Fereastra catre lume | O poveste cu talc

Doi oameni, amandoi grav afectati de boala, imparteau aceasi camera de spital. Unuia din ei i se permitea se ridice si sa stea asezat pe pat cate o ora in fiecare dupa amiaza. Patul sau era aflat langa singura dar larga fereastra a incaperii. Celalalt om isi petrecea tot timpul ramanand culcat. Cu vremea, cei doi pacienti au ajuns sa se cunoasca indeaproape si isi petreceau intreaga zi discutand despre cate in luna si in stele. Ei vorbeau despre nevestele si familiile lor, casele si slujbele lor, despre cum au facut armata ori despre locurile in care fusesera in vacante.

In fiecare dupa amiaza, dupa ce se ridica in sezut, omul de langa fereastra privea afara si ii povestea colegului sau de camera despre minunatele lucruri pe care le zarea de acolo. Barbatul din celalalt pat a inceput cu timpul sa traiasca doar pentru acea ora din zi in care lumea lui se largea si era insufletita de activitatea si culorile din afara ferestrei.

Fereastra se deschidea catre un parc bogat in vegetatie, cuprinzand si un lac mic dar cochet. Ratele si lebedele se jucau prin apa, iar baieteii isi urmareau concentrati barcutele plutind nesigur pe valuri. Tineri indragostiti se plimbau tinandu-se de mana in mijlocul florilor multicolore, iar in departari se ghiceau siluetele cetoase ale indepartatului oras. In timp ce omul de langa fereastra descria toate acestea cu lux de amanunte, barbatul din cealalta parte a camerei isi inchidea ochii si isi imagina privelistea incantatoare.

Intr-o zi calduroasa de vara, barbatul de langa fereastra a descris defilarea maiestoasa a unei parade militare. Celalalt om nu putea decat sa auda ritmurile zglobii ale fanfarei, dar in mintea sa, el putea sa vada aievea parada, asa cum i-o descria cu cuvinte sugestive cel de langa fereastra.

S-au scurs in felul acesta zile, saptamani, luni...

Intr-o dimineata, asistenta medicala, sosita pentru a-i ajuta sa se spele pe cei doi prieteni, a descoperit ca barbatul de langa fereastra murise linisitit in timpul somnului. Intristata, ea a chemat ajutoare pentru a scoate trupul neinsufletit din odaie. Ceva mai tarziu, celalalt barbat a rugat-o sa il mute in patul de langa fereastra. Inveselita de dorinta de schimbare a bolnavului, asistenta l-a ajutat sa se aseze in locul dorit si l-a lasat singur.

Incet, milimetru cu milimetru, simtind durerea strapungandu-l in tot trupul, omul s-a chinuit sa se ridice pentru a privi catre lumea reala din afara. Cu un mare efort, s-a intors catre fereastra, dar ochii i s-au izbit de un perete inexpresiv. In fata lui nu era decat o fereastra zidita. Mai tarziu, barbatul i-a povestit surorii medicale despre felul in care colegul sau de camera ii descria tot ce ce se petrecea afara. Femeia l-a privit cu consternare si i-a spus ca fostul sau tovaras de camera era orb din nastere.




Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Cum descoperi cu adevarat ce este frica | O poveste cu talc

Cum se da un sfat ? | O poveste cu talc

Dragoste oarba | O poveste cu talc