Usurare sufleteasca

Necazul este pentru om, iar omul pentru a-l purta in suflet. Chiar si atunci cand napastele sunt imaginare sau ireale, reusim cu greu sa le stapanim si sa le aruncam la cosul de gunoi al nesabuintei. Ce ne facem insa daca supararile noastre nu mai depind de noi si si ne sfideaza de undeva de dincolo de puterea noastra de cuprindere ?

Omul se zvarcolea intre cearsafuri ca un peste aruncat de un val pe uscat. Un ceas, doua, nevasta a suportat calvarul cu stoicism si a tacut malc, sperand ca va reusi in curand sa adoarma. In cele din urma, nu a mai suportat: " Barbate, daca n-ai chef de somn, macar lasa-i pe altii sa doarma!" Omul i-a raspuns cu naduf: " Stii bine ca maine trebuie sa platesc datoria vecinului nostru. Atunci cand am semnat invoiala, acum cateva luni, credeam ca totul va merge bine si voi avea cum sa-i dau banii inapoi." Femeia nu s-a dat batuta: "Am avut o zi grea si vreau sa ma odihnesc. Lasa grijile deoparte si incearca sa dormi. Maine dimineata, odihniti si cu mintea limpede, poate ca vom gasi o cale de a rezolva lucrurile." Barbatul n-a mai scos nici un cuvintel, dar gandurile negre nu i-au dat pace, asa ca a continuat sa ravaseasca asternuturile si sa puna la incercare incheieturile patului.

Nevasta a scrasnit din dinti, s-a inaltat pe picioare dintr-o saritura si a zbughit-o ca din pusca afara din casa. Odata ajunsa in curte, s-a apropiat de gard si a pornit sa strige ca o apucata: "Vecine , vecine! Trezeste-te degraba, sa-ti dau o veste care nu mai poate sa astepte!" Buimac, cu ochii carpiti de somn, omul de alaturi si-a scos capul pe fereastra: "Arde pe undeva? Ce-i cu harmalaia asta?" Femeia i-a strigat, sfidatoare: "Barbatu-miu nu mai poate inchide un ochi si se perpeleste in pat de parca a intrat dracu' in el. Nu stie cum o sa poata da ochii cu tine maine dimineata, ca sa-ti spuna ca nu are cum sa iti plateasca datoria!" Acestea fiind spuse , nevasta s-a intors ca o vijelie in casa si s-a azvarlit intre asternuturi, langa barbatul care isi trasese cearsaful pana peste cap. "Ei na ! Daca eu nu pot sa dorm, sa n-aiba somn nici vecinu-meu!" N-au trecut cateva minute si femeia sforaia cu spor, trecuta intru totul in lumea visurilor. Peste putin timp , sotul a adormit si el, linistit si nevinovat ca un prunc.



Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:

Parabola imparatului bou | O poveste cu talc

Dragoste oarba | O poveste cu talc

Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc