Postul Craciunului in superstitii si traditii romanesti

Postul Crăciunului, al Naşterii Domnului, al Sfântului Martin sau al Ignatului , cuprinde o multitudine de superstiţii, tradiţii şi obiceiuri, în care regulile impuse de biserica creştin- ortodoxă se împletesc cu credinţe mai puţin convenţionale, izvorâte din adâncurile folclorului românesc.
Postul de Crăciun începe în 15 noiembrie şi durează vreme de 40 de zile, până pe dată de 24 decembrie, ziua Ajunului Naşterii Domnului. Cele 40 de zile coincid cu perioada de postire a lui Moise, pe muntele Sinai, atunci când a aşteptat să îi fie dăruite de către Dumnezeu Tablele Legii, dar şi cu timpul cât a rămas Iisus în deşert, postind şi rugându-se, pentru a înfrânge ispitirea diavolului.
Postul Crăciunului este mai puţin aspru decât cel al Paştelui, fiind unul luminos, al bucuriei anticipării naşterii lui Iisus. Tocmai de aceea, se poate mânca de frupt: peşte şi mâncăruri din peşte şi există dezlegare la untdelemn şi vin în toate sâmbetele şi duminicile dintre 21 noiembrie şi 20 decembrie.


Unele feţe bisericeşti ne spun însă că numai vinerea şi miercurea nu am avea dezlegare la vin şi untdelemn. Oricum, în Postul de Ignat este strict interzis a se mânca carne, brânză şi ouă.

Între superstiţiile poporului român asociate cu Postul de Crăciun, câteva mi s-au părut a fi încărcate de o semnificaţie aparte.

La sate, se zicea că Postul de Crăciun ar fi fost hotărât de Maica Domnului pentru moşul Crăciun, drept pedeapsa pentru că acesta tăiase mâinile nevestei sale, Craciunoaia, cea care o mosise pe Sfânta Maria.

Se spunea că nu este bine să dai ceva de împrumut din casă în această perioada, pentru a nu se înmulţi lupii şi a veni înfometaţi peste sate.

În special după Lăsată Secului, oalele din casă trebuiau să fie aşezate cu gură în jos, astfel încât să nu vină nici o boală ori pagubă asupra celor din familie.
În unele zone folclorice româneşti, potrivit tradiţiei, postul Crăciunului era dedicat Fecioarei Maria, avatarurilor ei de a se ascunde, cuprinsă de ruşine, de ochii lumii, întrucât devenise grea fără a fi iubita trupeşte de vreun bărbat .

Pentru a se asigura că vor fi atractive şi iubite, fetele adună în timpul postului făină, pe care o folosesc în gătirea plăcintelor de Crăciun ce vor fi dăruite colindătorilor.

"Postul cel mare se posteşte pentru Domnul Hristos, că el a dat legea. "

În fiecare zi din post, femeile nemăritate trebuiau să adune câte o sulfină, urmând să fiarbă în ajunul Crăciunului crupe fără sare, astfel încât, să atragă în case umbrele ursitorilor lor.

În vechime, românii aprindeau focuri mari în timpul postului de Ignat, pentru a alunga duhurile rele din preajma lor.

Un alt obicei specific,era "bătutul pernelor", in care fetele nemăritate încercau să alunge piaza rea şi să îşi afle mai repede bărbatul ursit.


"Cine ţine post negru va avea noroc şi va fi ferit de boale şi necazuri în tot timpului anului. Nu numai că va fi scutit de dureri de cap, dar va avea şi putinţă de a şti cu 3 zile înainte când îi este sortit să moară."

"Postul este înfrânare, să nu mănânce omul să se desfăteze, e înfrânare de la toate. Dacă omul mănâncă bine, are gust de toate; trupul îi e greu, doarme mult, îi e lene să lucreze şi de la această vin toate răutăţile. "

Postul Crăciunului era o perioada consacrată şezătorilor, adunărilor în care ajutorul la treburile gospodăreşti ale unei familii se împletea cu zăbava şi desfătarea aduse de ghicitori, snoave şi cântece.

"Postul bolnavilor şi rugăciunea beţivilor , Dumnezeu nu le ţine în seama."

"Dacă în postul Crăciunului nu e vreme friguroasă, primăvară va fi bogată în ploi."

"Nu-i păcat ce intră în om, dar e păcat ce iese din om."

În zilele noastre, mulţi creştini "fundamentalişti" sau habotnici se apleacă cu o prea mare sârguinţă asupra literei postului şi se leagă la ochi faţă de spiritul autenticei postiri.

Iată de ce aş vrea să reamintesc câteva înţelepte sfaturi despre post!
“Păzeşte-te de a limita postul doar de ferirea de la carne. Adevăratul post înseamnă să te îndepărtezi de păcate ", mărturisea Sfântul Vasile cel Mare.

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur aducea povaţa: "Tu posteşti? Bine! Dar arată-mi această prin fapte: când vezi un sărac, fie-ţi milă de el; de-l vezi pe aproapele tăufericit, nu-l invidia, ţine ochii tăi în stăpânire că să nu arunce priviri pofticioase şi neruşinate. Nu numai gura trebuie să postească, ci şi ochii tăi, şi urechile tale, şi toate mădularele trupului tău… Ochii tăi să postească neuitandu-se cu poftă şi aprindere. Urechile tale să postească neascultand clevetirile şi vorbele releasupra cuiva. Iar gura ta trebuie să postească, infranandu-se de la vorbele rele şi de la clevetiri”.


Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:


Simbolurile si semnificatiile Craciunului

Simbolurile crestine ale plantelor si copacilor

Culorile Craciunului – Semnificatii si simboluri