Legenda celtica a cucului

In legenda celtica a cucului se povesteste ca, la un moment dat, zeii au hotarat sa puna capat forfotei dintre Tir-nan-Og (taramul fericirii eterne) si lumea pamanteana. Probabil se gandisera ca prea multi muritori (eroi, druzi si altii) petreceau prea zgomotos, la ore imposibile, in vecinatatea lor, nelasandu-i sa isi vada de vesnicele lor treburi si tabieturi. Oricum ei i-au vestit pe toti cei din Tir-nan-Og, inclusiv pe toate animalele si pasarile, ca trebuie sa se hotarasca unde isi doreau sa traiasca - pe taramul nemuririi ori pe cel al mortalitatii si schimbatoarelor anotimpuri, al cresterii si decaderii.

Toate creaturile au ales in cele din urma. Toate, cu exceptia cucului! El s-a gandit, a cugetat, si s-a tot framantat, dar nu s-a putut hotari. Zeii l-au batut probabil la cap, zicandu-i, "Hai odata! Grabeste-te! Nu-i timp de tocmeala!" Probabil ca nu si-au gasit locul de nerabdare, si au avut chiar si insomnii. Nu stiu sigur, pentru ca nu am fost acolo, si n-a putut nici cucul sa imi marturiseasca tot ce s-a petrecut, dar cam asa ma gandesc ca s-a intamplat.

Bietul cuc nu putea sa ia o decizie nici in ruptul capului. Pana la urma, le-a spus zeilor ca nu putea trai fara frumusetea si magia din Tir-nan-Og, nu se putea desprinde nici de cresterea si schimbarea perpetua de pe pamant, dar in nici un caz nu voia sa moara. Confuntati cu o astfel de dilema, zeii si-au pus mintile la treaba, si, dupa o vreme, au luat o hotarare.

I-au zis asadar cucului, "Bine, poti continua sa calatoresti intre cele doua taramuri, dar trebuie sa respecti niste conditii." Inima saracului cuc s-a facut mica, mica, nestiind ce il astepta.
Zeii au continuat, "Mai intai trebuie sa fii de acord sa ne servesti drept mesager intre cele doua lumi, ducand mesajele noastre muritorilor."
"Da, foarte bine, sunt de acord," a raspuns grabit si usurat cucul. "Sunt onorat sa fac asta prea maretele voastre domnii."
"Asta nu e tot!" i-au atras atentia divinele fapturi. Inima cucului a cazut in stomac, si a simtit ca-l ia cu lesin.
"Nu ai voie sa-ti faci nicicand cuib in niciunul dintre taramuri. Va trebui sa iti lasi ouale in cuiburile altor pasari, pentru a fi sau nu clocite de ele, dupa cum le este voia. Din aceasta pricina vei hulit, ocarat si invinovatit. Daca iti cladesti vreodata cuib in vreuna dintre cele doua lumi, vei fi condamnat sa traiesti numai acolo, fara sa mai revii niciodata in cealalta."



Ei bine, atunci cand noi, oamenii, spunem "niciodata", acest cuvant inseamna de obicei "pana ma voi razgandi" sau "pana cand voi uita", dar atunci cand zeii il pronunta, el inseamna cu adevarat niciodata. Bietul cuc era cat pe-aci sa cada de pe creanga sa la auzul acestei dure sentinte.
"Asta inseamna," a zis el, "ca nu voi avea voie sa imi hranesc puii si sa am grija de ei, sa-i apar si sa-i invat sa zboare?"
"Da, asta inseamna," i-au raspuns necrutatori zeii.
"Asta inseamna ca va trebui sa ma bizuiesc pe mila altor pasari pentru a-mi vedea puisorii bine si sanatosi, pentru tot restul vietii lor?"
"Nu puteam nici noi sa spunem mai bine de atat," au exclamat zeii.
Cucul a stat pe ganduri, si a tot stat... Aripile sale au cazut inerte pe langa trupsor, iar inima ii batea atat de tare incat parea ca nu mai are mult pana sa se franga in doua.
Dupa o vreme, a intrebat, "Dar, asta inseamna, de asemeni, ca puii mei vor avea si ei libertatea de a zbura in amandoua taramurile, in vecii vecilor?"
"Da," au grait zeii.
"Puteti sa jurati asta? Nu-i nici o smecherie la mijloc, nu o sa-mi mai puneti nici o alta conditie?"
"Da," au repetat zeii, nitel incurcati, pentru ca se gandisera cu adevarat la vreo doua-trei smecherii.

Asa s-a facut ca al nostru cuc s-a ales cu o cariera, avand o importanta misiune de indeplinit. Platea pentru asta un pret urias, neavand cum sa-si vada, cunoasca, hranesca si mangaie puii, sa se simta mandru vazandu-i zburand pentru intaia oara. Oricum in schimbul acestei grele pierderi, avea putinta de a intra nestanjenit in lumea eternitatii.

In zilele noastre, multi oameni sunt de parere ca cucii pleaca, alaturi de alte pasari migratoare, spre Africa, inainte de sosirea iernii, si au intru totul dreptate sa creada acest lucru. Insa, in drumul lor catre tarile calde si catre meleagurile noastre, ei fac un mic ocol, si se opresc putin in Tir-nan-Og, unde se odihnesc, isi reimprospateaza spiritul, si preiau mesajele pentru muritori ale zeilor. Din aceasta cauza, primavara, atunci cand sosesc cucii, este un timp atat de incarcat de magie si tot ce exista in natura creste atat de repede. Ei nu poarta asupra lor numai mesaje divine, ci, bine ascunse sub aripile lor, aduc si putin din atmosfera si vraja din Tir-nan-Og intr-o lume a cresterii dar si a pieirii.
In acelasi timp, din acest motiv cantecul lor este atat de trist. Din aceeasi pricina, se zice ca nu este bine sa ii faci rau unui cuc sau unui ou de cuc.
Totodata, din aceasta cauza este foarte important sa asculti cu mare atentie, cu toate simturile incordate, atunci cand auzi cantecul unui cuc. Intotdeuna, se gaseste in el un mesaj al zeilor catre tine.


Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Simbolurile celtice | Semnificatii ale artei celtice

Randunica in mituri si legende

Barza in mituri, legende si superstitii