Ce se mananca de Pasti?

"Ce mancam de Pasti?"
Desi sarbatoarea Pastelui nu este foarte apropiata, aceasta intrebare se face tot mai des auzita in mijlocul familiilor noastre, avand in vedere ca banii sunt cum sunt, (adica, putini de cele mai multe ori), iar preturile au luat-o deja razna, mieii ajungand, pare-se, sa coste la fel de mult ca si carnea de camila sau de urs polar.

Pentru a ne face o cat de mica idee despre ce am putea sa mancam de Pasti, am facut, in randurile de mai jos, o scurta incursiune in traditiile si obiceiurile romanesti legate de mancarea specifica sarbatorii pascale.

Mai intai, atunci cand se venea de la biserica, capul familie taia un ou sfintit la slujba in tot atatea bucati cate persoane erau in casa, dand-i fiecaruia sa isi manance bucatica.
In acest fel, se spunea ca oricine din familie pleca la drum lung sau prin strainataturi nu putea sa ii uite pe cei cu care a impartit oul si isi gasea cu usurinta drumul de intoarcere acasa.

In traditiile din multe regiuni romanesti, se obisnuieste ca de Pasti sa se manance mai intai o bucatica de anafura - pasca sfintita la slujba de la biserica - zicandu-se, uneori, "Pe sanatate ca am ajuns!"
Dupa aceea se ciocnesc ouale vopsite, spunandu-se "Hristos a inviat!"
Ca aperitive, se obisnuia sa se guste apoi niste slanina, uscaturi, hrean sfintit (ca sa nu te manance puricii) sau usturoi ( ca sa fii sanatos peste an).
Pe vremuri, de Pasti, era obiceiul de a se manca friptura de miel mai ales in Moldova, in Bucovina de purcel, iar prin alte parti, friptura rece de vitel, ca la nemti.

Gaini se pot taia de Pasti, dar e pacat sa sacrifici un cocos cu aceasta ocazie.

In ziua de Pasti este bine sa ai la masa peste ori pasare, ca sa fi iute si vioi ca pestele sau usor ca pasarea in tot timpul anului.

Mielul este desigur regalul mesei de Pasti.
A fost, zic unii, pe buna dreptate.
Dupa cum ne invata cronicile folcloristilor, carnea de miel se manca odata, de romani numai pana in Duminica Mare, dupa aceea zicandu-se ca numai era buna, mieii imbatranind.
In bucatariile taranesti, aproape fiecare parte din miel avea o intrebuintare aparte, bine socotita.
Din carnea acestuia se facea bors si friptura, mult mai gustoasa la frigare, ce se manca cu ceapa tanara, usturoi si alte salate.
Capul mielului era sortit dinainte pentru rasol, fiind fiert in apa cu verdeturi si pus pe masa rece si frumos garnisit.
Plamanii si ce se putea alege din maruntaie treceau prin tocat si fiert, erau apoi dati in ceapa prajita, amestecati cu ou si "piperi", inveliti in prapur precum o placinta, ce apoi se prajea, izvodindu-se astfel vestitul drob sau placinta de cighir.
Carnea frageda de miel era nemaipomenit de ademenitoare in mancarea cu spanac, ori cu "alunele", mici cartofi gasiti primavara in pamant.

Intelepciunea populara sfatuia oamenii ce au tinut postul sa nu se inghesuie prea mult la mancare cu prilejul Pastelui.
Intelepciunea contemporana, imboldita de stramtorarea financiara, ne spune cam acelasi lucru, indiferent daca ai postit sau nu.
Iata, asadar, ce recomandari, valabile si astazi, se faceau odata pentru masa de Paste: "Oua sa nu se manance deloc; sa bea o ceasca de zeama limpede, de supa buna - cum se face la Pasti, de clapon - iar din celelalte bucate sa se manance tot cu crutare."

Numai bine si pofta buna la masa de Pasti!

Surse:
- Elena Niculita-Voronca - Datinile si credintele poporului roman
- Antoaneta Olteanu - Calendarele poporului roman


Copyright © diane.ro. 2012

Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:

Mielul de Paste, simbol si semnificatie

Cand si cum se face pasca ?

Ce se mananca in Ajunul Craciunului ?