Cine este Mesia?

În cel mai îndepărtat şi mai inaccesibil vârf de munte din lume, se înălţa o modestă şi totodată semeaţă mănăstire, asemănată de unii cu un cuib solitar de vulturi. Dacă monahii erau extrem de pioşi, simţind cumva o apropiere aproape fizică de Dumnezeu, ucenicii acceptaţi erau însufleţiţi de o mare năzuinţa de a se înfrupta din severele daruri ale dumnezeirii. Cântările înălţate din mijlocul mănăstirii se prindeau de inimile oamenilor ca nişte aripi de îngeri, îndemnându-i să mediteze şi să îşi găsească împăcarea în rugăciuni.

Într-o zi, însă, aşa cum Adam şi Eva au căzut pradă ispitei din Eden, lucrurile au început să se schimbe... Din ce în ce mai puţini tineri se chinuiau să ia drumul potecii abrupte ducând către sfântul loc, tot mai puţini oameni încercau să îşi găsească acolo împăcarea sufletească. Călugării au devenit, pe măsură ce trecea timpul, tot mai trişti şi mai lipsiţi de sclipirea propăvăduirii. În cele din urmă, stareţul, în căutare de sfat şi îndrumare, s-a hotărât să apeleze la înţelepciunea unui om sfânt.

Înţeleptul şi binecuvântatul om a ascultat cu atenţie păsurile stareţului şi a întrebat: "Oare nu cumva din cauza păcatelor mănăstirea voastră a ajuns să nu mai fie căutată de oameni?"
"Dacă avem vreo greşeală, aceasta este cea a ignoranţei," i-a răspuns înalt veghietorul acelui loc.
"Păcatul ignoranţei?" s-a mirat sfântul om. "De ce aţi fi voi ignoranţi?"

Vestitul om al lui Dumnezeu s-a cufundat în meditaţie şi post, şi ,după câteva zile, a găsit soluţia. El i-a zis abatelui: "Cu adevărat sunteţi necunoscători! În mijlocul vostru, neştiut şi nedezvăluit de nimic, se află însuşi Mesia! El este însă deghizat în hainele şi vorbele simple ale vieţii voastre de călugări ... " Acestea fiind spuse, preacuviosul om s-a cufundat într-o reflecţie şi rugăciune din care nu putea fi tulburat vreme de luni de zile ...

"Mesia?" s-a întrebat abatele. "Cine dintre noi ar putea fi Mesia? Să fie călugărul bucătar, sau contabilul aşezământului nostru? O fi clopotarul ori grădinarul? "
"Cine să fie? Cine o fi oare? Cu toţii avem defecte, păcate şi greşeli. Nu trebuie, oare, să fie Mesia perfect? Dar, poate că păcatele şi greşelile lui nu sunt, de fapt, decât o parte din felul său de a se deghiza şi a se ascunde de noi ... Cine să fie? Care o fi oare?"

Stareţul i-a adunat laolaltă în biserica pe toţi călugării şi le-a mărturisit vorbele spuse de omul cel sfânt.
"Unul dintre noi să fie Mesia? Nu se poate! E imposibil!"
Persoana care le dăduse această sugestie era însă prea respectată pentru a i se pune la îndoială spusele...
"Să fie vecinul meu? Mesia? Probabil că aşa este. Dar cine ar putea fi? Care dintre fraţi? Cine dintre noi? "

Fiecare dintre călugări putea fi Mesia, iar această fiinţă întrupată de Dumnezeu era cu siguranţă acolo, între zidurile mănăstirii. Neavând cum să afle care dintre ei era Mesia, călugării au început a se purta unul cu celalt cu un neasemuit respect. "Nu se ştie de unde sare iepurele," îşi spuneau ei, "dacă unul dintre noi este Mesia trebuie să îi arăt cât de cuvincios şi credincios sunt!"

Nu a trecut mult timp până când mănăstirea a devenit din nou un izvor de sfinţenie şi credinţă aducătoare de bucurie. În curând, ucenicii şi-au făcut într-un foarte mare număr apariţia la porţile sfântului locaş, şi oameni din toată lumea s-au aşezat în cozi nesfârşite, aşteptând binecuvântarea sfinţilor călugări. Încă o dată, mănăstirea era străbătută de spiritul iubirii.


Mai poţi citi în blogul Dianei:

Vreau sa il vad pe Dumnezeu !

Fereastra catre lume | O poveste cu talc

In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc