Rusaliile în superstiții și tradiții românești

Deși este una din cele mai mari sărbători ale creștinismului ortodox, Rusaliile, "Pogorârea Sfântului Duh" ori "Cincizecimea",  ce are loc la 50 de zile după Paști, își are originile în religia păgână, respectiv în festivalul roman "Rosalia" ori "Sărbătoarea trandafirilor", ocazie cu care se aduceau trandafiri la mormintele celor apropiați și se organizau ospețe în onoarea celor morți.

Așa cum precizează Romulus Vulcănescu,  în cartea "Mitologie romană", Rosalia a fost adoptată de daci, în vremea ocupației romane, străvechiul cult al morților de origine dacică împletindu-se cu elemente aduse de cohortele de legionari, proveniți din toate zonele imperiului roman.
Semidivinități și personaje mitice seducătoare, Rusaliile sau Rusalcele sunt, în legendele populare românești, niște fecioare frumoase, fiicele împăratului Rusalim, îmbrăcate în veștminte străvezii, prin care li se ghicește goliciunea si care își fac apariția în perioada verii, în văzduh, prin păduri, ostroave și zone muntoase izolate, dănțuiesc și petrec la adăpost de ochii oamenilor. Dacă, totuși, se întâmplă să fie zărite de vreo făptură omenească  ce calcă din greșeală peste iarba arsă în care au horit, acel om ghinionist urmează să fie lovit de o boală mentală necruțătoare, caracterizată, în folclor, drept "luat de Rusalii" și de care se poate vindeca prin descântece ori prin intermediul horei Călușarilor.

La fel de riscant este ca o făptură omenească să le surprindă în timpul magicei lor hore, sub lumina Lunii, atunci când sunt goale ori cu sânii dezveliți și părul despletit, Rusaliile dedându-se unui ritual de neînțeles pentru muritori.
În străvechiul dans al Călușarilor, se obișnuia să se sară peste foc, pentru a scăpa nevătămat, în urma întâlnirii cu Ielele.

Într-un alt tip de vindecare rituală, bolnavii erau scoși afară din casă, așezați cu fața în sus, pe pământ și cu capul îndreptat către răsărit sau miazăzi, lângă ei fiind amplasat steagul Călușarilor și o oală de lut cu apă, legată cu ață roșie, de care este prins și un pui de găină. Călușarii se prindeau în joc de trei ori, antrenându-l în dans și pe cel suferind, și, la final, vătaful arunca oala în sus. Atunci când se izbea de pământ, oala trebuia să se spargă, puiul să moară, iar apa din oală să îl stropească pe bolnav. Dacă se întâmpla în acest fel, omul se însănătoșea și juca împreună cu călușarii, în caz contrar, îi era sortit să moară.

În Vâlcea, exista tradiția îngropării Caprei, un lemn cocârjat, cu unul din capete sculptat ca un bot de capră, ce era purtat la brâu de către unul din călușari, odată cu venirea anotimpului rece, ea fiind dezgropată de Rusalii, un simbolism asociat cu ciclul morții și învierii soarelui. Capra putea fi dezgropată și mai înainte, atunci când se îmbolnăvea cineva, călușarii urmând a juca pentru însănătoșirea celui suferind.


Rusaliile sau Ielele sunt cunoscute drept ursitoare ale copiilor și prezicătoare ale morții oamenilor.
Ca mijloace de protecție față de aceste ființe nepământene, sătenii obișnuiau să își decoreze casele cu leuștean, usturoi, crenguțe de tei sau să le îmbuneze prin pomeni, în ziua Moșilor de vară, Ielele fiind considerate, uneori, a fi spirite ale morților sau sufletele unor fete moarte, eliberate din morminte, din Joia Mare și până la slujba din duminica de Rusalii.

