Ce este Tai Chi ?
Am facut yoga mai mult decat in joaca , uneori am exagerat , mai ales in ceea ce priveste respiratia , si a trebuit sa sufar niste consecinte nu tocmai placute , dar Tai Chi mi se pare cumva o provocare , cu atat mai mult cu cat sunt dornica sa risc din nou si sa incerc sa o descopar de una singura , sau , poate , alaturi de o prietena de a mea . Tocmai de aceea , as vrea sa va impartasesc pasii pe care ii fac , fara un instructor , in aceasta relativ noua si incitanta disciplina de a te regasi ca fiinta si a-ti asigura un nou nivel de integrare si perfectionare atat fizica cat si mentala. Voi incepe asadar , cu primii mei pasi in explorarea Tai Chi. Daca aveti experienta si imi puteti fi de ajutor, astept cu nerabdare sfaturile voastre !
Asadar , caracterele chinezesti pentru Tai Chi pot fi traduse drept "Forta primara suprema" .Atributele "primar" si "suprem" sunt adeseori asociate cu conceptul chinezesc yin-yang , o notione descriind o dualitate dinamica ( barbat / femeie , activ / pasiv , intuneric / lumina , cuceritor / supus , etc.) ."Forta" ( sau intr-o traducere literala , "pumnul") este , din acest punct de vedere , un mijloc de a accede la "ying-yang" ori disciplina "primara suprema".
Tai Chi , asa cum este practicat in zilele noastre in occident si la noi , poate fi definit poate ca o forma de yoga in miscare , combinata cu meditatia.Exista un numar de asa-zise "forme" sau "seturi" ce constau dintr-o inlantuire de miscari.Multe dintre aceste miscari au la origine artele martiale (si , poate , chiar ancenstrale gesticulatii imitand comportamentul animalelor si pasarilor) , desi felul in care sunt executate este lent si gratios , cu treceri armonioase si delicate de la una la cealalta.Adultii , practicanti Tai Chi , nu au ca scop principal antrenamentul in artele martiale ci , in primul rand , mobilizarea intr-un exercitiu de meditatie prin intermediul corpului.In filozofia si medicina chinezeasca , exista conceptul fundamental "chi" , o forta vitala care anima trupul.Unul dintre obiectivele tintite de Tai Chi este stimularea circulatiei "chi" inlauntrul corpului , crezandu-se ca in acest fel sanatatea si vitalitatea unui individ pot fi ameliorate.
Un alt tel al disciplinei Tai Chi este inducerea unei stari de seninatate si relaxare a mintii , obtinuta prin aceste exercitii specifice.Invatarea corecta a modului de practicare a acestora deschide o initiere in descoperirea echilibrului , iluminarii , reglarii subtile a mijloacelor locomotorii , a ritmului si miscarii naturale si a sursei de intiere a miscarilor trupului pornind de la centrul vital al acestuia .In acest fel , studiul Tai Chi poate contribui intr-o mare masura la abilitatile de a avea o pozitie verticala ferma , a merge armonios sau alerga in ritmul propriei tale naturi.Mai mult decat atat , meditatia care insoteste exercitiile este capabila a te aduce dincolo de stresul cotidian si a te ridica deasupra maruntelor dar apasatoarelor probleme de fiecare zi.
Intrucat miscarile Tai Chi au ca sursa artele martiale , practicarea lor te poate ajuta sa deprinzi mai multe tehinici de autoaparare.In miscarile conjugate a doua persoane , numite intr-un termen anglo-saxon "push-hands" ("impingerea mainilor") , sunt dezvoltate principii ori instincte de de sensibilitate si raspuns fata de energia vitala "chi" ale unei alte fiinte umane.Oamenii care exerseaza de multp Tai Chi sunt , de multe ori, inclinati sa isi dezvolte abilitatile in artele martiale.De fapt , tehnica Tai Chi este capabila sa iti directioneze energia distructiva potentiala intr-o forma in care ea nu mai reprezinta in nici un caz un pericol pentru cei din preajma ta.
Practica tai Chi este incadrata , de asemeni , in contextul filozofic al Taoismului.Tao constitue o traditie meditativa , mistica chinezeasca , asociata cu inteleptii Lao Tsu si Confucius.Acesta din urma a scris si i-a invatat pe oamenii din provincia Honan , in secolul VI d.Chr. , principiile de baza ale Taoismului , intr-o invatatura numita Tao Te Ching.Ca filozofie, Taoismul reprezinta o viziune complexa care , in mod fundamental , pune accent pe o atitudine senina , reflectiva si mistica intr-o lume tinzand catre frumusete si detasare.
Tai Chi are , de asemeni, printre practicantii occidentali , o conexiune intima cu "I Ching" , un sistem chinezesc de divinatie.Sunt cunoascute cateva asociatii de baza intre cele opt triagrame de baza si cele cinci elemente fundamentale din alchimia chineazeasca (metalul , lemnul , focul , apa si pamantul) cu cele 13 posturi principale Tai Chi create de Chang San-Feng.
Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Semnificatia simbolurilor chinezesti Yin si Yang
Puterea gandului : lovirea unei tinte nevazute
Asadar , caracterele chinezesti pentru Tai Chi pot fi traduse drept "Forta primara suprema" .Atributele "primar" si "suprem" sunt adeseori asociate cu conceptul chinezesc yin-yang , o notione descriind o dualitate dinamica ( barbat / femeie , activ / pasiv , intuneric / lumina , cuceritor / supus , etc.) ."Forta" ( sau intr-o traducere literala , "pumnul") este , din acest punct de vedere , un mijloc de a accede la "ying-yang" ori disciplina "primara suprema".
Tai Chi , asa cum este practicat in zilele noastre in occident si la noi , poate fi definit poate ca o forma de yoga in miscare , combinata cu meditatia.Exista un numar de asa-zise "forme" sau "seturi" ce constau dintr-o inlantuire de miscari.Multe dintre aceste miscari au la origine artele martiale (si , poate , chiar ancenstrale gesticulatii imitand comportamentul animalelor si pasarilor) , desi felul in care sunt executate este lent si gratios , cu treceri armonioase si delicate de la una la cealalta.Adultii , practicanti Tai Chi , nu au ca scop principal antrenamentul in artele martiale ci , in primul rand , mobilizarea intr-un exercitiu de meditatie prin intermediul corpului.In filozofia si medicina chinezeasca , exista conceptul fundamental "chi" , o forta vitala care anima trupul.Unul dintre obiectivele tintite de Tai Chi este stimularea circulatiei "chi" inlauntrul corpului , crezandu-se ca in acest fel sanatatea si vitalitatea unui individ pot fi ameliorate.
Un alt tel al disciplinei Tai Chi este inducerea unei stari de seninatate si relaxare a mintii , obtinuta prin aceste exercitii specifice.Invatarea corecta a modului de practicare a acestora deschide o initiere in descoperirea echilibrului , iluminarii , reglarii subtile a mijloacelor locomotorii , a ritmului si miscarii naturale si a sursei de intiere a miscarilor trupului pornind de la centrul vital al acestuia .In acest fel , studiul Tai Chi poate contribui intr-o mare masura la abilitatile de a avea o pozitie verticala ferma , a merge armonios sau alerga in ritmul propriei tale naturi.Mai mult decat atat , meditatia care insoteste exercitiile este capabila a te aduce dincolo de stresul cotidian si a te ridica deasupra maruntelor dar apasatoarelor probleme de fiecare zi.
Intrucat miscarile Tai Chi au ca sursa artele martiale , practicarea lor te poate ajuta sa deprinzi mai multe tehinici de autoaparare.In miscarile conjugate a doua persoane , numite intr-un termen anglo-saxon "push-hands" ("impingerea mainilor") , sunt dezvoltate principii ori instincte de de sensibilitate si raspuns fata de energia vitala "chi" ale unei alte fiinte umane.Oamenii care exerseaza de multp Tai Chi sunt , de multe ori, inclinati sa isi dezvolte abilitatile in artele martiale.De fapt , tehnica Tai Chi este capabila sa iti directioneze energia distructiva potentiala intr-o forma in care ea nu mai reprezinta in nici un caz un pericol pentru cei din preajma ta.
Practica tai Chi este incadrata , de asemeni , in contextul filozofic al Taoismului.Tao constitue o traditie meditativa , mistica chinezeasca , asociata cu inteleptii Lao Tsu si Confucius.Acesta din urma a scris si i-a invatat pe oamenii din provincia Honan , in secolul VI d.Chr. , principiile de baza ale Taoismului , intr-o invatatura numita Tao Te Ching.Ca filozofie, Taoismul reprezinta o viziune complexa care , in mod fundamental , pune accent pe o atitudine senina , reflectiva si mistica intr-o lume tinzand catre frumusete si detasare.
Tai Chi are , de asemeni, printre practicantii occidentali , o conexiune intima cu "I Ching" , un sistem chinezesc de divinatie.Sunt cunoascute cateva asociatii de baza intre cele opt triagrame de baza si cele cinci elemente fundamentale din alchimia chineazeasca (metalul , lemnul , focul , apa si pamantul) cu cele 13 posturi principale Tai Chi create de Chang San-Feng.
Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Semnificatia simbolurilor chinezesti Yin si Yang
Puterea gandului : lovirea unei tinte nevazute
Ce este Tai Chi ?
![Ce este Tai Chi ?]()
Reviewed by Diana Popescu
on
iunie 23, 2011
Rating:
Postări
Eu nu am fost pasionat de yoga, dar ma fascineaza doar ideea de a-mi putea controla mintea.
RăspundețiȘtergereInteresant articolul, chiar nu stiam de aceasta tehnica TAI CHI.
