Simbolurile lunii septembrie

Dacă nu știai, a nouă lună din actualul calendar (Gregorian), septembrie a fost de fapt a şaptea lună din calendarul roman până în anul 153 iC, de aici provenind şi numele ei, în latină “septem” însemnând “şapte”. În emisfera nordică, 1 septembrie reprezintă începutul toamnei meteorologice.

Numele lunii septembrie în diferite limbi ale lumii:

albaneză - shtator; anglo-saxonă - Harvest-monath (luna recoltei); arabă - sibtæmbir (æylul); armeană - sephtembe'r;
azerbageana - sentyabr;
bantu - Ivwivwi, Katu; başca - iraila (luna ferigii sau urechii); bengaleză - păuş; bretonă - Gwengolo; bulgară - septémvri;
catalană - setembre; cehă - zár'í; congoleză - sánza ya libwá (a nouă luna); croată - rujan;
daneză - September;
egipteană - sibtimbir; elveţiană – Herbstmona (luna recoltei); engleză - September;esperanto - Septembro;estoniană - september; etiopiană - mäsharäm;
filipineză– Setyémbre; finlandeză - syyskuu; franceză - septembre;
georgiana - ßekt’emberi; germană - September; germană veche - Herbstmond; greacă - septémvrios;
hindi - ag’han, sitambar;
galeză-irlandeză - Meán Fómhair;
iraniană - Mehr; italiană - settembre;
japoneză - ku-wol;
kurdă - sêptêmbur, ilon, sêntyabir;
latină - Septembris; letonă - septembris; lituaniană - rugsejo menuo;
macedoniană – septemvri; mandarină (chineză) – jiuyue (a nouă luna );
norvegiană – September;
olandeză - September;
poloneză – wrzesien; portugheză – setembro;
rusă - sentjábr’;
spaniolă – septiembre; suedeză –September; swahili - mwezi wa tisa (a nouă luna);
tailandeza - gahn-yah yohn; tibetană - dawa gupă (a nouă luna);
ungară - szeptember .

Simboluri şi semnificaţii în luna septembrie 

Potrivit tradiţiei astrologice, simbolurile oamenilor născuţi în luna septembrie sunt piatra de safir, florile zoreaua, ochiul boului şi nu-mă-uita şi arborii salcia plângătoare, lămâiul verde şi măslinul.

• Piatra preţioasă a lunii septembrie: safirul 

Numele de safir provine din grecescul “albastru”. Din cauza faptului că întrupa atâtea nuanţe de albastru, anticii persani aveau credinţă că pământul este amplasat pe un imens safir, al cărui reflexie dădea culoare cerului.
Încă din timpurile străvechi, dăruirea unui safir echivala cu un angajament de încredere şi loialitate, motiv pentru care a fost extrem de popular ca piatră a inelelor de logodnă.
În India există credinţa că safirul îşi pierde strălucirea atunci când este purtat de o persoană infidelă.
Mulţi regi au purtat, în decursul istoriei, bijuterii din safir pentru a fi apăraţi în bătălii sau a fi feriţi de acţiunea mortală a otrăvurilor.
Potrivit tradiţiei, Moise a primit cele 10 porunci înscrise pe o placă de safir, o legendă ce a creat o aura de sacralitate în jurul acestei geme. Poate şi datorită acestei caracteristici, safirul a fost una din pietrele preţioase cele mai preţuite de către aristocraţi şi preoţime. Coroana britanică este împodobită cu numeroase safire albastre, simbolizând domnia înţeleaptă şi pură.

Safirul este piatră protecţiei şi a înţelepciunii profetice, un cristal vestit în a promova bucuria, credinţa , speranţa şi siguranţa în timpul călătoriilor. El aduce lumină şi pace asupra sufletulelor şi deschide mintea către frumuseţe şi înţelegere intuitivă. 

Pietrele de safir sunt înzestrate cu capacitatea de a menţine vie speranţa în împlinirea celor mai profunde dorinţe şi vise ale oamenilor.
În astrologia vedică, safirul albastru este asociat cu Saturn, iar cel galben cu Jupiter.
Safirele de un albastru deschis sunt considerate folositoare în echilibrarea celei de-a cincea chakre, Vishuddha.
Safirele de o culoare albastru închis au abilitatea de deschide cea de-a şasea chakra, Ajna.
Safirul este numit piatra destinului întrucât se spune că are putiinţă de a aduce claritate în gândire şi percepţie, dar şi independenţa sau bogăţie financiară.

În cristaloterapie, gemele de safir sunt utilizate pentru tratarea afecţiunilor gâtului, arsurilor, tuberculozei, sângerărilor nasului, problemelor legate de sânge şi bolilor cardiovasculare, pentru micşorarea febrei şi regularizarea funcţiunilor glandelor endocrine.