Alte superstiții, tradiții și obiceiuri de Rusalii 

În ziua de Rusalii, oamenii purtau pelin în sân sau la brâu, pentru a fi apărați față de Iele.
În unele regiuni, sătenii considerau de bun augur să poarte la sân ori la brâu trei fire de usturoi, în altele obișnuindu-se să se poarte usturoi la ureche sau chiar în pălărie.

Dacă vrei să nu fii luat de Rusalii, în această duminică, respectiv Duminica Mare, nu este bine să te cerți cu nimeni.

În unele regiuni folclorice, precum cea de pe valea Gurghiului, din județul Mureș, exista în fiecare an, după Rusalii, tradiția udatului nevestelor. Conform credinței populare, femeile care erau udate din plin, deveneau mai frumoase și mai sănătoase.

În Bihor, se obișnuia să se aducă la biserică oale și diferite vase, ce urmau a fi folosite pentru a se face mâncare în restul anului, în care se punea făina și sare amestecate cu furaje. Animalele care se înfruptau din această mâncare sfințită de preot erau apărate față de vrăji și spirite rele. Din făina binecuvântată la biserică se făcea pâine pe vatră, indicată pentru femeile ce își doreau să rămână însărcinate sau pentru cele gravide, cele din urmă fiind, astfel, sigure că vor da naștere unor copii sănătoși și frumoși.

În satul Batin, din județul Cluj, se practică obiceiul împănatului boului, în care, un astfel de animal defila pe ulițe, gătit cu ghirlande de flori, urmat de oamenii din sat. Preotul sfințea apoi boul, în fața parohiei și dădea de băut oamenilor din procesiune. Boul urma să fie eliberat și stăpânit de către o fecioara, ce dădea ocol cu el, unei mese de trei ori. Curajoasa fată era recompensata, se spune, prin faptul că o aștepta măritișul în mai puțin de un an.


În Banat, se credea că de la Joia Mare și pâna la Rusitori, cea de-a șaptea sau a noua zi după Rusalii, cerul, cu raiul și iadul impreună, sunt deschise, astfel încât sufletele să poată veni acasă și să petreacă în familie.

Cine îndrăznea să muncească la câmp în zilele de Rusalii, era pedepsit de către Iele cu amorțeală, amuțeală , strâmbarea gurii, ologeală, dambla ori luare de vânt.

Pentru a fi feriți contra deochiului, copiilor li se atârna la gât usturoi de la Rusalii.

În Vâlcea, usturoiul de la Rusalii se punea la ferestre, pentru a feri casele de duhuri rele.

Usturoiul și pelinul de la Rusalii se ținea în casă un an încheiat, ca protecție față de duhurile necurate și de felurite vrăji.

Porțile curților și casele se împodobeau cu frunze de nuc, tei sau cu flori.

Potrivit unui alt obicei, oamenii duceau la biserică ramuri de tei și frunze de nuc, semnificând limbile de foc prin care și-a arătat puterea Sfântul Duh, atunci când a coborât peste Sfinții Apostoli. După ce erau sfințite, acestea se așezau la streșinile caselor și la icoane, ca mijloace de protecție a locuinței și familiei.

În unele regiuni, pentru a se scăpa de răzbunarea Ieleleor, se înfingea în părul porții un craniu de cal.

În duminica de Rusalii, nu este recomandat să te cocoți prin copaci sau în locuri înalte și nu este bine să călătorești departe de casă. De asemenea, se zicea că nu e bine să te urci pe vârfurile dealurilor, pentru a nu fi pocit de către Iele.

În a doua zi de Rusalii, se obișnuia ca preotul împreună cu sătenii să meargă pe câmp, în scopul sfințirii apei și a stropirii pământului, în așa fel încât, acesta să fie ferit de grindină.

Rusaliile sunt cele din urmă zile în care gospodinele mai pot face pasca. Până la viitorul Paște, acest lucru este oprit.

Vreme de nouă săptămâni după Rusalii nu se culeg ierburi de leac.


Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Sânzienele în farmece de dragoste, vrăji și superstiții

Sfântul Ilie în superstiții, tradiții și obiceiuri