie si....gata!Barbatii cauta ,,altceva,,femeia de la,,inceput,,are copii,s a mai ingrasat,s a mai imbolnavit,lucreaza in trei schimburi,etc.DECI..........?Maturizare,acceptare,iubire adevarata ,fidelitate,incredere,inseamna sa acceptam etapele vietii,legile firii asa cum vin ele.Daca se cauta mereu si mereu fiorii de la,,inceput,,asemeni unui drog,nu evoluam ci dimpotriva............suntem slabi si lasi!Stiu ce spun!
ȘtergereE o cruce grea de dus.am 12 ani de cand o car,am familie si copil si povara asta.ne-am revazut dupa 9 ani,a fost de vis,a disparut la fel ca si prima data.M-am luptat f mult cu morile de vant...am facut-o discret,nu ca obsedatii...n-am reusit sa obtin macar un dialog si asta ma doare.Nu e zi sa nu ma gandesc...Sa fereasca Dumnezeu pe cineva sa treaca prin asa ceva ca asta nu e viata!atata spun.nu mai sper la nimic.exist.nu vad cale de iesire.am incercat tot.
RăspundețiȘtergeremultumesc, multumesc pentru acest articol. Si eu sufar f mult din cauza asta si durerea e atat de mare incat simt ca nu o sa treca niciodata, ca fara el nu vreau sa traiesc, ca nimic altceva nu conteaza decat ca el sa ma iubeasca, si stiu ca toate aceste sunt minciuni, pt ca am fost de nenumarate ori fericita inainte sa il cunosc, dar desi mintea mea stie aceste lucruri inima mea continua sa sufere, si simt ca nu se va sfarsi niciodata... pe cat de irationala pe atat de reala e durerea, deznadejdea pe care o simt.
RăspundețiȘtergereDe fiecare data cand mi-am spus mie insami ca nu ma voi mai indragosti niciodata, ca a doua sau a treia oara cand ma voi indragosti e si ultima si ca nu voi mai suferi, mi s-a intamplat sa ma indragostesc din nou. De ce? Nu stiu. Tot ce stiu e ca am 35 de ani si am fost de multe ori indragostita. Au fost iubiri platonice, trecatoare, fara finalitate. Acum insa e cumplit pentru ca sunt indragostita de o persoana care ma trateaza cu indiferenta si careia nu ii pasa de mine.E o persoana pe care o vad foarte rar si cu care nu pot comunica pentru ca atunci cand ne intalnim ma critica si imi spune ca nu are timp sa discute cu mine. Cel mai ciudat aspect al intalnirii cu acea persoana e faptul ca e foarte atenta la conversatiile mele cu ceilalti, desi pare foarte ocupata si concentrata la propriile conversatii. Am observat ca atunci cand vorbesc cu cineva isi ciuleste urechile si se straduieste sa prinda franturi din conversatie. E o persoana foarte inteligenta si are niste ochi albastri superbi. Ma emotionez si nu mai pot respira atunci cand vad acei ochi. Am si plans si uneori am fost extrem de agitata dar nu as putea renunta la sentimentele mele pentru ca ma ajuta sa vad altfel viata, sa fiu in acelasi timp si visatoare si plina de energie si sa am curaj in tot ceea ce fac.
RăspundețiȘtergereDumnezeu ne-a dat fiecaruia o viata,pe care sa o traim cu bune si rele.Tot ceea ce traim in fiecare zi ramane in sufletul nostru si nu se poate sterge cu buretele sau uita,in cel mai rau caz ramai cu regrete.Eu am implinit recent 25 de ani,la fel ca fiecare din noi eu mi-am dorit ca la varsta asta sa am tot ce imi doresc gen o cariera de succes,o familie,cel mai bun sot si cei mai frumosi copii dar realitatea nu se adevereste cum si cand vrem noi.Cat despre iubire nu mi-am imaginat ca nu poate fi asa un happy end ca in desenele pe care le indrageam cand eram mici.Credeam ca e de ajuns sa iti placa de cineva ca sa vorbesti de iubire.Ca o femeie desteapta nu se va schimba doar ca sa fie pe placul cuiva,ca nu va face n sacrificii pentru el,ca nu se va injosii prin n de mesaje zadarnice sa ii explice cat de mult ii pasa,ca nu se va trezii noaptea plangand pentru lipsa lui,dar m-am inselat.
RăspundețiȘtergereO iubire adevarata si sincera la maxim,fie ea si neimpartasita cred ca ii este data unui om o singura data in viata,poate ca vei mai iubii dar nu atat de mult.
Traiesc si eu o astfel de poveste de 6 ani si pot sa zic ca sunt convinsa ca nu imi va trece niciodata,cel mai probabil lucru pe care il pot face e sa invat sa traiesc cu aceasta suferinta si sa merg mai departe.E absurd stiu,dar nu cred ca ai de ales.
Chiar daca stiu ca nu am nici o sansa sa fiu cu el tot nu pot sa fac nimic sa nu mai doara asa rau,in sufletul meu va ramane cea mai adanca rana desi am trecut prin incercari mai mari in viata.
NU il urasc,nu e vina lui ca eu nu imi doresc pe nimeni altcineva in viata mea,desi am intalnit diferite persoane in viata mea,eu tot pe el il iubesc,il vreau in continuare chear daca stiu ca are n de defecte si ca poate el nu m-ar iubii la fel de mult.
