Legenda Sfintei Cuvioase Parascheva

In fiecare an, sărbătoarea Cuvioasei Parascheva, din ziua de 14  octombrie, atrage la Iaşi mii de credincioşi, gata de a răbda  corvoada unui pelerinaj extrem de obositor şi de a înfrunta  orice capriciu al vremii, pentru a putea atinge şi a se închina la  sfintele moaşte făcătoare de minuni, vindecătoare de boli şi  izbăvitoare de multe nevoi şi necazuri. Puţini sunt aceia care  cunosc povestea Sfintei Parascheva,  precum şi peripeţiile prin  care au trecut moaştele ei înainte de a  poposi pe meleagurile  noastre.

Încă de timpuriu, viaţa Cuvioasei Parascheva a fost marcată de  impactul cu credinţa creştină.
Parascheva a văzut lumina zilei în satul Epivata din Traci , în  sânul unei familii înstărite de creştini. După împlinirea vârstei  de 10 ani, mama ei a început să o iniţieze întru credinţă,  mergând cu ea la slujbele oficiate la Biserica Preacuratei  Născătoare de Dumnezeu.
Cu aceasta ocazie, fetiţa a fost pătrunsă de cuvintele din Evanghelia lui Marcu (8:34 : "Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea să-Mi urmeze Mie". Impresia a fost atât de copleşitoare, încât Parascheva şi-a schimbat straiele cu cele ale unui sărac, imediat după ce a ieşit din biserica. Părinţii ei au fost supăraţi de această purtare, aşa că fata a părăsit căminul familiei şi a pornit într-un pelerinaj, mergând pe jos până la Constantinopole. După alte pribegii, a ajuns în localitatea Iracia din Pont, unde şi-a găsit adăpost într-o biserica a Maicii Domnului, dedicându-se vreme de 5 ani rugăciunilor şi faptelor bune. După aceea, a rămas într-o mănăstire din Ierusalim până a împlinit 25 de ani. La această frumoasă vârstă s-a hotărât să se întoarcă acasă, aşa că a mers până la Iope, de unde s-a îmbarcat pe o corabie. Ambarcaţiunea s-a rătăcit de la ţintă, iar Parascheva a revenit în Constantinopole. Cu acest prilej, ea a colindat mai multe locuri de închinăciune  , printre care biserica Maicii Domnului Vlaheme şi biserica Sfânta Sofia.
Ultimii doi ani de viaţă şi i-a petrecut în singurătate, pe malul golfului Athira, în satul Kallicrateia (Mir Marsanian).


Trecută în eternitate la vârstă de 27 de ani, Parascheva a fost îngropată în preajma ţărmului marii. După ani de zile , trupul ei neputrezit a fost descoperit de un călugăr care săpase o groapă pentru a înmormânta un marinar. Călugărul nu a acordat atenţie semnelor de sfinţenie, aşa că a aşezat corpul înapoi în pământ, dar după un răstimp, un bărbat şi o femeie de credinţă creştină au visat despre o frumoasă fată învestmântată în alb, protejată de mai mulţi oşteni. Certaţi în vis pentru nesocotirea trupului Paraschevei, cei doi l-au scos la lumina şi l-au dus la biserica Sfinţilor Apostoli din Kallicrateia. Moaştele sfintei au oferit prilej de minuni şi vindecări miraculoase, devenind vestite în întreagă regiune.

Adăpostit în Epivat, şi nu în Kallicrateia, după părerea unor cercetători, trupul Paraschevei a ajuns în Bulgaria, la Tîrnovo în anul 1238, în 1393 fiind mutat la Vidin. După bătălia de la Nicopole (1396), Bulgaria a fost înglobată Imperiului Otoman, iar moaştele au fost recuperate de Tărina Milita din Belgrad, care i le-a cerut sultanului Baiazid. Păstrat cu sfinţenie într-o biserica închinată Sfintei Parascheva, trupul neputrezit nu şi-a aflat încă liniştea întrucât , în urmă cuceririi Belgradului de către turci, el a fost purtat la Biserica Ecumenică din Constantinopole. Vasile Lupu, Domnitorul Moldovei, a primit apoi sfintele moaşte drept mulţumire pentru mai multe fapte de binefacere, printre care plătirea datoriilor Bisericii Ecumenice.
Pentru a le asigura o cât mai mare protecţie  Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam au sigilat moaştele şi le-au acoperit cu un blestem urmând să lovească pe oricine ar avea îndrăzneala de a înstrăina fragmente din ele.

După atâtea peregrinări, trupul Sintei Parascheva şi-a găsit, în fine, adăpost statornic în Iaşi, începând cu ziua de 13 iunie 1641. Aşezate mai întâi în biserica Trei Ierarhi, moaştele au fost mutate, după un incendiu din 1888, în Catedrala Metropolitană , loc unde se odihnesc până în zilele noastre.

Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:


Noaptea Sfantului Andrei - Vraji, farmece si superstitii de maritis

Legendele Sfantului Valentin

Sfantul Nicolae – Traditii si obiceiuri din Europa

Sfantul Ilie in superstitii, traditii si obiceiuri