Sfânta Varvara în superstiții, tradiții și legende

Sfânta Varvara sau Sfânta Barbara, fecioara martiră creştină sărbătorită an de an, atât de biserica creştin - ortodoxă, cât şi de cea catolică, în ziua de 4 decembrie, a prilejuit naşterea unor sumedenii de tradiţii, obiceiuri şi superstiţii, atât în România, cât şi în restul Europei.

Se spune că, într-o zi, pe când făcea parte dintre noi, muritorii de rând, Sfânta Varvara a privit adânc şi cu mirare către ceruri, întrebându-se cine a putut crea acea nemărginire albastră.
Dintr-o dată, în inima ei s-a ivit strălucirea luminii dumnezeiești, iar ochii minţii i s-au deschis spre cunoaşterea neștiutului, nevăzutului Dumnezeu care, cu mare înţelepciune, clădise atât cerul cât şi pământul.

O altă legendă povestește despre o scăldătoare unde Sfânta Varvara a făcut semnul crucii pe o marmură, după ce scrutase cu privirea răsăritul. Urmele degetului sfânt al neprihănitei fecioare s-au încrustat în marmură, ca şi cum ar fi fost săpate cu un fier. Tot la acea baie, urmele tălpilor ei goale s-au întipărit, la fel, în piatră, din urmele acestea izvorând apoi o apă ce a vindecat mulţi oameni credincioși.

Se mai zicea, în popor, că Sfânta Varvara era o femeie tare bună, ce a devenit sfânta după moarte.
Sfânta Varvara este cunoscută drept ocrotitoarea femeilor şi minerilor.
Pe 4 decembrie, ziua Sfintei Varvara, minerii nu intră în galerii, ci sărbătoresc şi se veselesc.
De altfel, sfintei îi plac veselia, petrecerile şi glumele.
Potrivit unei legende, ea este închisă într-o mină de cărbune de un blestem şi doar o singură zi pe an, pe 4 decembrie, poate să răsufle şi să se bucure.


În superstiţiile româneşti, Sfânta Varvara este văzută când ca si sora Sfântului Nicolae, tatăl fiind Sfântul Sava. De asemeni, se povestea că Sfânta Varvara este una din cele trei stele de lângă luna. Împreună cu celelalte două, ea protejează luna de Antihart, care vrea să o mănânce.

Nu întâmplător, în unele zone folclorice există credinţă că Sfânta Varvara umblă cu un pahar de moarte. Tocmai de aceea, ziua ei era păstrată cu sfinţenie, fiind periculoasă în special pentru copiii ce puteau cade pradă vărsatului de vânt sau a bubelor.

4 decembrie este a două zi a Bubatului, de-a lungul căreia oricine munceşte, spală, toarce sau chiar mănâncă fasole, riscă să fie umplut de bube sau chiar să îi plece de pe lumea asta copiii.

În occident şi în lumea catolică, Sfânta Varvara, cunoscută drept Sfânta Barbara, este subiectul unei legende în care se spune că a fost închisă de tatăl ei într-un turn, pentru a o împiedică să se mărite.
Apoi, după ce a devenit creştină, acelaşi părinte a încercat să îi i-a viața, după care a denunţat-o autorităţilor păgâne. Drept pedeapsă, el a murit lovit de un fulger.

În unele părţi din Franţa şi Germania, ziua Sfintei Barbara este considerată debutul sezonului Crăciunului.

În sudul Franţei, în special în Provence, există obiceiul de a se aşeza pe pervazurile ferestrelor, la soare, farfurii umplute cu boabe de grâu înmuiate în apă. Dacă "grâul Sfintei Barbara" creşte repede, se zice că va fi un an bun pentru recolte.
În caz contrar, se prevestea un an dezastruos pentru grâne.
În ajunul Crăciunului, aceste vase cu grâu răsărit erau aşezate lângă "creche", micile scene înfăţişând naşterea lui Iisus, ca simbol al viitoarei recolte.

Un obicei asemănător există în Cehia şi Slovacia, unde se aşezau în apă crenguţe de cireş, în speranţa că ele vor înflori în ajunul Crăciunului.

Postul Crăciunului în superstiții și tradiții românești

În Germania şi Austria, se puneau în apă, într-un mod asemănător, crengi ale pomilor fructiferi. Fiecare fată nemăritată ţinea neapărat să aibă o astfel de crenguţă întrucât, dacă înflorea de Crăciun, era semn că va fi cea dintâi dintre suratele ei care se va căsători.
În unele regiuni, această tradiţie era atât de importantă încât ramurile erau forţate să înflorească, fiind ţinute în camere mereu călduroase  pentru a fi dăruite apoi de către fete iubiţilor lor, precum o declaraţie de dragoste şi o promisiune a unei viitoare căsătorii.

În Polonia, ziua de Sfânta Barbara era asociată cu profeţii despre vreme. Dacă ploua pe 4 decembrie, se anunţa un Crăciun rece şi îngheţat, dacă vremea era friguroasă, Crăciunul era anticipat a fi ploios.

Surse:
Ion Lascarov - Moldoveanu - Vieţile sfinţilor
Al. Ghinoiu - Obiceiuri de peste an 

Copyright © diane.ro.2011