Un dar din inima | O poveste cu talc
Potrivit legendei, un tanar ratacit in desert si insetat din cale afara a dat peste un izvor cu o apa delicioasa, limpede ca un cristal. Apa era atat de dulce incat si-a umplut cu ea plosca din piele pentru a i-o aduce batranului intelept caruia ii era invatacel. Dupa o calatorie de 4 zile, tanarul a ajuns in sfarsit in fata invatatorului sau si i-a daruit apa, laudandu-i din cale afara gustul minunat. Batranul a sorbit cu pofta din plosca, a zambit incantat si i-a multumit ucenicului sau pentru dar. Apoi, tanarul s-a indreptat fericit catre casa sa.
Ceva mai tarziu, batranul intelept i-a inmanat plosca unui alt invatacel, cerandu-i sa isi spuna parerea. Ucenicul a dat sa guste din apa, dar a scuipat-o imediat, dezgustat. Se pare ca apa devenise statuta din cauza invelisului de piele al ploscai. Nedumerit, invatacelul si-a intrebat maestrul : " Invatatorule, apa este este groaznica. De ce te-ai prefacut ca iti place?"
Batranul i-a raspuns cu un suras pe fata : " Tu ai gustat numai apa. Eu am gustat darul. Apa a fost la randul ei doar o plosca continand un un simtamant de iubire si nimic nu poate fi mai dulce! "
Adeseori, manati de setea noastra de a aduna obiecte, bani si bunuri materiale, uitam sa pretuim adevaratele cadouri care ni se ofera. Cadouri cu atat mai pretioase cu cat nu ascund, ci dezvaluie minunile existentei care ne justifica viata. Un dar autentic ne ofera ceva ce nu se poate cumpara sau masura, adica iubire, recunostiinta sau inocenta. Pastrez cu sfintenie intr-o caseta , alaturi de cateva mici bijuterii, o piatra micuta, aparent banala, daruita mie ca cea mai de pret comoara de catre un baietel de 5 ani.
Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
O lectie de viata de la Palarierul nebun
Casa cu fereastre de aur | O poveste cu talc
Ceva mai tarziu, batranul intelept i-a inmanat plosca unui alt invatacel, cerandu-i sa isi spuna parerea. Ucenicul a dat sa guste din apa, dar a scuipat-o imediat, dezgustat. Se pare ca apa devenise statuta din cauza invelisului de piele al ploscai. Nedumerit, invatacelul si-a intrebat maestrul : " Invatatorule, apa este este groaznica. De ce te-ai prefacut ca iti place?"
Batranul i-a raspuns cu un suras pe fata : " Tu ai gustat numai apa. Eu am gustat darul. Apa a fost la randul ei doar o plosca continand un un simtamant de iubire si nimic nu poate fi mai dulce! "
Adeseori, manati de setea noastra de a aduna obiecte, bani si bunuri materiale, uitam sa pretuim adevaratele cadouri care ni se ofera. Cadouri cu atat mai pretioase cu cat nu ascund, ci dezvaluie minunile existentei care ne justifica viata. Un dar autentic ne ofera ceva ce nu se poate cumpara sau masura, adica iubire, recunostiinta sau inocenta. Pastrez cu sfintenie intr-o caseta , alaturi de cateva mici bijuterii, o piatra micuta, aparent banala, daruita mie ca cea mai de pret comoara de catre un baietel de 5 ani.
Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
O lectie de viata de la Palarierul nebun
Casa cu fereastre de aur | O poveste cu talc
Un dar din inima | O poveste cu talc
Reviewed by Diana Popescu
on
august 01, 2010
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu