Fiecare om isi are propria frumusete a destinului | O poveste cu talc
O poveste de Paulo Coehlo
Un samurai, cunoscut pentru nobletea si cinstea sa, a mers odata la un vestit calugar Zen pentru a-i cere sfatul. In momentul in care a intrat in templu si l-a zarit pe maestrul Zen cufundat in rugaciune, s-a simtit mult mai prejos decat acesta; in ciuda faptului ca luptase toata viata pentru pace si dreptate, el nu ajunsese nici pe aproape la starea de gratie atinsa de barbatul din fata lui.
“De ce simt din toata fiinta mea ca sunt inferior?”, l-a intrebat el pe calugarul care tocmai isi terminase rugaciunea .”Am infruntat de nenumarate ori moartea, le-am luat apararea celor slabi si nu exista nimic in viata mea de care m-as putea rusina. Cu toate acestea, atunci cand te-am zarit meditand, am simtit ca viata mea este marunta si lipsita de importanta.”
“Asteapta," i-a spus calugarul. “Dupa ce voi termina cu toti cei care au venit astazi sa ma vada, iti voi raspunde.”
Samuraiul si-a petrecut intreaga zi sezand in gradina templului, privind la oamenii insetati de o povata, care intrau si ieseau din cladire. Calugarul ii primea pe toti cu aceeasi rabdare si cu un neschimbat zambet al iluminarii intiparit pe fata. In cele din urma, rabdarea samurauiului a inceput sa cedeze, intrucat el era nascut sa actioneze si nu sa astepte.
La caderea noptii, atunci cand toata lumea plecase, samuraiul a intrebat: “ Acum poti sa imi dai sfat si invatatura?”
Maestrul l-a invitat printr-un gest in camera sa. Luna plina stralucea in ceruri, iar intreaga atmosfera din jur emana profunzime si liniste.
“Ai vazut cat de frumoasa este luna?” a murmurat calugarul.” Ea va traversa intreaga bolta cereasca, iar maine soarele isi va trimite din nou razele asupra nostra. Lumina soarelui este insa mai stralucitoare decat cea a lunii, si scoate in evidenta toate detaliile lumii lumii care ne inconjoara: copacii, muntii, norii. Am contemplat luna vreme de doi ani si nu am auzit-o niciodata spunand: “De ce nu straluceasc la fel de tare precum soarele ? Oare pentru ca sunt inferioara?”
“Desigur ca nu," a raspuns samuraiul. ”Luna si soarele sunt lucruri diferite si fiecare are propria-i frumusete .Nu ai cum sa le compari.”
“Asadar, stii raspunsul. Noi doi suntem tipuri diferiti de oameni, fiecare din noi lupta in felul sau pentru credinta lui si face astfel posibil ca lumea sa fie mai buna; restul nu este decat aparenta.”
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Darul insultei | O poveste cu talc
Un adevar simplu | O poveste cu talc
Un samurai, cunoscut pentru nobletea si cinstea sa, a mers odata la un vestit calugar Zen pentru a-i cere sfatul. In momentul in care a intrat in templu si l-a zarit pe maestrul Zen cufundat in rugaciune, s-a simtit mult mai prejos decat acesta; in ciuda faptului ca luptase toata viata pentru pace si dreptate, el nu ajunsese nici pe aproape la starea de gratie atinsa de barbatul din fata lui.
“De ce simt din toata fiinta mea ca sunt inferior?”, l-a intrebat el pe calugarul care tocmai isi terminase rugaciunea .”Am infruntat de nenumarate ori moartea, le-am luat apararea celor slabi si nu exista nimic in viata mea de care m-as putea rusina. Cu toate acestea, atunci cand te-am zarit meditand, am simtit ca viata mea este marunta si lipsita de importanta.”
“Asteapta," i-a spus calugarul. “Dupa ce voi termina cu toti cei care au venit astazi sa ma vada, iti voi raspunde.”
Samuraiul si-a petrecut intreaga zi sezand in gradina templului, privind la oamenii insetati de o povata, care intrau si ieseau din cladire. Calugarul ii primea pe toti cu aceeasi rabdare si cu un neschimbat zambet al iluminarii intiparit pe fata. In cele din urma, rabdarea samurauiului a inceput sa cedeze, intrucat el era nascut sa actioneze si nu sa astepte.
La caderea noptii, atunci cand toata lumea plecase, samuraiul a intrebat: “ Acum poti sa imi dai sfat si invatatura?”
Maestrul l-a invitat printr-un gest in camera sa. Luna plina stralucea in ceruri, iar intreaga atmosfera din jur emana profunzime si liniste.
“Ai vazut cat de frumoasa este luna?” a murmurat calugarul.” Ea va traversa intreaga bolta cereasca, iar maine soarele isi va trimite din nou razele asupra nostra. Lumina soarelui este insa mai stralucitoare decat cea a lunii, si scoate in evidenta toate detaliile lumii lumii care ne inconjoara: copacii, muntii, norii. Am contemplat luna vreme de doi ani si nu am auzit-o niciodata spunand: “De ce nu straluceasc la fel de tare precum soarele ? Oare pentru ca sunt inferioara?”
“Desigur ca nu," a raspuns samuraiul. ”Luna si soarele sunt lucruri diferite si fiecare are propria-i frumusete .Nu ai cum sa le compari.”
“Asadar, stii raspunsul. Noi doi suntem tipuri diferiti de oameni, fiecare din noi lupta in felul sau pentru credinta lui si face astfel posibil ca lumea sa fie mai buna; restul nu este decat aparenta.”
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Darul insultei | O poveste cu talc
Un adevar simplu | O poveste cu talc
Fiecare om isi are propria frumusete a destinului | O poveste cu talc
![Fiecare om isi are propria frumusete a destinului | O poveste cu talc]()
Reviewed by Diana Popescu
on
august 25, 2010
Rating:
Postări
Niciun comentariu: