Sfântul Petru în superstiții și tradiții românești

29 iunie, data la care se sărbătoreşte an de an în calendarul creştin ortodox ziua Sfinţilor Petru şi Pavel sau Sânpetru de Vară, consemnează în calendarul popular agricol românesc începerea celei de-a două părţi a anului.
Deşi, pe 29 iunie, sunt omagiaţi ambii sfinţi, în tradiţia românescă, numai Sfântul Petru joacă un rol central, ca patron al agricultorilor.

Potrivit credinţelor populare, Sfântul Petru este mâna dreapta a lui Dumnezeu, având în primire porţile raiului.

Totodată, el îndeplineşte şi funcţia de chelar al paradisului, aşa că, are în grijă grânele pe care trebuie să le împartă animalelor.
La origine, se zice că Sfântul Petru era un om simplu, un ţăran care se îndeletnicea cu muncile câmpului, creştea animale şi îi plăcea mai ales să pescuiască.
Tocmai datorită hărniciei lui, Domnul l-ar fi adus în cer şi i-ar fi încredinţat cheile raiului.

Sfântul Petru guvernează peste ploaie şi căldură  şi posedă puterea de a arunca grindina peste pământ. Înainte de a o slobozi, el o fierbe trei zile la rând pentru a o mărunţi, astfel încât, să nu vateme prea tare ogoarele muritorilor. Când tunetele se aud cumva înnăbuşit ori se izvodeşte huruit mare în ceruri înainte de ploaie, se spune că Sfântul Petru a pus la fiert piatra pentru grindină.

Atunci când Sfântul Petru pocneşte cu biciu-i năpraznic, din şfichiul acestuia răsar scântei care, ajunse pe pământ, se transformă în licurici. Iviţi în preajma zilei de 29 iunie, licuricii sunt meniţi de Sfântul Petru să îi călăuzească pe oamenii rătăciţi în păduri.

Conform calendarului popular românesc, cucul şi privighetoarea nu mai cântă, începând cu 29 iunie.
Explicaţia acestui fenomen?
Se zice că această pasăre a fost năşită de Sfântul Petru, însă nu şi-a respectat Tatăl dumnezeiesc, aşa că, într-o bună zi, i-a furat acestuia caii. Înspăimântat de fapta lui, cucul se ascunde cu frica în sân, ori de câte ori, zăreşte licuricii, trimişii pe pământ ai naşului său. Cu toate acestea, ziua cânta plin de nepăsare, dar numai până în prejma sărbătorii Sfântului Petru când, temător peste poate, amuţeşte.

Deşi un personaj al cerurilor, Sfântul Petru este foarte popular în superstiţiile, snoavele, legendele şi poveştile româneşti, întrucât, coboară adesea pe pământ de unul singur sau împreună cu Dumnezeu.

Într-o astfel de legendă se spune că, Dumnezeu i-a mărturisit odată Sfântului Petru cum anul ce urma să vină nu va aduce deloc ploaie.
Îngrijorat pentru soarta cumătrului său de pe pământ, Sfântul i-a dat de ştire acestuia, în aşa fel încât, acesta să nu îşi mai risipească banii pe seminţe şi arat. Desigur, Dumnezeu nu avea cum să nu afle isprava ajutorului său .
În anul ce a sosit, deşi nu a căzut strop de ploaie pe tărână, ogoarele au fost parcă mai bogate decât niciodată. Toţi oamenii s-au bucurat de belşug, cu excepţia cumătrului Sfântului Petru, căruia nu avea cum să îi rodească pe câmp nimic altceva decât buruieni şi ciulini.
Spăşit, păzitorul raiului i-a mărturisit Domnului indiscreţia sa şi l-a rugat să aibă grijă de ruda sa împovărată de o casă plină cu copii. Dumnezeu l-a mustrat pe Sfântul Petru, dar l-a iertat şi i-a spus să îl instiinteze pe cumnatul său să dea foc ierbilor sălbatice de pe ogorul lui. Pamânteanul a făcut aşa cum i s-a zis şi, ca prin farmec, câmpurile lui s-au umplut cu grâu şi porumb uriaş, cum ţăranii nu mai văzuseră decât pe câmpurile boierilor. Sătenii, impresionaţi de această minune, şi-au zis să facă la fel, pentru a fi binecuvântaţi de Domnul, asemeni cumnatului lui Sfântul Petru. Nu au pregetat mult şi au dat foc propriilor lor ogoare, pe care aveau grâne, însă, Dumnezeu nu le-a dăruit nimic pentru a-i învăţa minte că "lacomul mai mult păgubeşte".

Într-o altă poveste populară, Sfântul Petru ar fi avut drag de o pescărită, căreia nu îi putea refuză aproape nimic.
Într-o noapte, aceasta a prins o mulţime de peşti, dar nu a reuşit să vândă a două zi, în târg decât o mică parte dintre ei. Supărată, pescăriţa s-a adresat Sfântului Petru, iar acesta a poruncit de îndată să se ţină post, astfel încât, să se vândă tot peştele prietenei sale. În acest fel, se zice, ar fi fost inaugurat postul Sfântului Petru.

Alte superstiţii şi tradiţii româneşti de Sfântul Petru : 

Sfântul Petru este mai mare peste lupi. Pe 29 iunie iunie se ţine "sărbătoarea lupilor", un obicei prin care se previne ca lupii să dea iama în vite. Potrivit unor zone folclorice, Sânpetru de vară este separat de o jumătate de an de fratele sau, Sânpetru de iarnă, acesta din urmă fiind, de fapt, patronul lupilor.

Pentru a nu li se înmulţi petele de pe faţă şi a nu fi socotiţi astfel drept jidovi, oamenii pistruiati se spală cu apă pe faţă la miezul nopţii, atunci când cântă cocoşii.

Nu se bat merele ca nu cumva Dumnezeu să dea peste ogoare cu piatra la fel de mare ca şi aceste fructe.

Este păcat să mănânci mere înainte de ziua Sfântului Petru.

Pe 29 iunie se ţin "Moşii de Sfântul Petru", ocazie cu care se dau de pomană merinde, fructe (zarzăre, mere) şi, în unele regiuni, chiar şi îmbrăcăminte.

Cu ocazia Crăciunului, Anului Nou, Bobotezei, Măcinicilor, Sânzienelor , cerul se deschide o clipită şi oamenii îl pot zări pe Sfântul Petru la masa cerească, în dreapta lui Dumnezeu.


Surse :
Ion Ghinoiu - „Obiceiuri populare de peste an”
Gh. F. Ciauşanu -„Superstiţiile poporului român”
Antoaneta Olteanu - "Calendarele poporului român"



Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Mesaje de Sf. Petru si Pavel | Felicitari ,urari si SMS-uri

Numele Petru / Petre - origine si etimologie | Semnificatia numerologica a numelui Petru

Sfantul Pavel- citate, aforisme, maxime

Sfantul Petru- citate aforisme, maxime

Simbolurile Sfantului Petru

Superstitiile in citate, aforisme, maxime

Sfantul Ilie in superstitii, traditii si obiceiuri

Solstitiul de vara in traditii, superstitii si vraji