Cum descoperi cu adevarat ce este frica | O poveste cu talc

Poveste de Paulo Coelho

Un sultan se hotarase sa porneasca intr-o calatorie pe mare impreuna cu cativa dintre curtenii sai favoriti. S-a imbarcat cu slugi, bagaje si bucate alese in Dubai, iar corabia a inceput sa navigheze spre largul marii.

Imediat ce uscatul nu s-a mai putut zari, unul dintre curteni - care traise de mic intre munti si nu vazuse marea niciodata - a inceput sa fie coplesit de panica. Inchis in cabina lui stramta, omul striga din rasputeri, urla ca un nebun si refuza sa bea si sa manance. Toata lumea de pe vas a incercat sa il linisteasca, spunandu-i ca acea calatorie nu era deloc primejdioasa si ca nu avea nici un motiv sa se teama, dar, desi auzea cuvintele de mangaiere si ratiune ce ii erau adresate, acestea nu ajungea pana la inima sa infricosata. Sultanul nu stia ce sa mai faca, iar voiajul intre apele linistite ale marii si cerurile albastre netulburate de vreun nor a devenit un groaznic chin atat pentru pasageri cat si pentru marinari.

Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc

Au trecut in acest fel doua zile, nimeni de pe corabie nemaiputand sa inchida vreun ochi din cauza vaietelor si urletelor. Sultanul era cat pe aci sa porunceasca reintoarcerea vasului in port, cand unul dintre consilierii sai, cunoscut pentru marea-i intelepciune, a cerut permisiunea sa ii vorbeasca :
" Inaltimea ta, cu permisiunea ta, voi reusi sa il linistesc pe acest om."

Fara nici o ezitare, sultanul i-a raspuns nu doar ca ii permitea sa faca asta, ci si ca ii va darui si o mare rasplata daca reusea sa rezolve aceasta problema.

Inteleptul le-a poruncit insotitorilor sai sa il arunce pe omul panicat in mare. Fara a sta mult pe ganduri, multumiti ca scapa in sfarsit de un cosmar de neindurat, cativa membrii ai echipajului l-au insfacat pe barbatul care se agatase febril de patul sau din cabina si l-au azvarlit in mare.

Sa mori ca un inger | O poveste cu talc

Omul s-a prabusit cu urlet de deznadejde in valurile cristaline, s-a dus la fund, inghitand o gramada de apa sarata si a revenit la suprafata strigand ca din gaura de sarpe, mai rasunator ca niciodata, s-a scufundat inca o data si a iesit iarasi deasupra apelor. In acea clipa, curteanul cel intelept a poruncit sa fie adus inapoi pe punte.

Din acea zi, nimeni nu l-a mai auzit pe acel barbat sa se mai planga catusi de putin, el petrecandu-si restul calatoriei in liniste si chiar martusindu-i la un moment dat unui amic ca nu vazuse niciodata nimic atat de frumos precum privelistea marii unindu-se cu cerul la orizont. Voiajul, care fusese pana atunci un chin pentru toti, a devenit placut si relaxant.

Logica spiritului | O poveste cu talc

La scurt timp dupa ce nava a revenit in port, sultanul l-a chemat la el pe curteanul cel intelept si l-a intrebat :
" Cum ai stiut ca daca il vei arunca peste bord pe acel om nefericit, el va reusi sa se linisteasca ?"
"Din cauza casatoriei mele," a raspuns curteanul." Am fost mereu obsedat ca imi pot pierde nevasta; eram atat de gelos incat nu ma mai opream tipand si urland la ea la fel ca si acel om. Intr-o zi, ea nu a mai suportat si m-a parasit, lasandu-ma sa simt groaznica experienta de a trai fara ea. In cele din urma, s-a intors la mine numai dupa ce i-am jurat ca nu o voi mai chinui niciodata cu temerile mele.
In acelasi fel, omul acela nu daduse niciodata de gustul apei sarate si nu cunoscuse nicicand ce inseamna agonia inecului. Cand a simtit toate acestea, a inteles cu adevarat cat de minunat este sa ai podeaua unei corabii sub picioarele tale."