RăspundețiȘtergereTaoismul nu e filozofie. Este doctrina pur metafizică, ezoterică, aşa cum este Vedanta la hinduşi. Este calea iniţiatică, rezervată unei elite, calea a realizării spirituale, având ca scop Eliberarea, aşa cum este yoga tradiţională la hinduşi (nu caricatura ei occidentală). Este deci metafizică şi iniţiere. Ceva comparabil găsim în occident în antichitate în "mistere" (de la Eleusis, Samotrace). În creştinism găsim ceva asemănător în "isihasm".
RăspundețiȘtergereTradiţia metafizică (taoismul) este desfăşurarea principiilor unei tradiţii primordiale, conţinute în special în Yi jing. Expresia ideografică a acestei tradiţii primordiale a fost fixată din epoca lui Fo-hi şi s-a menţinut de 5.000 de ani. Echivalentul ei hindus sunt Vedele (în special Upanishadele).
Din aceeaşi tradiţie primordială rezultă şi confucianismul, ca ansamblul al instituţiilor sociale. Confucianismul este tradiţia socială, comună tuturor, de "obşte", exoterică, cultul public, care se impune tuturor.
Deci tradiţia metafizică (taoismul) şi tradiţia socială (confucianismul), ambele derivând dintr-o tradiţie primordială, de origine non-umană, ademănătoare revelaţiei dumnezeieşti din iudasim, creştinism, islam.
Distincţia între taoism şi confucianism ar putea fi comparabilă într-un anumit sens cu distincţia din creştinism dintre religia de obşte, accesibilă tuturor, care nu cere vreo calificare nimănui, şi practicile din mediul monastic, mai exact practica isihastă. Cu deosebirea că doctrina taoistă şi cea confucianistă sunt net separate.
Deci nici confucianismul nu este filozofie, pentru că şi el provine din tradiţia primordială de origine "non-umană", cu titlul de aplicaţie la domeniul social.
Mai simplu spus, tradiţia chineză are o parte esoterică, Taoismul, şi o parte exterioară, Confucianismul.
Filozofia este o creaţie pur umană, bazată pe raţiunea umană şi nu pe revelaţie. Este deci o serioasă confuzie să numim taoismul, confucianismul ori hinduismul filozofii. Aşa cum nu putem numi nici doctrina creştină filosofie, de vreme ce punctul ei de plecare este revelaţia dumnezeiască.
Taoismul este iniţiere. Ceva comparabil în occident sunt masoneria şi companionajul, în islam sufismul, în creştinism isihasmul. Oranizaţiile taoiste pur iniţiatice sunt cât se poate de greu accesibile, mai ales pentru occidentali. Mai ales că sunt "acoperite" de o multitudine de formaţiuni, ca o "cuvertuură exterioară", organizaţii care au scopuri mai mult sau mai puţin contingente (medicina tradiţională, arta războiului etc). Dar fără rataşarea la o organizaţie taoistă pur iniţiatică nu se poate "practica" adevăratul taoism. Rataşarea presupune să posezi o "calificare" specială. Dacă ai această calificare, în esenţă de ordin intelectal, are loc transmiterea unei influenţe spirituale prin care cel admis este agregat la lanţul spiritual taoist. Fără această transmitere nu există iniţiere şi realizare spirituală.
Este necesar să înţelegem adevăratul spirit oriental, adevăratele doctrine orientale şi să renunţăm a le vedea prin prisma ideile noastre preconcepute, idei specifice mentalităţii occidentale moderne. În primul rând, aceste doctrine nu sunt sisteme filosofice, nu sunt deducţii ale gândirii umane, ci pleacă de la certitudini absolute, pe calea unei cunoaşteri infailibile, aceea a cunoaşterii intelectuale directe, supra-umane (contemplaţie). În al doilea rând spiritul oriental este axat pe spiritualitate sau intelectualitate, pe realizarea pur spirituală. Sănătatea, longevitatea, hrana sănătoasă, arta războiului sunt probleme secundare, contingente, care îl interesează foarte puţin pe un oriental. Doar occidentali moderni au reţinut din tradiţiile orientale aceste aspecte secundare, scăpându-le tot esenţialul, care este de ordin pur spiritual. Aşa se face că pt occidental yoga e un fel de gimnastică pe când pentru un hindus este calea iniţiatică supremă a cărei finalitate este unirea cu Principiul Suprem, eliberarea, întoarcerea eliberatoare la Non-manifestat. Echivalentul în creştinism (în isihasm) este îndumnezeirea, unirea cu energiile necreate dumnezeieşti, vederea slavei dumnezeieşti. Cât de departe sunt acestea de gimnastica din "yoga" occidentală.
RăspundețiȘtergereAm postat aici foarte multe materiale despre Tai Chi:
RăspundețiȘtergerehttp://artemartialeinterne.blogspot.com/
Lectura placuta!