De ce politicienii sunt și vor fi mereu la baie | Psihologia puterii
Un studiu de psihologie referitor la tipurile de personalitate a ajuns la următoarea concluzie : criminalii în serie au cel mai mare scor în privința "farmecului superficial" , al unui exagerate păreri bune asupra propriei valori , credibilității false , minciunii , lipsei de remușcare și manipulării celorlalți".Poți ghici ce grup s-a situat pe locul doi din acest punct de vedere ? Ei bine , POLITICIENII !
Știința a demonstrat mereu că oamenii ajunși în mari funcții de conducere nu numai că atrag după ei monstruozități dar se și transformă , cel mai adesea, în monștri.
Știință ne învață că există un motiv logic pentru care cei aflați la putere nu dau doi bani pe tine : ei sunt mult prea ocupați să se gândească la ei înșiși. În spatele acestui mecanism stau mai multe cauze...
În primul rând , cercetătorii au descoperit că atunci când mai mulți oameni sunt pe poziții de egalitate , cei care au o părere cât mai măreață despre ei înșiși ajung în cel din urmă să preia conducerea. Să zicem că lucrul ăsta este cât de cât normal : din moment ce ei cred că sunt nemaipomeniți , desigur că trebuie să ajungă în poziții înalte. Problema constă în faptul că adeseori încrederea lor în sine determină că mulți alți oamenii să ii urmeze și să ii recunoască drept "șefi". În acest fel , ei ajung să urce pe scară ierarhică doar pentru că sunt cei mai gălăgioase sau mai lăudăroase persoane dintr-o anumită colectivitate.
O altă problemă este că oamenii de tip narcisist pot avea capacitatea să conducă sau să coordoneze în mod real (dar , ce-i drept , pentru scurt timp).Ei posedă o mare abilitate de a convinge pe oricine că au toate răspunsurile dar , pe termen lung , nu rezistă tentației de a-și pune mai presus propriile interese.
Un mic truc psihologic constă în a pune o persoană să își scrie pe frunte un scurt cuvânt.Dacă faci asta șiîți acorzi puțin timp pentru a cugeta , poți scrie literele invers , în oglindă , astfel încât să poată fi citite de cineva aflat în fața ta. Lucrul ăsta poate spune foarte multe despre atitudinea ta față de oamenii din jur.
De fapt , un astfel de experiment a avut loc la Universitatea Northwestern.La începutul studiului , i s-a acordat unui grup de persoane o poziție de putere , iar altui grup o poziție lipsită de putere. Mai târziu, li s-a cerut tuturor să se conformeze unei sarcini simple : să își scrie pe frunte litera majusculă "E". Rezultatele au fost uimitoare . Oamenii aflați în grupul de putere au avut de 3 ori mai mult predispoziția de a scrie litera în mod invers (nu in oglindă) , astfel încât să nu poată fi citită de cei din preajmă.
Așadar , chiar și simplul rol al posesiei puterii , o putere acordată doar pe durata unui experiment , a fost în stare să provoace niște oameni să nu mai ia în considerare perspectiva celorlalți .Închipuie-ți ce se întâmplă cu oamenii care dețin în mod real puterea ...
Se estimează că , în medie , un om minte de circa 6 ori pe zi . Capacitatea de a minți este considerată drept un factor determinant în dezvoltarea copiilor , ceea ce înseamnă că , dacă vrei să fii acceptat de societate , trebuie să știi cum să te strecori prin viață astfel încât să nu dai de belele și prin minciună . Imaginează-ți cât de mult trebuie să ne aiurească politicienii și marii șefi pentru a-și creea și menține reputațiile. Știință a reușit să explice și acest lucru ...
Dacă ești de părere că explicația este la îndemana oricui , întrucât mincinoșii tind să ajungă în poziții suspuse pentru că știu atât de bine să mintă , ar trebui să afli și un alt aspect , surprinzător și revelator...
Cercetătorii de la Școala de afaceri din Columbia au recurs la un experiment asemănător celui al literei "E" , împărțind mai întâi un grup de subiecți în lideri și subordonați. Liderilor li s-a alocat chiar și un birou luxos și spațios , în timp ce subordonații au primit o încăpere îngustă , fără ferestre. Apoi , toți participanții la experiment au fost ispitiți să adopte un comportament mincinos ( fiecăruia i s-a dat câte 100 de dolari , cerându-i-se să mintă conducătorii experimentului dacă dorea să păstreze acești bani).
După o prima rundă de minciuni și minciunele (înregistrată și studiată în amănunt) , ambele grupuri au fost testate asupra nivelului de hormon al stresului prezent în corp. Iată și concluziile studiului :"Oamenii cu roluri de subordonați au arătat în mod clar semnele înșelăciunii sau decepției , prin semnale emoționale, cognitive , fiziologice și comportamentale . Prin contrast , oamenii "lideri" n-au dovedit semnele specifice ale minciunii nici din punct de vedere emoțional , nici psihologic, cognitiv sau comportamental."
După numai câteva ore de joacă de-a șeful , oamenii iluzionati de o așa-zisă putere au fost în stare să își înfrângă sentimentul de vinovăție și stresul asociate cu minciună . De fapt, s-a constatat științific că , în loc ca oamenii stapaniti de simțul puterii să fie traversați de emoții negative , ei sunt străbătuți de un sentiment extrem de pozitiv. Da, ei se bucură de o stare de confort și plăcere chiar atunci sau mai ales atunci când te mint în față !
Această caracteristică scoate la iveală de ce suferă de o ipocrizie cronică majoritatea politicienilor și oamenilor de afaceri. Lucru pe care ai ocazia să îl constați zilnic la televizor ! Ea îți explică de ce atâția politicieni antihomosexualitate sau lideri religioși sunt de fapt niște consacrați perverși sau devianți sexuali. Ți se relevă în felul acesta de ce băncile refuză de obicei să dea împrumuturi oricui , dar oferă angajaților lor mari bonusuri bănești sau alte avantaje materiale. Astfel poți să îți dai seama de ce parlamentarii pot să își mărească salariile în aceeași zi în care se refuză creșterea salariului minim pe economie sub pretextul spectrului înfiorător al crizei.
Un cercetător olandez a apelat la 5 tipuri de experimente pentru a se asigura că subiecții nu vor juca teatru și vor fi pătrunși cu adevărat de simțul puterii.
În cel dintâi experiment , el a ales mai mulți participanți , la întâmplare , și le-a dat funcții într-un guvern fictiv , astfel încât unii să aibă poziții de putere ( de exemplu, acea de prim ministru) , în vreme ce alții urmau să fie doar simpli "pioni".
Într-o a două etapă, subiecții au trebuit să răspundă la întrebările dintr-un chestionar având o nuanță mai degrabă morală (cum ar fi, dacă ar considera că este bine să depășească viteză legală pentru a nu întârzia la o întâlnire). După o scurtă perioadă de timp în care au fost atinse de mirajul puterii, persoanele numite în "guvernul fantomă" , care dețineau înalte poziții în ierarhie , au declarat că ar încălca regulile dacă ar crede asta i-ar ajuta.Aceleași persoane, întrebate dacă ar fi bine ca alți oameni să nu țină cont de reguli , au insistat cu tărie că așa ceva nu ar fi deloc indicat.
Așadar , după numai câteva minute de degustare a drogului puterii, oamenii obișnuiți sunt gata să reacționeze în cel mai egoist mod cu putință și să își spună " Regulile / legile nu mi se aplică și mie !"
Un lucru și mai straniu, "pionii" , oamenii cărora li s-a insuflat sentimentul că sunt conduși , au reacționat mult mai autocritic decât este normal , având o predispoziție exagerată de a se supune regulilor și legilor.Acest aspect te poate duce cu gândul către o vorba preferată de cei din cercurile "superioare" : oamenii care sunt deja lipsiți de putere își merită soarta pentru că ei se simt mai puțini capabili să fie la putere și rămân astfel în poziții de inferioritate".
Se știe că oamenilor puternici le place să își asume mari riscuri. Acest lucru se datorează marii încrederi în sine , sentimentului că lumea se învârtește în jurul lor și că ideile lor pot fi puncte cheie ale succesului în orice domeniu, de la politică și strategie militară până la o partidă de poker. Pune pe cineva pe un înalt scaun , într-o poziție de putere , iar părerea acestuia despre capacitățile sale vor depăși toate frontierele logicii și bunului simț.