Safirul este darul tradiţional de omagiere a 45 de ani de la căsătorie.

• Floarea Ochiul Boului – Semnificaţie şi simbolism 

Numită şi “Aster”, floarea Ochiul Boului simbolizează farmecul, graţia, răbdarea, iubirea pentru varietate, eleganţa, amintirea, credinţă, puterea şi dragostea. Floare recunoscută a zeiţei Venus, Ochiul Boului este,în China, un simbol al fidelităţii.
Cuvântul “aster” provine din limba greacă, având semnificaţia de “stea”. Alături de crizantemă, ochiul boului este una din florile clasice ale toamnei.
În vremurile de demult, se credea că frunzele arse ale florii ochiul boului pot alunga şerpii şi spiritele rele.
Considerate drept flori sacre ale zeităţilor greceşti şi romane, florile Ochiul Boului au apărut pe Pământ, conform unei legende, atunci când Fecioara, (Virgo), a scuturat deasupra lui praful stelelor.
Un alt mit, ne spune că zeiţa Asterea a început să plângă de mâhnire atunci când a văzut că pe Pământ nu există stele, iar lacrimile ei s-au transformat în aceste flori.

Într-o altă poveste mitică, Aegeus, regele Atenei, trimitea în fiecare an 7 băieţi şi 7 fete regelui Cretei, pentru a fi jertfiţi Minotaurului, legendara creatură cu corp de taur şi cap de om. Într-un an, Theseus, fiul lui Aegeus, s-a oferit voluntar acestui sacrificiu, în speranţa că îl va ucide pe Minotaur. Înainte de a pleca el i-a spus tatălui său că dacă va izbândi în încercarea lui, la întoarcerea spre Atena va arbora pe catargul vasului nişte pânze albe, în locul celor negre întinse la plecare. Odată ajuns în Creta, el s-a îndrăgostit de Ariadna, fiica regelui din această insulă. Cu ajutorul ei, el a găsit drumul care Minotaur prin labirint şi a reuşit să îl omoare. La întoarcere el şi-a uitat însă făgăduinţa de a pune pe catarg pânzele albe, aşa că Aegeus, cuprins de disperare, s-a sinucis. Florile purpurii de Ochiul Boului au răsărit pe pământ în locul în care i se scursese sângele, în urmă unei magii făcute de vrăjitoarea Medea , fosta lui soţie.

Într-un mit roman, una din driadele păzitoare peste pajişti, păduri şi poiene, nimfa Belides, era responsabilă de naşterea florilor. În timp ce dansa, împreună cu alte nimfe, la marginea unei păduri, ea a devenit obiectul admiraţiei lui Vertumnus, divinitatea livezilor. Pentru a scăpa de nestăpânitul zeu, Belides s-a transformat într-o floare Ochiul Boului.

• Zorelele – Semnificaţie şi simbolism 

Zoreaua, purtând şi numele de “Morning Glory”( Gloria /Splendoarea dimineţii) este un simbol consacrat al afecţiunii, tinereţii, frumuseţii, iubirii, morţii şi renaşterii.
Aşa cum le descriu şi denumirea, zorelele înfloresc dimineaţa , trăind adeseori o singură zi, până seara.

Preoţii azteci foloseaua seminţele acestor flori, amestecate cu tutun şi insecte, pentru a freca trupurile oamenilor destinaţi sacrificiilor, având convingerea că, în acest fel, victimele vor trece dincolo de moarte şi vor renaşte.
Aceleaşi seminţe, înzestrate cu proprietăţi halucinogene, erau puse de către azteci în băuturi pentru a le înlesni comunicarea cu spiritele din lumea morţilor.

În tradiţia chinezească, zorelele aduc aminte de singura zi din an în care îndrăgostiţii Chien Niu and Chih Neu au voie să se întâlnească.
Potrivit unei vechi legende, Chien Niu era un băiat însărcinat să păzească bivolul de apă din tărâmurile divine. O fată pe nume Chih Neu era responsabilă, în aceleaşi regiuni cereşti, cu arta cusutului.
Cei doi s-au îndrăgostit nebuneşte unul de celălalt, neglijându-şi, în acest fel, îndatoririle. Mânios, împăratul zeilor i-a separat pe cei doi îndrăgostiţi, aşezându-i de o parte şi cealaltă a Râului Argintiu, permiţându-le să se întâlnească o singură dată pe an.

• Floarea de Nu-mă-uita- Semnificație și simbolism

Floarea de Nu-mă-uita este un simbol al adevăratei iubiri, a speranţei şi amintirii.

Într-o legendă germană, se spune că, Dumnezeu dăruise câte un nume tuturor florilor, cu excepţia uneia care i-a strigat “ Nu mai uita, Doamne!”.
Dumnezeu i-a replicat: “ Atunci acesta să fie numele tău”.

