Crima si pedeapsa - Kahlil Gibran
Atunci cand spiritul tau rataceste purtat de vant, atunci si numai atunci tu, singur si nepazit de cineva, comiti un rau fata de altii si, de aceea, fata de tine. Si, din cauza acestui rau facut de tine, trebuie sa bati in zadar si sa mai astepti o vreme neluat in seama la poarta celui binecuvantat.
Asemeni oceanului este binele in sine; el ramane in veci nepatat. Si, la fel ca eterul, el se inalta, fara a avea nevoie de aripi. Chiar si asemeni soarelui este binele in sine; el nu cunoaste ascunzisurile cartitei si nu cauta gaurile de pitit ale sarpelui. Dar bunul tau sine nu locuieste de unul singur in faptura ta. Mult din tine este om, si mult nu este inca om, ci un pigmeu indefinit care umbla adormit prin ceata in cautarea trezirii lui. Eu omului din tine ii voi vorbi acum.
Caci numai el, si nu binele in sine, nici pigmeul din ceata, cunoaste crima si pedeapsa pentru crima.
Adeseori te-am auzit vorbind despre cate cineva care a comis greseala de a te cataloga asemeni unuia care nu era de-al tau, ci ca despre un strain sosit in lumea ta. Dar eu iti spun ca nici macar cel mai sfant si mai drept nu se poate ridica peste acel cel mai inalt care exista in fiecare dintre voi. In acelasi fel, cel pacatos si cel slab nu poate sa coboare mai prejos fata de cel de mai jos care exista, de asemeni, in fiecare dintre voi.
Si asa cum o singura frunza devine nu numai galbena atunci cand se desprinde de ram , dar pastreaza si tacuta intelepciune a intregului copac, la fel cel care greseste nu poate face rau fara a fi patruns de vointa voastra, a tuturor.
Ca intr-o procesiune, va indreptati catre bunul vostru sine. Voi sunteti si calea si calatorul. Iar atunci cand unul dintre voi cade, el cade pentru cei din urma lui , avertizandu-i asupra unei pietre de impiedicare. Vai, si el cade si pentru cei din fata lui, care s-au increzut in repeziciunea si stabilitatea mersului lor, si nu dat deoparte piatra de impiedicare.
Si, in acest fel, de asemenea, cuvantul se apasa greu pe inima voastra, intrucat crima nu este din vina ucigasului, iar cel furat nu este fara vina pentru ca a fost furat. Cel drept nu ramane nevinovat pentru faptele celui pacatos, iar cel curat pe maini nu isi pastreaza curatenia datorita infaptuirilor pacatosului.
Da, vinovatul este adeseori victima celui caruia i-a facut rau, si cu atat mai mult, cel condamnat isi poarta povara din cauza nevinovatiei si inocentei. Nu il poti separa pe cel drept de cel nedrept si pe cel bun de cel rau; caci ei stau impreuna in fata soarelui asa cum ata alba si cea neagra sunt impletite impreuna. Iar atunci cand ata alba incepe sa se rupa, cel ce poarta haina nu va face vreo diferenta si ajunge sa examineze pana si razboiul de tesut.
Daca vreunul dintre voi o judeca pe nevasta necredincioasa, el trebuie sa puna in balanta si inima sotului si sa masoare deopotriva si sufletul lui.
Si fie ca acel care vrea sa il biciuiasca pe ofensator sa ia in consideratie si spiritul celui ofensat. Iar daca unul dintre voi are de gand, in numele dreptatii, sa ridice securea asupra unui copac rau, sa se uite si la radacinile acelui copac; iar el va descoperi ca radacinile celui rau si celui bun, celui fertil si celui fara fructe, toate sunt impletite impreuna in tacuta inima a pamantului.
Si daca judeci cine este drept, ce judecata vei avea asupra acelui care este cinstit in carne, dar pacatos la suflet? Ce pedeapsa vei hotari pentru acel care injunghie in carne, dar este el insusi injunghiat in spirit? Si cum il vei condamna pe cel care este inselator si atacator in fapta, dar care este la randu-i inselat si atacat?
Si cum ii vei judeca pe cei a caror remuscare este deja mai mare decat nedreptatea lor? Nu este oare remuscarea dreptatea administrata de acea lege pe care ar trebui sa o slujesti? Cu toate acestea, nu ai cum sa asezi remuscarea peste cel nevinovat, nici sa o ridici de pe inima celui vinovat.
De unul singur cel pacatos va striga in noapte, iar oamenii se vor destepta si vor privi la ei insisi. Iar tu, care intelegi dreptatea, cum anume o sa iti lasi privirea sa te cerceteze despre faptele tale din adancimea noptii ?
Doar atunci si numai atunci cand iti vei da seama ca cel drept si cel cazut sunt unul si acelasi om, aflat in zorile dinspre noaptea sinelui, vei descoperi ca piatra cea mai de sus a templului nu este mai inalta decat cea din fundatia lui.
