Picioarele scurte ale adevarului | O poveste cu talc

Intr-o zi, Mara , un stravechi zeu buddhist al ignorantei si raului, a pornit intr-o calatorie prin satele din India, insotit de aghiotantii sai. In timp ce isi urma drumul, a observat, la un moment dat, un om cufundat intr-o plimbare de meditatie. Fata barbatului parea sa fie luminata de uimire. Potrivit aparentelor, el tocmai descoperise un lucru nemaipomenit aflat chiar in fata lui.

Tovarasii lui Mara, uimiti la vederea aurei stralucitoare care emana din trupul barbatului, l-au intrebat pe zeu ce se intamplase cu acel muritor. Mara le-a raspuns sec :" Omului asta tocmai i s-a relevat un mare adevar."

"Intunecimea ta," a rostit unul din slujitori, "nu te deranjeaza oare sa vezi pe cineva care descopera un adevar?"

"Nu," a spus Mara, "asa ceva nu ma mai scoate deloc din sarite".

"De ce stapane?" a insistat slujitorul?

"Pentru ca," a replicat Mara, chicotind, "indata ce descopera un mare adevar, oamenii au obiceiul de a nu mai crede in el."



Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:


Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc

Sa mori ca un inger | O poveste cu talc

Logica spiritului | O poveste cu talc