Omul care a inflorit pomii - Legenda japoneza

Hanasaka Jiisan, numita si Hanasaka Jiiji, este o straveche legenda japoneza, inclusa de Algernon Bertram Freeman-Mitford in ale sale “Povesti din vechea Japonie” (1871) sub numele “Povestea batranului care a facut pomii uscati sa infloreasca”. Andrew Lang a adaugat aceasta legenda, numita de el “Invidiosul vecin”, in “Cartea violeta a basmelor” (1901), mentionand ca sursa "Japanische Marchen".

Odata ca niciodata, intr-un indepartat sat din Japonia, traia un batran si cinstit barbat, pe nume Kamatase, alaturi de iubitoarea lui sotie. Intr-o zi, in vreme, ce sapa pe bucata lui de ogor, un catelus infricosat s-a apropiat de el, schelalaind cat il tineau puterile. Acest catel fusese batut cu cruzime de Yatake, un om lacom, ale carui pamanturi se invecinau cu peticul sau de ogor. "Vai, bietul de tine," a exclamat batranul, dupa care l-a oblojit si l-a luat acasa, dandu-i numele de Shiro (in limba japoneza, Shiro inseamna "alb").

Mosneagul si nevasta lui au ajuns cu vremea sa il iubesca nespus de mult pe Shiro, iar catelul, la randul sau, s-a atasat de cei doi soti, ajutandu-i, pe cat putea, la treburile lor zilnice. Shiro a mancat si a tot mancat din bunatatile date de stapanii sai pana cand a devenit un mare si puternic dulau.

Odata, Shiro l-a calauzit pe batranul Kamatase pana la un munte din apropiere. Atunci cand au ajuns in varful acestuia, cainele a pornit sa latre, "Ham-ham, sapa aici! Ham-ham, sapa aici!" Stapanul sau i-a dat ascultare si, spre marea sa uimire, a dat peste o multime de monede din aur ascunse cine stie de cand in pamant.

Auzind ce se intamplase, Yatake, lacomul vecin i-a spus mosului, "Imprumuta-mi si mie pentru o zi cainele tau." Kamatase, avand inima buna, s-a invoit, asa ca vecinul, impreuna cu sotia sa, au dus cu forta, tragandu-l de lesa, cainele pana la muntele cu pricina. "Unde este aurul?" a strigat apoi Yatake. Cu spaima in suflet, Shiro a inceput sa scanceasca. "Aha, deci aici este," a zis hulpavul barbat, si, fara a mai sta pe ganduri, s-a pornit sa sape in acel loc. In loc de monede de aur, el a gasit insa numai gunoi. "Indraznesti sa iti bati joc de mine," s-a rastit el cuprins de furie, si, fara a mai pregeta, a omorat nevinovatul caine.

Atunci cand stapanii lui au aflat despre aceasta fapta, l-au jelit pe Shiro, si l-au ingropat langa casa lor. Imediat, din mormantul lui Shiro s-a inaltat un vlastar, care chiar a doua zi a devenit un impunator copac.

"Lui Shiro ii placeau prajiturile din orez fiert," si-a adus aminte Kamatase. "Haide sa facem o mancare de orez si sa o ducem la mormantul sau." A taiat copacul rasarit peste mormantul cainelui si a cioplit din el un mojar. Apoi, a inceput sa gateasca impreuna cu sotia sa orezul. In clipa in care l-a pus in mojar, aceasta s-a preschimbat in nenumarati bani de aur.

Auzind ce s-a petrecut, vecinul sau a dat buzna peste el si i-a cerut, "Da-mi mojarul tau!" Dupa aceea, a facut, cu nevasta-sa alaturi, niste prajituri din orez, insa cand a turnat orezul in mojar, acesta s-a transformat, sub ochii lor, intr-un namol negru. "Ce naiba s-a intamplat?" a urlat Yatake. Furios peste poate, a taiat cu toporul mojarul, facandu-l bucati. Dupa aceea, a aruncat ramasitele de lemn in soba si le-a ars. Batranul si bunul sau vecin s-a intristat, dar a adunat cenusa ramasa din mojarul sau,  a pus-o intr-o cutie, si a adus-o la casa lui.
"Sa imprastiem aceasta cenusa peste ogorul nostru, astfel incat sa creasca frumoase ridichile care ii placeau atat de mult lui Shiro," a zis Kamatase. Atunci cand a facut acest lucru, s-a iscat, pe neasteptate, un vant puternic, care a purtat cenusa pana la un pom sterp din apropiere, facandu-l sa capete pe ramuri, dintr-o data, niste minunate flori de cires. Omului nu i-a venit sa-si creada ochilor, dar a luat restul de cenusa si a aruncat-o peste toti pomii sai neroditori, facandu-i de indata sa infloreasca cu niste neasemuit de frumoase flori de cires. Vestea despre acest miracol a ajuns la urechile locuitorilor din preajma, si chiar pana la acelea ale regelui de pe acele meleaguri.

Kamatase a fost adus in fata regelui, cu tot cu cutia lui de cenusa. La porunca suveranului, omul a imprastiat cenusa peste pomii din preajma, facandu-i pe toti sa nasca minunate flori de cires.

"Nemaipomenit!" a exclamat regele, cu sufletul-i plin de multumire. "Bravo! Esti cel mai mestesugit infloritor al pomilor din toata Japonia, si meriti o rasplata pe masura!"

Nevrand sa ramana mai prejos, Yatake a adunat din soba sa cenusa care ii mai ramasese si a alergat pana la curtea suveranului, strigand, "Asteptati putin! Veti vedea cu totii ca eu sunt cel mai mare infloritor de pomi din toata Japonia!" A azvarlit cenusa catre copaci, insa aceasta a ajuns in ochii si nasul regelui, fiind cat pe ce sa il sufoce. "Neobrazatule!" a strigat, manios, suveranul, si, fara a mai sta la tocmeala, l-a aruncat in temnita pe lacomul si nesabuitul om.


Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Legendele si miturile florilor

Superstitii si credinte japoneze | Semnificatii si traditii

Florile de cires , legenda si simbol