Traducere dupa o opera a lui Kahlil Gibran, poet si filosof de origine libaneza (1883 - 1931)
Talmacire Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Cat iti valoreaza viata ? O poveste cu talc
Cum se da un sfat ? O poveste cu talc
Unde este divinitatea omului ? O poveste cu talc
 |
| Kahlil Gibran |
Caci numai el, si nu binele in sine, nici pigmeul din ceata, cunoaste crima si pedeapsa pentru crima.
Adeseori te-am auzit vorbind despre cate cineva care a comis greseala de a te cataloga asemeni unuia care nu era de-al tau, ci ca despre un strain sosit in lumea ta. Dar eu iti spun ca nici macar cel mai sfant si mai drept nu se poate ridica peste acel cel mai inalt care exista in fiecare dintre voi. In acelasi fel, cel pacatos si cel slab nu poate sa coboare mai prejos fata de cel de mai jos care exista, de asemeni, in fiecare dintre voi.
Si asa cum o singura frunza devine nu numai galbena atunci cand se desprinde de ram , dar pastreaza si tacuta intelepciune a intregului copac, la fel cel care greseste nu poate face rau fara a fi patruns de vointa voastra, a tuturor.
Ca intr-o procesiune, va indreptati catre bunul vostru sine. Voi sunteti si calea si calatorul. Iar atunci cand unul dintre voi cade, el cade pentru cei din urma lui , avertizandu-i asupra unei pietre de impiedicare. Vai, si el cade si pentru cei din fata lui, care s-au increzut in repeziciunea si stabilitatea mersului lor, si nu dat deoparte piatra de impiedicare.
Si, in acest fel, de asemenea, cuvantul se apasa greu pe inima voastra, intrucat crima nu este din vina ucigasului, iar cel furat nu este fara vina pentru ca a fost furat. Cel drept nu ramane nevinovat pentru faptele celui pacatos, iar cel curat pe maini nu isi pastreaza curatenia datorita infaptuirilor pacatosului.
Da, vinovatul este adeseori victima celui caruia i-a facut rau, si cu atat mai mult, cel condamnat isi poarta povara din cauza nevinovatiei si inocentei. Nu il poti separa pe cel drept de cel nedrept si pe cel bun de cel rau; caci ei stau impreuna in fata soarelui asa cum ata alba si cea neagra sunt impletite impreuna. Iar atunci cand ata alba incepe sa se rupa, cel ce poarta haina nu va face vreo diferenta si ajunge sa examineze pana si razboiul de tesut.
Daca vreunul dintre voi o judeca pe nevasta necredincioasa, el trebuie sa puna in balanta si inima sotului si sa masoare deopotriva si sufletul lui.
Si fie ca acel care vrea sa il biciuiasca pe ofensator sa ia in consideratie si spiritul celui ofensat. Iar daca unul dintre voi are de gand, in numele dreptatii, sa ridice securea asupra unui copac rau, sa se uite si la radacinile acelui copac; iar el va descoperi ca radacinile celui rau si celui bun, celui fertil si celui fara fructe, toate sunt impletite impreuna in tacuta inima a pamantului.
Si daca judeci cine este drept, ce judecata vei avea asupra acelui care este cinstit in carne, dar pacatos la suflet? Ce pedeapsa vei hotari pentru acel care injunghie in carne, dar este el insusi injunghiat in spirit? Si cum il vei condamna pe cel care este inselator si atacator in fapta, dar care este la randu-i inselat si atacat?
Si cum ii vei judeca pe cei a caror remuscare este deja mai mare decat nedreptatea lor? Nu este oare remuscarea dreptatea administrata de acea lege pe care ar trebui sa o slujesti? Cu toate acestea, nu ai cum sa asezi remuscarea peste cel nevinovat, nici sa o ridici de pe inima celui vinovat.
De unul singur cel pacatos va striga in noapte, iar oamenii se vor destepta si vor privi la ei insisi. Iar tu, care intelegi dreptatea, cum anume o sa iti lasi privirea sa te cerceteze despre faptele tale din adancimea noptii ?
Doar atunci si numai atunci cand iti vei da seama ca cel drept si cel cazut sunt unul si acelasi om, aflat in zorile dinspre noaptea sinelui, vei descoperi ca piatra cea mai de sus a templului nu este mai inalta decat cea din fundatia lui.
Traducere dupa o opera a lui Kahlil Gibran, poet si filosof de origine libaneza (1883 - 1931)
Talmacire Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Cat iti valoreaza viata ? O poveste cu talc
Cum se da un sfat ? O poveste cu talc
Unde este divinitatea omului ? O poveste cu talc
Crima si pedeapsa - Kahlil Gibran
Reviewed by Diana Popescu
on
octombrie 30, 2010
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
octombrie 30, 2010
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu