Eclipsa de soare în superstiții, mituri și legende

Eclipsele de soare, aceste evenimente astronomice explicate ştiinţific de multă vreme, continuă să fie întâmpinate cu subiectivitate pe diferite meridiane ale Pământului, conform unor tradiţii şi obiceiuri consacrate. 
Indiferent cât de educaţi ar fi oamenii, astfel de schimbări spectaculoase ale firmamentului ceresc îi determina pe mulţi din ei să arunce deoparte explicaţiile logice şi să se agaţe de mituri şi superstiţii care au traversat secole sau milenii. 

Superstiții, mituri, legende despre eclipsa solară 

• Ţipetele şi strigătele răsunătoare erau mijloace prin care oamenii din Roma Antică încercau să alunge demonii care îşi aruncau umbra asupra discului solar.   
• În multe regiuni ale lumii, se credea că eclipsele apar atunci când soarele este atacat de malefice fiinţe mitologice: o broască uriaşă- în Vietnam, un jaguar- în America Latină, un dragon- în Asia, un vârcolac- în România. 
• În mitologia străvechii Chine, se credea ca eclipsa era provocată de un dragon sau de un câine mitic care înfuleca o bucată din discul solar, fiind văzută ca o prevestire rea, anunţând o catastrofă naturală sau moartea unui împărat. De altfel, cuvântul chinezesc pentru eclipsă, “chih," este echivalent cu verbul chinezesc “a mânca." Pentru a salva soarele şi a alungă dragonul, chinezii slobozeau pe cer focuri de artificii şi făceau o hărmălaie cât mai mare, agitând clopoţei sau bătând în gonguri, oale şi tobe. Până în secolul al XIX-lea, fiecare eclipsa solară prilejuia tradiţia de a se trage spre cer cu tunurile de pe navele marinei militare chinezeşti. 

• În mod asemănător, în Etiopia, se face cât mai mult zgomot şi se practică diverse ritualuri în scopul reîntoarcerii soarelui pe cer, eveniment marcat apoi prin sacrificii de animale. 

• În Egiptul antic, eclipsa de soare era considerată un efect al luptei dintre zeul şarpe Apophis şi zeul soarelui Ra, în care cel dintâi ajungea să triumfe. Pentru a readuce soarele pe cer, faraonul (descendent direct al soarelui) mergea în jurul templului lui Osiris până când eclipsa înceta. 

• În India, oamenii credeau că aerul devine vătămător atunci când soarele este acoperit acoperit de lună. Pentru a nu fi otrăviţi de atmosfera din jur, ei ţineau post timp de 12 ore, în care nu mâncau, nu se implicau în activităţi periculoase şi se dedicau rugăciunilor. Acelaşi lucru se practica şi în vremea eclipselor de lună, dar perioada de post dura în acest caz numai 9 ore. 

• Pentru a se purifica de efectele necurate ale eclipsei de soare, hinduşii se îmbăiau în Gange şi alte râuri sfinte. 

• În Japonia, fântânile erau acoperite pentru a le feri de otrava ce putea să cadă din cerul întunecat din timpul unei eclipse de soare. În aceeaşi perioadă, shintoistii agăţau o amuletă cu o piatră preţioasă strălucitoare într-un arbore Clauria, compensând astfel lipsa luminii solare. În alte regiuni asiatice, în acelaşi scop, se aprindeau focuri. 

• Deşi vestiţi datorită cunoştiinţelor lor astronomice, oamenii din Mesopotamia aprindeau făclii în timpul eclipselor solare, încercând astfel să readucă spre pământ focul soarelui. 

• Băştinaşii din insula Jawa rămâneau închişi în case şi nu îndrăzneau să se aventureze afară în vremea unei eclipse solare. 

• Chiar şi în Grecia antică, oamenii ţeseau diverse credinţe şi superstiţii despre eclipsele solare. 
• În Odiseea, Homer descrie un astfel de eveniment astronomic cu următoarele cuvinte:

”Soarele a dispărut din ceruri şi un întuneric malefic a acoperit totul vreme de o oră în preajma miezului zilei.” 

• În timpul eclipselor de soare, femeile însărcinate din Mexic şi alte zone ale Americii Latine obişnuiesc să poarte chiloţi de un roşu strălucitor, la care se ataşează un ac de siguranţă. 

Este vorba despre o tradiţie originară din vremea incaşă şi mayașă, când se credea că o eclipsă de soare poate provoca probleme la naştere astfel încât, femeile gravide îndrăzneau să iasă afară numai dacă aveau legat în jurul mijlocului lor un brâu roşu în care era prins un vârf de săgeată. În alte regiuni, femeile gravide nu aveau voie să coasă şi să taie legume şi zarzavaturi în decursul unei eclipse solare, pentru a nu da naştere la copii cu malformaţii. 

• Musulmanii apelau la Alah în timpul eclipselor de soare şi de lună, întrucât acestea sunt semne ale Zilei de Apoi, aşa cum se spune în Coran (75:6-9): 

“ El întreabă: ”Când va veni ziua judecăţii?” Această zi va sosi când vederea va fi înceţoşată şi luna va intra în eclipsă, iar soarele şi luna se vor uni prin contopire, suprapunere sau lipsindu-ne de lumina lor “. 

• În folclorul românesc, eclipsele sau “întunecimile” de soare au loc din cauza păcatelor oamenilor, a vârcolacilor sau întrucât Luna întunecă Soarele pentru ca Dumnezeu să nu o vadă că trece pe lângă discul solar. Evenimente astrale temute, eclipsele sunt interpretate drept semne rele, prevestitoare de necazuri, molime sau secete. 

• În unele tradiţii, eclipsele solare nu anunţă neapărat evenimente malefice sau catastrofale. 

În Tahiti, de exemplu, aceste fenomene astronomice sunt interpretate drept perioade în care soarele (Padi) face dragoste cu luna (Amarok). 
Chiar şi în zilele noastre, eschimoşii, aleuții şi tlingiții din zona arctică cred că eclipsele sunt semne ale providenţei divine: Soarele şi Luna îşi părăsesc locurile de pe cer pentru a vedea dacă toate sunt bune pe Pământ. 

Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Solstitiul de vara in traditii, superstitii si vraji

Superstitii despre culoarea pisicilor

Ochelarii de soare potriviti fetei tale