Următorul studiu a avut loc la Universitatea Stanford , participanții fiiind aduși într-o stare de spirit a puterii prin sarcina de a scrie despre o situație în care au deținut puterea asupra unei alte persoane.Într-o a doua etapă , au existat două grupuri de control : unii au scris despre o situație când au fost în puterea altcuiva și s-au simțit neputincioși, iar ceilalți nu avut avut nimic de făcut. În a treia fază , oamenilor li s-a atribuit la întâmplare poziții de conducere sau de inferioritate
Apoi , li s-a făcut tuturor participanților o ofertă nițel ciudată : trebuiau să arunce niște zaruri și , dacă ghiceau ce număr de puncte urmau să indice zarurile , puteau primi o anumită sumă de bani. Exista însă și o chichiță : puteau să arunce ei înșiși zarurile sau puteau să apeleze la altcineva pentru a face asta. Această alegere era de fapt un nonsens; jocul cu zarurile nu este unul de abilități , totul este o chestiune de întâmplare sau probabilitate.
Ei bine, oamenii aflați în poziții inferioare sau din grupul celor care au scris despre felul în care au fost sub puterea altcuiva au ales în proporție de 30 % - 40 % să îi pună pe alții să arunce pentru ei zarurile, în timp ce subiecții în poziții de conducere au decis în proporție de 100 % să arunce ei înșiși zarurile. Amețiți de licoarea falsei puteri, cei din urmă au fost încredințați că pot controla un joc al întâmplării mult mai bine decât alții.
Asta nu este însă totul ! Într-un alt experiment , s-a constatat că oamenii aflați la putere văd lumea într-o lumină mult mai pozitivă și, drept urmare, sunt mult mai predispuși să își asume riscuri bazându-se pe credința oarbă că lucrurile merg întotdeuna în favoarea lor, grație marilor lor înzestrări.
În teorie, politicienii din această epocă a democrației ar trebui să fii mânați de dorința de face cât mai mult bine tuturor oamenilor care i-au ales , nu-i așa? Ei pun la bătaie mormane de bani și o grămadă de timp pentru a ajunge în niște funcțîi care au rolul de a asigura bunăstarea oamenilor pe care îi reprezintă... Ei cheamă oamenii în săli imense pentru a-i întreba care le este păsul și promit că își vor risca viitorul politic pentru a promova legi în interesul alegătorilor... Ce-i drept, fac asta mai ales (numai) în campaniile electorale.
O cercetare publicată în revista "Psychological Science" ("Știința psihologiei") a testat ideea de mai sus. De dată această s-a adoptat o metodă diferită , și subiecții nu au mai intrat în pielea unor roluri, ci au fost supravegheați asupra felului în care se simt puternici în propriile lor vieți. Apoi, au fost împărțiți în puternici și lipsiți de putere , pe baza răspunsurilor lor.
Într-o nouă etapă , participanții au fost grupați în perechi , în cadrul fiecăreia, una din persoane trebuind să relateze un eveniment înfricoșător prin care a trecut, iar cealaltă având rolul de a asculta relatarea. "Ascultătorul" a fost conectat la un aparat de cardiografiere , în acest fel fiindu-i măsurate răspunsurile la stres. Oamenii "lipsiți de putere" au reacționat așa cum ar face-o aproape oricine ar asculta o poveste înduioșătoare. În același timp, cei "puternici" nu au simțit mai nimic , sau, cel puțin, răspunsurile lor emoționale nu au putut fi măsurate , fie pentru că nu au simțit nici o empatie, fie pentru că și-au stăpânit mai bine emoțiile.
La final , cercetătorii le-au dat participanților să completeze un formular cu întrebări, la sfârșitul căruia au fost întrebați dacă ar dori să rămână în contact cu alți oameni cunoscuți în timpul experimentului, pentru a se vedea dacă și-au făcut prieteni cu acest prilej. Subiecții "lipsiți de putere" au răspuns în mare parte afirmativ, în timp ce acei "puternici" au dat răspunsuri negative. Cei din urmă nu mai doreau să aibă de a face cu oameni alături de care au schimbat istorisiri despre viața lor personală.
Aceste concluzii par să confirme un lucru la care te așteptai oricum , și anume faptul că un politician te poate înduioșa sărutându-ți copilul, deși, pentru el , acest gest echivalează cu sărutul unui pachet de pamperși. Tipul care ți-a furat portofelul din metrou își va reaminti probabil mai mult timp numele tău decât candidatul în alegeri care ți-a strâns călduros mâna și te-a întrebat cum te cheamă ...
Articole din același domeniu în blogul Dianei:
Politicieni , politica si politicianism.Citate , aforisme , maxime , declaratii
Diavolul , Sfantul Petru si politica.Un banc electoral
Tipul de personalitate si optiunea politica
Știința a demonstrat mereu că oamenii ajunși în mari funcții de conducere nu numai că atrag după ei monstruozități dar se și transformă , cel mai adesea, în monștri.
