Vinovat ca nu am 18 ani ?
Am trecut si eu prin aceasta etapa (caci este, din fericire, numai o etapa) cand ai tendinta de a te simti vinovata sau invinovatita ca nu ai implinit inca 18 ani.
Relatiile dintre adolescenti si parinti sunt adeseori umbrite de obtuzitate ori de incapatanarea fiecarei parti de a nu dori sa vada, sa inteleaga, punctul de vedere ale celeilalte.
Nu arareori apare situatia cand o fata ajunge sa ii declare, cu emfaza, mamei sale ca nu isi doreste sa mai fie fiica ei, ca o uraste si, ma rog, alte cuvinte grele spuse la manie si care vor fi regretate ceva mai tarziu.
Pe de alta parte, mama sau tatal, isi mentine cu perseverenta pozitia, nevrand sa cedeze pentru nimic in lume, pentru a da o asa-zisa lectie sau, pur si simplu, pentru ca vrea sa isi demonstreze, cu obstinatie, autoritatea si intelepciunea atestata de experienta de viata.
Indiferent daca este vorba despre un tatuaj, un piercing, felul cum te imbraci, modul cum iti aranjezi parul, ceea ce mananci, cine sunt prietenii tai si ce fel de muzica asculti, parintii tai gasesc mereu un motiv de a-ti face viata mai grea, nu-i asa ?
Diferenta de varsta a fost mereu o scuza pentru astfel de neintelegeri si dispute intre parinti si copii.
Ce se va intampla insa atunci cand vei avea proprii tai copii ? Oamenii care acum 10, 15 ani erau niste adolescenti rebeli, ce trebuiau mereu sa fie adusi inapoi pe calea cea dreapta intr-un fel sau altul, ei bine, aceeasi oameni au ajuns sa aiba copiii pe care se straduiesc, la randul lor, sa ii mentina in limitele a ceea ce ei considera a fi bun simt ori reguli sociale sacre.
Ce vei face atunci cand vei fi si tu parinte ? Vei prelua in mod automat felul de a se purta si a gandi al parintilor tai, iar lucrurile care nu suportai sa ti se spuna sau impuna atunci cand erai copil ori adolescent vor deveni reguli de fier impuse propriilor tai copii ?
Daca stai bine sa te gandesti, nu ai cum sa nu intelegi grija si preocuparea parintilor pentru educarea, sanatatea, moralitatea si comportamentul copilului lor. Pentru ca, in cele din urma, copilul le reprezinta gradul de inteligenta, cea mai de pret posesiune in care ei isi investesc aproape toata energia si toate resursele, asa ca nu isi doresc ca odorul lor sa le pateze imaginea sau onoarea in fata vecinilor, familiei, prietenilor sau cunostiintelor lor.
Nu numai cand ai ajuns in adolescenta, dar chiar si dupa ce ai inceput sa pasesti pe treptele maturitatii, parintii te vad, in continuare, ca un copil nestiutor, indiferent cat de mult te-ai stradui sa le demonstrezi contrariul. Ei nu se pot indeparta de gandul ca au lucrat aproape toata viata lor pentru a-ti satisface niste dorinte si a-ti asigura niste standarde cat mai inalte, asa ca nu ai cum sa fii mai intelept ori mai clarvazator decat ei, care stiu intotdeuna intr-o mai mare masura decat tine, ce este bine si ce nu pentru propria-ti persoana. Daca adopti atitudinea “eu fac ce vreau eu sa fac” si nu te supui lor, risti sa le ruinezi toate visurile pe care si le-au facut despre tine.
Toate aceste lucruri par a se schimba dupa ce implinesti varsta de 18 ani ! Da, 18 ani inseamna un fel de paradis al adolescentilor, 18 ani marcheaza inceputul epocii de aur cand vei face tot ceea ce vrei sa faci, cand nu vei mai fi silit sa ii asculti pe ceilalti si cand (ai impresia) toate deciziile vor fi ale tale si numai ale tale, si nimeni din lume nu ti le va putea schimba ori influenta. Hei ! Dupa 18 ani, poti sa bei, sa fumezi, sa spargi geamuri (poate si capete), poti scapa in sfarsit de acasa pentru a te casatori cu iubirea vietii tale, si ai voie, in sfarsit, sa te culci la 3 dimineata ! Pentru ca dupa 18 ani nu mai esti copil, nu-i asa ?
In acest fel, am ajuns la o rascruce, la santajul sentimental folosit de adolescenti pentru a-i ameninta pe parinti si a-i convinge sa nu le mai stea in cale. Cuvintele obisnuite utilizate in astfel de ocazii suna cam asa : “ Implinesc eu 18 ani si ai sa vezi tu ! O sa plec din casa asta si nu o sa vreau sa mai aud niciodata de tine !” Vorbele astea sunt proferate, de obicei, intre 14 si 16 ani, si vor sa dea de inteles ca daca parintii nu le fac pe voie micilor santajisti, pot avea parte de niste mari si neasteptate necazuri pana acestia implinesc 18 ani.
