Secretul fericirii

Intr-o buna zi , un negustor si-a trimis fiul catre orasul in care locuia cel mai intelept om din lume, pentru a afla de la acesta care este secretul fericirii.Baiatul a ratacit vreme de 40 de zile prin desert si , in cele din urma, a ajuns in fata unui castel magnific , asezat in varful unui inalt munte. In acel loc traia cel mai intelept om din lume.

Atunci cand a pasit dincolo de portile acelui castel , nu a zarit pe nimeni aratand ca un om plin de intelepciune , in fata caruia sa se plece toti oamenii, ci un furnicar de persoane angajate in tot felul de lucruri : o multime de comercianti alergand in colo si incoace , targovete sporovaind pe colturile ulitelor , o orchestra interpretand cu maiestrie tot felul de melodii si chiar o imensa masa incarcata de cele mai delicioase si exotice bucate din lume.

Pana la urma, a descoperit ca, amestecat in mjlocul multimii, omul cel intelept statea de vorba cu oricine, iar in dreptul lui se aflau la rand nenumarati oameni. Tanarul a trebuit sa astepte doua ore inainte de a ajunge in fata preainteleptului . Aceasta a ascultat cu atentie ceea ce isi dorea indepartatul calator , insa i-a raspuns ca nu avea destul timp pentru a-i impartasi secretul fericirii. In schimb , i-a propus fiului de negustor sa se plimbe prin imprejurimi si sa se intoarca la el peste doua ore. Inteleptul adaugat : "In timp ce faci lucrul asta, tine in mana o lingurita avand in ea doi stropi de ulei .Orice s-ar intampla, nu ai voie sa versi uleiul!"

Baiatul a colindat toate strazile , suind si coborand scarile palatului , atintindu-si mereu ochii catre lingura. S-a intors dupa doua ore, iar omul cel intelept l-a intrebat : "Ei bine, ai vazut splendidele tapiterii persane ce-mi impodobesc peretii salii de mese ? Ai admirat gradina mea minunata  creata vreme de zece ani de catre maestrul meu gradinar ? Te-ai minunat de pergamentele rare aflate in biblioteca mea ?"
Stingherit , tanarul a marturisit ca nu a putut zari nimic din toate acestea. Singura lui grija fusese sa nu verse uleiul din lingurita."In acest caz ", i-a spus inteleptul , "du-te inapoi si delecteaza-te cu aceste minunatii ale lumii mele Nu te poti increde intr-un om daca nu ii cunosti casa."

Usurat, baiatul si-a luat din nou in mana lingurita cu cele doua picaturi de ulei si a plecat sa exploreze cu adevarat palatul, privind, de aceasta data, cu atentie, toate operele de arta de pe pereti si plafoane. S-a desfatat, plin de uimire, cu prijelistile gradinilor, cu frumusetea florilor si cartile rarisime de pe rafturile bibliotecii . Ajuns din nou in fata inteleptului om, tanarul a descris in amanuntime, cu incantare , tot ce a zarise.
"Bine, dar unde sunt picaturile de ulei pe care ti le-am incredintat ? ", l-a intrebat inteleptul. "Secretul fericirii este sa vezi toate minunile lumii fara a varsa nici o picatura de ulei din lingurita ta."

Aceasta poveste face parte din cartea "Alchimistul" , de Paulo Coelho



Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Cine este Mesia ?

Tot ce ni se intampla este spre binele nostru | O poveste cu talc

Cat iti valoreaza viata ? | O poveste cu talc