Puterea și egoismul merg mână în mână
Știință ne învață că există un motiv logic pentru care cei aflați la putere nu dau doi bani pe tine : ei sunt mult prea ocupați să se gândească la ei înșiși. În spatele acestui mecanism stau mai multe cauze...
În primul rând , cercetătorii au descoperit că atunci când mai mulți oameni sunt pe poziții de egalitate , cei care au o părere cât mai măreață despre ei înșiși ajung în cel din urmă să preia conducerea. Să zicem că lucrul ăsta este cât de cât normal : din moment ce ei cred că sunt nemaipomeniți , desigur că trebuie să ajungă în poziții înalte. Problema constă în faptul că adeseori încrederea lor în sine determină că mulți alți oamenii să ii urmeze și să ii recunoască drept "șefi". În acest fel , ei ajung să urce pe scară ierarhică doar pentru că sunt cei mai gălăgioase sau mai lăudăroase persoane dintr-o anumită colectivitate.
O altă problemă este că oamenii de tip narcisist pot avea capacitatea să conducă sau să coordoneze în mod real (dar , ce-i drept , pentru scurt timp).Ei posedă o mare abilitate de a convinge pe oricine că au toate răspunsurile dar , pe termen lung , nu rezistă tentației de a-și pune mai presus propriile interese.
Un mic truc psihologic constă în a pune o persoană să își scrie pe frunte un scurt cuvânt.Dacă faci asta șiîți acorzi puțin timp pentru a cugeta , poți scrie literele invers , în oglindă , astfel încât să poată fi citite de cineva aflat în fața ta. Lucrul ăsta poate spune foarte multe despre atitudinea ta față de oamenii din jur.
De fapt , un astfel de experiment a avut loc la Universitatea Northwestern.La începutul studiului , i s-a acordat unui grup de persoane o poziție de putere , iar altui grup o poziție lipsită de putere. Mai târziu, li s-a cerut tuturor să se conformeze unei sarcini simple : să își scrie pe frunte litera majusculă "E". Rezultatele au fost uimitoare . Oamenii aflați în grupul de putere au avut de 3 ori mai mult predispoziția de a scrie litera în mod invers (nu in oglindă) , astfel încât să nu poată fi citită de cei din preajmă.
Așadar , chiar și simplul rol al posesiei puterii , o putere acordată doar pe durata unui experiment , a fost în stare să provoace niște oameni să nu mai ia în considerare perspectiva celorlalți .Închipuie-ți ce se întâmplă cu oamenii care dețin în mod real puterea ...
Sentimentul că ești puternic te face să minți mai ușor
Se estimează că , în medie , un om minte de circa 6 ori pe zi . Capacitatea de a minți este considerată drept un factor determinant în dezvoltarea copiilor , ceea ce înseamnă că , dacă vrei să fii acceptat de societate , trebuie să știi cum să te strecori prin viață astfel încât să nu dai de belele și prin minciună . Imaginează-ți cât de mult trebuie să ne aiurească politicienii și marii șefi pentru a-și creea și menține reputațiile. Știință a reușit să explice și acest lucru ...
Dacă ești de părere că explicația este la îndemana oricui , întrucât mincinoșii tind să ajungă în poziții suspuse pentru că știu atât de bine să mintă , ar trebui să afli și un alt aspect , surprinzător și revelator...
Cercetătorii de la Școala de afaceri din Columbia au recurs la un experiment asemănător celui al literei "E" , împărțind mai întâi un grup de subiecți în lideri și subordonați. Liderilor li s-a alocat chiar și un birou luxos și spațios , în timp ce subordonații au primit o încăpere îngustă , fără ferestre. Apoi , toți participanții la experiment au fost ispitiți să adopte un comportament mincinos ( fiecăruia i s-a dat câte 100 de dolari , cerându-i-se să mintă conducătorii experimentului dacă dorea să păstreze acești bani).
După o prima rundă de minciuni și minciunele (înregistrată și studiată în amănunt) , ambele grupuri au fost testate asupra nivelului de hormon al stresului prezent în corp. Iată și concluziile studiului :"Oamenii cu roluri de subordonați au arătat în mod clar semnele înșelăciunii sau decepției , prin semnale emoționale, cognitive , fiziologice și comportamentale . Prin contrast , oamenii "lideri" n-au dovedit semnele specifice ale minciunii nici din punct de vedere emoțional , nici psihologic, cognitiv sau comportamental."
După numai câteva ore de joacă de-a șeful , oamenii iluzionati de o așa-zisă putere au fost în stare să își înfrângă sentimentul de vinovăție și stresul asociate cu minciună . De fapt, s-a constatat științific că , în loc ca oamenii stapaniti de simțul puterii să fie traversați de emoții negative , ei sunt străbătuți de un sentiment extrem de pozitiv. Da, ei se bucură de o stare de confort și plăcere chiar atunci sau mai ales atunci când te mint în față !
Puterea și ipocrizia sunt strâns conectate în creier
Această caracteristică scoate la iveală de ce suferă de o ipocrizie cronică majoritatea politicienilor și oamenilor de afaceri. Lucru pe care ai ocazia să îl constați zilnic la televizor ! Ea îți explică de ce atâția politicieni antihomosexualitate sau lideri religioși sunt de fapt niște consacrați perverși sau devianți sexuali. Ți se relevă în felul acesta de ce băncile refuză de obicei să dea împrumuturi oricui , dar oferă angajaților lor mari bonusuri bănești sau alte avantaje materiale. Astfel poți să îți dai seama de ce parlamentarii pot să își mărească salariile în aceeași zi în care se refuză creșterea salariului minim pe economie sub pretextul spectrului înfiorător al crizei.
Un cercetător olandez a apelat la 5 tipuri de experimente pentru a se asigura că subiecții nu vor juca teatru și vor fi pătrunși cu adevărat de simțul puterii.
În cel dintâi experiment , el a ales mai mulți participanți , la întâmplare , și le-a dat funcții într-un guvern fictiv , astfel încât unii să aibă poziții de putere ( de exemplu, acea de prim ministru) , în vreme ce alții urmau să fie doar simpli "pioni".
Într-o a două etapă, subiecții au trebuit să răspundă la întrebările dintr-un chestionar având o nuanță mai degrabă morală (cum ar fi, dacă ar considera că este bine să depășească viteză legală pentru a nu întârzia la o întâlnire). După o scurtă perioadă de timp în care au fost atinse de mirajul puterii, persoanele numite în "guvernul fantomă" , care dețineau înalte poziții în ierarhie , au declarat că ar încălca regulile dacă ar crede asta i-ar ajuta.Aceleași persoane, întrebate dacă ar fi bine ca alți oameni să nu țină cont de reguli , au insistat cu tărie că așa ceva nu ar fi deloc indicat.
Așadar , după numai câteva minute de degustare a drogului puterii, oamenii obișnuiți sunt gata să reacționeze în cel mai egoist mod cu putință și să își spună " Regulile / legile nu mi se aplică și mie !"
Un lucru și mai straniu, "pionii" , oamenii cărora li s-a insuflat sentimentul că sunt conduși , au reacționat mult mai autocritic decât este normal , având o predispoziție exagerată de a se supune regulilor și legilor.Acest aspect te poate duce cu gândul către o vorba preferată de cei din cercurile "superioare" : oamenii care sunt deja lipsiți de putere își merită soarta pentru că ei se simt mai puțini capabili să fie la putere și rămân astfel în poziții de inferioritate".
Puterea îți dă o falsă credință în capacitățile tale
Se știe că oamenilor puternici le place să își asume mari riscuri. Acest lucru se datorează marii încrederi în sine , sentimentului că lumea se învârtește în jurul lor și că ideile lor pot fi puncte cheie ale succesului în orice domeniu, de la politică și strategie militară până la o partidă de poker. Pune pe cineva pe un înalt scaun , într-o poziție de putere , iar părerea acestuia despre capacitățile sale vor depăși toate frontierele logicii și bunului simț.
Următorul studiu a avut loc la Universitatea Stanford , participanții fiiind aduși într-o stare de spirit a puterii prin sarcina de a scrie despre o situație în care au deținut puterea asupra unei alte persoane.Într-o a doua etapă , au existat două grupuri de control : unii au scris despre o situație când au fost în puterea altcuiva și s-au simțit neputincioși, iar ceilalți nu avut avut nimic de făcut. În a treia fază , oamenilor li s-a atribuit la întâmplare poziții de conducere sau de inferioritate
Apoi , li s-a făcut tuturor participanților o ofertă nițel ciudată : trebuiau să arunce niște zaruri și , dacă ghiceau ce număr de puncte urmau să indice zarurile , puteau primi o anumită sumă de bani. Exista însă și o chichiță : puteau să arunce ei înșiși zarurile sau puteau să apeleze la altcineva pentru a face asta. Această alegere era de fapt un nonsens; jocul cu zarurile nu este unul de abilități , totul este o chestiune de întâmplare sau probabilitate.