Pentru mine este omul care ma facut sacut sa imi doream un trecut,un prezent si un viitor,alaturi de el vroiam o familie si imi e greu sa cred ca voi mai simti sa fac aceste lucruri alaturi de altcineva.
Chiar si asa mereu ma rog pentru el sa fie bine si mai fericit ca mine,pentru ca eu chiar daca imi continui viata nu voi fi niciodata completa,mereu imi va lipsi ceva,el.
Asa ca medicamentul este viata in sine si iubirea fata de sansa pe care ne-o da Dumnezeu in fiecare zi.
Era o zi de Martie, anul 2004. Mergeam incet pe strada, cand deodata l-am vazut. Parca plutea... Cel mai frumos barbat care a existat vreodata... S-a uitat la mine pentru o secunda, apoi si-a continuat drumul.
RăspundețiȘtergereImi amintesc ca m-am oprit si m-am intors sa il privesc mai bine... Mi-am zis in sinea mea: "Acesta nu e un barbat, este un zeu!!!" Am inceput sa ma interesez despre el, sa intreb lumea cine este acest barbat superb. Nu-i stiam nici macar numele. Vecinii si prietenele mele mi-au spus ca e "un tocilar urat si virgin, un taranoi cu cosuri pe fata si negru sub unghii". Whaaaat? Ignorantii acestia nu stiu ce inseamna frumusetea!
Imi facusem un obicei din a merge pe jos, in fiecare zi, vreo 2 km doar ca sa trec pe langa zona in care locuia el. Il vedeam rar. De fiecare data cand il vedeam, se uita o secunda in ochii mei, apoi isi vedea de drum. O secunda de fericire, o secunda de speranta... Imi venea sa urlu de fiecare data cand il vedeam: "Te iubeeeesc! Ma auzi? Te iubeeesc!" Dar n-am putut s-o fac. Mi-a fost teama ca ma va respinge, pentru ca cica barbatilor le place sa lupte pentru o femeie, nu femeia sa li se ofere pe tava. Am tinut secret aceasta iubire, de atunci, de cand l-am vazut prima data, la 15 ani. Dupa implinirea varstei de 18 ani am inceput sa am relatii cu barbati. Relatii de lunga durata, cea mai scurta relatie a mea fiind de 2 ani. Am vrut sa invat sa ma comport cu un barbat, sa fac ca un fel de "training", pentru relatia pe care speram sa o am cu el. Am simtit doar respect fata de fostii mei prieteni, dar nu i-am iubit. De-a lungul acestor relatii visam - si continui sa visez - la el. De fiecare data cand sarutam pe vreun fost, inchideam ochii si imi imaginam ca il sarut pe el... De fiecare data cand imi ating actualul prieten, imi imaginez ca il ating pe el...
Am plecat din orasul copilariei mele la facultate. Am ajuns sa trec prin acel oras din ce in ce mai rar... Dar "obsesia" mea nu s-a stins. Noroc cu Facebook-ul, pot sa vad poze cu el oricand doresc. Intre timp el s-a casatorit, a facut si copii... Dar eu nu ma pot opri din visat. Singura mea fericire este cand ma gandesc la el. El nu va afla niciodata ca il iubesc. Am tacut atata timp, n-am de gand sa-i declar iubirea mea acum. N-am de gand nici sa devin cealalta femeie, nici sa-i distrug casnicia. Nu!
Eu iubesc in tacere. Nu fac rau nimanui cu iubirea mea.
Acum am 31 de ani. De 16 ani te iubesc doar pe tine... Te-am poreclit "Bliss", pentru ca ma faci fericita prin simplul fapt ca existi. Ori de cate ori te vad, sunt fericita. Cand ma gandesc la tine, sunt fericita. Si ma gandesc la tine non stop - deci sunt al naibii de fericita😂 Nimic si nimeni nu m-a facut sa ma simt asa vreodata.
Eu cred iubirea neimpartasita si nedeclarata a fost si este cel mai bun lucru din viata mea. Il iubesc de cand eram copil, si il voi iubi doar pe el, toata viata. Simt ca aceasta iubire neimplinita ma protejeaza, scade la 0 riscul de a-mi fii inima calcata in picioare. N-am fost ranita niciodata intr-o relatie, toti iubitii pe care i-am avut m-au iubit, m-au respectat. Poate daca nu il iubeam pe "Bliss", ma indragosteam de vreun fost prieten, si ii dadeam acelui fost prieten putere si control asupra mea. As fi ajuns intr-o pozitie vulnerabila. E mai bine asa, sa il iubesc pe "Bliss". Asa nu pot sa fiu ranita.
Il voi iubi mereu, doar pe el, pana cand voi muri...
Hey, Bliss!
Te iubeeesc! Ma auzi? Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!
Exact asa se comporta si el, "Bliss" singura mea iubire... De la distanta ma priveste, dar cand e aproape... devin invizibila pentru el. Nici nu stiu ce sa cred. Oare ma iubeste si el in tacere, si se simte intimidat? Mereu m-am intrebat. El nu stie ca il iubesc. E o iubire neimpartasita si nedeclarata. Nu inteleg de ce se comporta asa.
RăspundețiȘtergere