Mi-e dor de tine de Craciun!

Divortul,distanta sau disparitia  unei persoane dragi

 ne creeaza un gol imens in inimi si este foarte greu sa acceptam

pe orisicine langa noi de Craciun.

Decembrie e luna mea preferata si bucuria domneste la mine.

Usa casei mele este deschisa tot timpul prietenilor,celor din familie si

este o veselie nemaiintalnita in timpul anului ,

 cand impreuna cu ai mei incropim o masa

frugala sau facem niste prajiturele de casa si

bem o canuta cu vin fiert.

Dar mi-e dor teribil de cineva de Craciun,

pe care nu l-am mai vazut de ceva timp si fata de care nu

mi-am putut lua ramas bun la timp..

De tatal meu.

Mahnirea,tristetea vine si pleaca deseori ,

dar  nimic nu ma poate face sa uit.

Aprind o candela mica,oftez,

uneori imi curg lacrimile de tristete.

Si incerc sa trec mai departe..

Imi spun ca e bine sa fiu trista putin ,

in ciuda bucuriei,clopoteilor,prietenilor..

Incerc sa respir profund..

Ma uit cu coada ochilor la mama

care are parca o privire pierduta..

Si ea ..

Apoi privirile ni se intalnesc si ne zambim una alteia cu multa iubire.

Mama toasteaza pentru noi.

Si-mi spun  ca nu pot fi trista cand beau sampanie

 sau cand mananc sarmalute si friptura..

Nu voi uita niciodata,imi spun,

voi onora viata, asa cum trebuie ,daruind bucurii..

Tie de cine ti-e dor de Craciun?