Problema este ca, adeseori, parintii nu pot ramane indiferenti fata de aceasta atitudine, si trec imediat la actiune, neabtinandu-se sa nu traga o scatoalca, la propriu sau la figurat, adolescentilor ce ajung sa faca o prematura declaratie de independenta. Mai mult decat atat, unii parinti fac apel la amenintari ale caror dimensiuni si implicatii nu sunt intelese intru totul de adolescenti. Indeobste, poti auzi vorbe precum :”Cand vei fi pe picioarele tale si iti vei castiga painea, n-ai decat sa pleci din casa mea si sa faci tot ce iti trazneste prin cap! Pana atunci, faci asa cum zic eu si inghiti in sec!
Acest razboi pare sa nu se termine niciodata… Pe masura ce ma gandesc la asta, imi dau seama din ce in ce mai mult ca varsta de 18 ani reprezinta un moment de cotitura in viata unui adolescent, iar celor care se simt oprimati sau persecutati de parinti pentru ca nu au inca 18 ani, nu pot decat sa le spun ca aceste interdictii nu vor dispare ca prin farmec dupa ce isi vor sarbatori majoratul. Stiu ca este o veste rea dar, poate ca o stire si mai rea este ca, la un moment dat, sfaturile si indicatiile sacaitoare ale parintilor se vor opri. Pentru totdeuna.
Tu ce parere ai ? Chiar nu exista nici o solutie pentru a pune capat razboiului dintre generatii si a gasi o cale de mijloc, acceptata atat de parinti cat si de copii?
Copyright © diane.ro. 2012
Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:
Puterea atitudinii si gandirii pozitive
Despre timiditate | Cum iti tratezi timiditatea ?
Despre copii in citate, aforisme , maxime
Relatiile dintre adolescenti si parinti sunt adeseori umbrite de obtuzitate ori de incapatanarea fiecarei parti de a nu dori sa vada, sa inteleaga, punctul de vedere ale celeilalte.
Nu arareori apare situatia cand o fata ajunge sa ii declare, cu emfaza, mamei sale ca nu isi doreste sa mai fie fiica ei, ca o uraste si, ma rog, alte cuvinte grele spuse la manie si care vor fi regretate ceva mai tarziu.
Pe de alta parte, mama sau tatal, isi mentine cu perseverenta pozitia, nevrand sa cedeze pentru nimic in lume, pentru a da o asa-zisa lectie sau, pur si simplu, pentru ca vrea sa isi demonstreze, cu obstinatie, autoritatea si intelepciunea atestata de experienta de viata.
Indiferent daca este vorba despre un tatuaj, un piercing, felul cum te imbraci, modul cum iti aranjezi parul, ceea ce mananci, cine sunt prietenii tai si ce fel de muzica asculti, parintii tai gasesc mereu un motiv de a-ti face viata mai grea, nu-i asa ?
Diferenta de varsta a fost mereu o scuza pentru astfel de neintelegeri si dispute intre parinti si copii.
Ce se va intampla insa atunci cand vei avea proprii tai copii ? Oamenii care acum 10, 15 ani erau niste adolescenti rebeli, ce trebuiau mereu sa fie adusi inapoi pe calea cea dreapta intr-un fel sau altul, ei bine, aceeasi oameni au ajuns sa aiba copiii pe care se straduiesc, la randul lor, sa ii mentina in limitele a ceea ce ei considera a fi bun simt ori reguli sociale sacre.
Ce vei face atunci cand vei fi si tu parinte ? Vei prelua in mod automat felul de a se purta si a gandi al parintilor tai, iar lucrurile care nu suportai sa ti se spuna sau impuna atunci cand erai copil ori adolescent vor deveni reguli de fier impuse propriilor tai copii ?
Daca stai bine sa te gandesti, nu ai cum sa nu intelegi grija si preocuparea parintilor pentru educarea, sanatatea, moralitatea si comportamentul copilului lor. Pentru ca, in cele din urma, copilul le reprezinta gradul de inteligenta, cea mai de pret posesiune in care ei isi investesc aproape toata energia si toate resursele, asa ca nu isi doresc ca odorul lor sa le pateze imaginea sau onoarea in fata vecinilor, familiei, prietenilor sau cunostiintelor lor.
Nu numai cand ai ajuns in adolescenta, dar chiar si dupa ce ai inceput sa pasesti pe treptele maturitatii, parintii te vad, in continuare, ca un copil nestiutor, indiferent cat de mult te-ai stradui sa le demonstrezi contrariul. Ei nu se pot indeparta de gandul ca au lucrat aproape toata viata lor pentru a-ti satisface niste dorinte si a-ti asigura niste standarde cat mai inalte, asa ca nu ai cum sa fii mai intelept ori mai clarvazator decat ei, care stiu intotdeuna intr-o mai mare masura decat tine, ce este bine si ce nu pentru propria-ti persoana. Daca adopti atitudinea “eu fac ce vreau eu sa fac” si nu te supui lor, risti sa le ruinezi toate visurile pe care si le-au facut despre tine.
Toate aceste lucruri par a se schimba dupa ce implinesti varsta de 18 ani ! Da, 18 ani inseamna un fel de paradis al adolescentilor, 18 ani marcheaza inceputul epocii de aur cand vei face tot ceea ce vrei sa faci, cand nu vei mai fi silit sa ii asculti pe ceilalti si cand (ai impresia) toate deciziile vor fi ale tale si numai ale tale, si nimeni din lume nu ti le va putea schimba ori influenta. Hei ! Dupa 18 ani, poti sa bei, sa fumezi, sa spargi geamuri (poate si capete), poti scapa in sfarsit de acasa pentru a te casatori cu iubirea vietii tale, si ai voie, in sfarsit, sa te culci la 3 dimineata ! Pentru ca dupa 18 ani nu mai esti copil, nu-i asa ?
In acest fel, am ajuns la o rascruce, la santajul sentimental folosit de adolescenti pentru a-i ameninta pe parinti si a-i convinge sa nu le mai stea in cale. Cuvintele obisnuite utilizate in astfel de ocazii suna cam asa : “ Implinesc eu 18 ani si ai sa vezi tu ! O sa plec din casa asta si nu o sa vreau sa mai aud niciodata de tine !” Vorbele astea sunt proferate, de obicei, intre 14 si 16 ani, si vor sa dea de inteles ca daca parintii nu le fac pe voie micilor santajisti, pot avea parte de niste mari si neasteptate necazuri pana acestia implinesc 18 ani.
Problema este ca, adeseori, parintii nu pot ramane indiferenti fata de aceasta atitudine, si trec imediat la actiune, neabtinandu-se sa nu traga o scatoalca, la propriu sau la figurat, adolescentilor ce ajung sa faca o prematura declaratie de independenta. Mai mult decat atat, unii parinti fac apel la amenintari ale caror dimensiuni si implicatii nu sunt intelese intru totul de adolescenti. Indeobste, poti auzi vorbe precum :”Cand vei fi pe picioarele tale si iti vei castiga painea, n-ai decat sa pleci din casa mea si sa faci tot ce iti trazneste prin cap! Pana atunci, faci asa cum zic eu si inghiti in sec!
Acest razboi pare sa nu se termine niciodata… Pe masura ce ma gandesc la asta, imi dau seama din ce in ce mai mult ca varsta de 18 ani reprezinta un moment de cotitura in viata unui adolescent, iar celor care se simt oprimati sau persecutati de parinti pentru ca nu au inca 18 ani, nu pot decat sa le spun ca aceste interdictii nu vor dispare ca prin farmec dupa ce isi vor sarbatori majoratul. Stiu ca este o veste rea dar, poate ca o stire si mai rea este ca, la un moment dat, sfaturile si indicatiile sacaitoare ale parintilor se vor opri. Pentru totdeuna.
Tu ce parere ai ? Chiar nu exista nici o solutie pentru a pune capat razboiului dintre generatii si a gasi o cale de mijloc, acceptata atat de parinti cat si de copii?
Copyright © diane.ro. 2012
Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:
Puterea atitudinii si gandirii pozitive
Despre timiditate | Cum iti tratezi timiditatea ?
Despre copii in citate, aforisme , maxime
Vinovat ca nu am 18 ani ?
![Vinovat ca nu am 18 ani ?]()
Reviewed by Diana Popescu
on
februarie 05, 2012
Rating:
Postări
Este extrem de greu de gasit o cale...comunicarea nu se face cum ar trebuii intre 2 generatii pentru ca sunt pareri si gandiri total diferite...
RăspundețiȘtergereDaca in adolescenta mi-am blamat parintii pentru toate lucrurile interzise si impuse acum ma inclin in fata lor si le multumesc!
RăspundețiȘtergereNu as fi fost cine/CUM sunt astazi de nu erau ei " duri ".
Memoria este selectiva, ar trebui sa ne amintim sa ne amintim mai des ca am fost copii, adolescenti,cum eram noi, conduita noastra de atunci, cum erau cei din jurul nostru, cum ar trebui sa actionam. Parerea mea e ca trebuie sa invatam sa ascultam . Ne lipsesc rabdarea, intelegerea, ingaduinta.Ma intreb de multe ori, cand le voi fi pierdut ? Stiti,toata copilaria, adolescenta, mi-am promis in gand, in somn, in diferite jurnale, ca nu voi repeta nici una, nici macar una din greselile parintilor mei. Dar ma trezesc repetandu-le pe toate, dar sub alte forme si dimensiuni.Cineva mi-a spus, ca abia cand ajungi sa ai nepoti iti dai seamaa pe unde ai gresit. Abia atunci "incepe scoala"
RăspundețiȘtergere