O veche poveste creştină istoriseşte că Iisus copil, aşezat în poalele Fecioarei Maria, I-a spus acesteia că îşi dorea ca viitoarele generaţii să poată vedea ochii mamei sale. El a atins ochii Maicii Domnului şi,apoi, şi-a întins mâna peste pământ, din care au răsărit pe dată florile de Nu-mă-uita.

În secolul XV, în Germania, se spunea că cei care poartă asupra lor o floare de Nu-mă-uita nu vor fi niciodată uitaţi de fiinţele lor iubite.
Legenda spune că, într-o zi, un cavaler şi iubita lui se plimbau pe malul unui râu. La un moment dat, bărbatul s-a aplecat pentru a culege un buchet de flori, dar din cauza greutăţii armurii lui, a căzut în apele râului. În timp ce se îneca, a reuşit să arunce buchetul către iubita lui, strigandu-i “Nu mă uita”.
Poate şi datorită acestei legende, femeile obişnuiau să poarte florile de Nu-mă-uită la corset, ca semn al credinţei şi dragostei nepieritoare.

• Lămâiul verde (Lime) – Semnificaţie şi simbolism 

Denumirea de “lime”, asemănătoare celui al lămâii, provine din “limun”, numele persan şi arab pentru lămâie.

Lămâiul verde a devenit un simbol al dragostei conjugale în onoarea lui Baucis, soţia bunului pastor Philemon. Atunci când Zeus şi Hermes au coborât pe Pământ deghizaţi în simpli muritori şi au intrat într-un sat, nimeni nu a vrut să le ofere găzduire cu excepţia lui Philemon. Zeus l-a răsplătit ducându-l pe el şi pe soţia lui pe vârful unui deal, în timp ce satul era înecat de un potop.
Pe acel deal, s-a ridicat un templu închinat lui Zeus, iar Philemon şi Baucis au fost unşi de marele zeu drept preoţi. De asemenea, regele Olimpului le-a îngăduit să moară în acelaşi timp şi i-a preschimbat în doi copaci, Philemon devenind un stejar, simbol al ospitalităţii, iar Baucis un lămâi verde, simbol al iubirii conjugale.

• Salcia plângătoare - Semnificaţie şi simbolism 

Vezi articolul: Salcia – Legende, mituri, simboluri 

• Măslinul– Semnificaţie şi simbolism 

Măslinul este un simbol al păcii, fertilităţii, purificării, puterii, victoriei şi răsplăţii.

În Grecia Antică, există un binecunoscut mit despre disputa dintre Atena şi Poseidon cu privire la numele viitorului oraş Atena. În cele din urmă, zeităţile au decis că aceea dintre ele care va dărui cel mai frumos cadou oamenilor, va avea onoarea a da numele sau oraşului. Poseidon a lovit cu tridentul lui malul mării şi s-a ivit un minunat cal. Atena a izbit cu sabia sa peste ţărm şi a dat naştere măslinului, simbolul păcii care a desemnat-o drept câştigătoare.

În tradiţia creştină şi ebraică, măslinul este un simbol al păcii, datorită ramurii de măslin adusă de un porumbel lui Noe odată cu încetarea potopului.

Într-o veche legendă, se spune că crucea lui Iisus a fost alcătuită din lemn de măslin şi cedru.
În Islam, măslinul este un arbore foarte preţuit, ca axa a lumii, simbol al omului universal şi al Profetului.

• Evenimente şi tradiţii din luna septembrie 

- Ziua muncii este sărbătorită în prima zi de luni din septembrie, în SUA şi Canada. Cu aceeaşi ocazie, în Japonia se celebrează Ziua echinoxului de toamna.
- 7 septembrie – Ziua independenţei în Brazilia.
- 8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului.
- 11 septembrie – Ziua patriotului în SUA, în amintirea atacului terorist din 11 septembrie 2001.
- 16 septembrie – Ziua independenţei în Mexic.
- 18 septembrie – Ziua independenţei în Chile.
- 21 septembrie – Ziua internaţională a păcii.
- 21 – 24 septembrie – În acest interval de timp are loc în fiecare an echinoxul de toamnă în emisfera nordică, echinoxul vernal sau de primăvară în emisfera sudică.

În roata anului din religia păgână, echinoxul de primăvară este vremea sărbătorii Ostara, iar cel de toamnă al festivalului Mabon. În anul 2010, echinoxul de toamna este pe dată de 23 septembrie.
- La sfârşitul lunii septembrie începe, în Germania, festivalul annual Oktoberfest, dedicat în mod tradiţional recoltei din octombrie.


Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:


Simbolurile lunii august

Simbolurile lunii iunie

Simbolurile lunii iulie