Esenta cunoasterii | O poveste cu talc

In vremuri stravechi, de mult uitate, un imparat a chemat in fata lui un invatat despre care se spunea ca ar fi cel mai intelept om de pe intreg cuprinsul lumii, si i-a cerut sa ii scrie o carte despre esenta cunoasterii.

Inteleptul s-a pus pe treaba si, dupa 12 ani, i-a inmanat imparatului mai multe volume groase, legate in piele.
"Este prea mult," a exclamat suveranul, "aduna-mi toata cunoasterea intr-o singura carte."

Invatatul s-a supus si s-a intors la munca vreme de inca 4 ani.
Atunci cand a asezat in fata imparatului o singura carte cuprinzand toata cunoasterea umana, acesta dat nemultumit din cap: "Nu, este prea mult de citit. Eu trebuie sa guvernez o imparatie si nu am timp de pierdut. Scrie-mi cateva pagini cu lucrurile care crezi ca sunt cu adevarat importante si intoarce-te la mine."

Din nou, inteleptul s-a asternut pe treaba si, dupa 2 ani, a reusit sa rezume toata cunoasterea lui pe cateva foi de hartie. El i le-a daruit, plin de speranta, imparatului, dar acesta era prea ocupat in acea zi, asa ca i-a poruncit invatatului sa concentreze toata intelepciunea lui pe o singura pagina.

Omului i-au mai trebuit cativa ani pentru a duce la capat aceasta dificila sarcina.
Atunci cand a ajuns din nou la curtea imperiala, suveranul i-a spus plictisit: "Nu, nu, nu pot sa citesc atat. Este si asa prea mult. Vreau sa-ti fac o sugestie: nu mai scrie nimic. Incearca sa concentrezi toata esenta cunoasterii tale intr-un singur cuvant, apoi vino sa mi-l impartasesti si te voi rasplati asa cum nici nu visezi."

Invatatul s-a retras intr-un loc izolat, la mare departare de orice faptura omeneasca, si s-a lasat intru totul in voia meditatiei. In cele din urma, a reusit sa gaseasca cuvantul, unicul cuvant in care se aduna imensa lui cunoastere, intelepciune si experienta, si s-a dus neintarziat la palat, cerand o audienta.

Imparatul, devenit batran si garbovit odata cu trecerea anilor, l-a intrebat: " Ei , ai gasit cuvantul?"
"Da, maiestate, l-am descoperit !"
"Atunci, vino sa mi-l soptesti la ureche".
Invatatul s-a apropiat de suveran, s-a aplecat catre el si i-a mrmurat ceva la ureche .
"Hei, dar stiam deja lucrul asta!", a exclamat imparatul.



Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:


Ucenicia lui Platon pe langa Socrate | O poveste cu talc

Mantra si duhul din lampa | O poveste cu talc

Fiecare om isi poarta propria-i cruce | O poveste cu talc