Ei bine, oamenii aflați în poziții inferioare sau din grupul celor care au scris despre felul în care au fost sub puterea altcuiva au ales în proporție de 30 % - 40 % să îi pună pe alții să arunce pentru ei zarurile, în timp ce subiecții în poziții de conducere au decis în proporție de 100 % să arunce ei înșiși zarurile. Amețiți de licoarea falsei puteri, cei din urmă au fost încredințați că pot controla un joc al întâmplării mult mai bine decât alții.
Asta nu este însă totul ! Într-un alt experiment , s-a constatat că oamenii aflați la putere văd lumea într-o lumină mult mai pozitivă și, drept urmare, sunt mult mai predispuși să își asume riscuri bazându-se pe credința oarbă că lucrurile merg întotdeuna în favoarea lor, grație marilor lor înzestrări.
Sentimentul de putere este legat de lipsa de compasiune
În teorie, politicienii din această epocă a democrației ar trebui să fii mânați de dorința de face cât mai mult bine tuturor oamenilor care i-au ales , nu-i așa? Ei pun la bătaie mormane de bani și o grămadă de timp pentru a ajunge în niște funcțîi care au rolul de a asigura bunăstarea oamenilor pe care îi reprezintă... Ei cheamă oamenii în săli imense pentru a-i întreba care le este păsul și promit că își vor risca viitorul politic pentru a promova legi în interesul alegătorilor... Ce-i drept, fac asta mai ales (numai) în campaniile electorale.
O cercetare publicată în revista "Psychological Science" ("Știința psihologiei") a testat ideea de mai sus. De dată această s-a adoptat o metodă diferită , și subiecții nu au mai intrat în pielea unor roluri, ci au fost supravegheați asupra felului în care se simt puternici în propriile lor vieți. Apoi, au fost împărțiți în puternici și lipsiți de putere , pe baza răspunsurilor lor.
Într-o nouă etapă , participanții au fost grupați în perechi , în cadrul fiecăreia, una din persoane trebuind să relateze un eveniment înfricoșător prin care a trecut, iar cealaltă având rolul de a asculta relatarea. "Ascultătorul" a fost conectat la un aparat de cardiografiere , în acest fel fiindu-i măsurate răspunsurile la stres. Oamenii "lipsiți de putere" au reacționat așa cum ar face-o aproape oricine ar asculta o poveste înduioșătoare. În același timp, cei "puternici" nu au simțit mai nimic , sau, cel puțin, răspunsurile lor emoționale nu au putut fi măsurate , fie pentru că nu au simțit nici o empatie, fie pentru că și-au stăpânit mai bine emoțiile.
La final , cercetătorii le-au dat participanților să completeze un formular cu întrebări, la sfârșitul căruia au fost întrebați dacă ar dori să rămână în contact cu alți oameni cunoscuți în timpul experimentului, pentru a se vedea dacă și-au făcut prieteni cu acest prilej. Subiecții "lipsiți de putere" au răspuns în mare parte afirmativ, în timp ce acei "puternici" au dat răspunsuri negative. Cei din urmă nu mai doreau să aibă de a face cu oameni alături de care au schimbat istorisiri despre viața lor personală.
Aceste concluzii par să confirme un lucru la care te așteptai oricum , și anume faptul că un politician te poate înduioșa sărutându-ți copilul, deși, pentru el , acest gest echivalează cu sărutul unui pachet de pamperși. Tipul care ți-a furat portofelul din metrou își va reaminti probabil mai mult timp numele tău decât candidatul în alegeri care ți-a strâns călduros mâna și te-a întrebat cum te cheamă ...
Articole din același domeniu în blogul Dianei:
Politicieni , politica si politicianism.Citate , aforisme , maxime , declaratii
Diavolul , Sfantul Petru si politica.Un banc electoral
Tipul de personalitate si optiunea politica
De ce politicienii sunt și vor fi mereu la baie | Psihologia puterii
![De ce politicienii sunt și vor fi mereu la baie | Psihologia puterii]()
Reviewed by Diana Popescu
on
octombrie 08, 2010
Rating:
Postări
Niciun comentariu: