Cel mai frumos copil | Un gand de 1 iunie – Ziua copilului
Despre ce altceva as putea vorbi atunci cand vine 1 iunie, ziua copilului (1 iunie este, totusi, o zi controversata pentru acest eveniment din Romania, un lucru despre care voi vorbi intr-un viitor articol)…
De cele mai multe ori, parintii (in special mamele) nu se pot opri sa-si marturiseasca afectiunea pentru odrasla lor cu cuvintele: "Esti cel mai frumos copil!"
Copilul intelege acest mesaj, in functie de varsta sa cam asa:
" Esti nemaipomenit de frumos! Esti frumos atat in afara cat si inlauntru! Esti cea mai importanta fiinta de pe pamant pentru mine! Cred ca esti minunat, indiferent ce s-ar intampla (cu tine)!"
Copiii sunt foarte isteti si, in pofida varstei lor, inteleg mult mai multe decat sunt tentati sa creada cei care ii iubesc.
Ei isi construiesc in sufletul lor o credinta din aceste marturisiri ale parintilor, ajungand sa aiba o parere despre ei insisi in functie de aceste declaratii de iubire ori apreciere pe care le recepteaza mai mult sau mai putin frecvent.
Imagineaza-ti asadar un baietel, o fetita, iesind tumultuos din camera sa, cu o noua camasa ori rochita, plesnindu-i inima de placere si mandrie, pentru a fi intampinat(a) cu o crunta si tacuta raceala de mama sa. Ce imensa dezamagire, ce cruda pedeapsa!
Parintii poarta pe umerii lor o uriasa responsabilitate si din pricina faptului ca “micutii” lor (mai putin in perioada adolescentei, sa recunoastem!) sunt traversati de instinctul de a fi placuti si ridicati in slavi de catre ei!
In cazul in care un copil simte ca este subapreciat, lasat deoparte, este indrumat spre cai tot mai rele, mai ofensive de a-si afirma personalitatea.
Imaginea despre sine insusi a unei persoane nu consista numai din felul cum arata, ci si din modul cum este apreciata. Daca un copil simte ca o anumita latura a sa – indiferent daca este vorba despre infatisarea sa exterioara ori un anumit talent al sau – nu este acceptata de catre parinti, tinde sa se simta urat in interiorul sau.
Mai tarziu poate fi prea tarziu, si nici o alta lauda ori cuvant bun nu mai au cum indrepta aceasta greseala parentala.
Mai presus de orice, datoria parintilor ar putea fi aceea de a le insufla copiilor lor o pura si curata incredere in ei insisi.
Eu insami sunt matusica, si, ori de cate ori o intalnesc pe nepotica mea in noi straie, o coplesesc cu fierbinti maguliri, “Ah, ce minunata este rochita ta! Poti sa mi-o imprumuti si mie?”
Desigur, fetita se simte in al saptelea cer si nu vrea nici in ruptul capului sa imi dea cu imprumut rochia, fara a sesiza, inca, ca nu are cum sa ma incapa!
Desigur, asta nu exclude faptul ca cei mici (sau mai mari) trebuie sa fie pusi la treaba in activitatile scolare si extrascolare.
Dar o remarca prost inspirata a unui parinte poate face ravagii in sufletul unui copil.
Imi aduc aminte ca atunci cand aveam vreo 12-13 ani, o matusa de-a mea nu s-a putu stapani sa nu remarce, cu glas tare, ca eram cam grasuta. Tatal meu i-a replicat, “Ei, nu e decat o broscuta umflata!”
Tata a incercat cumva sa o puna la punct, insa acea remarca m-a facut sa ma simt nemaipomenit de rusinata, nu numai referitor la trupul meu, ci si la intrega mea fiinta.
A urmat o perioda cand a fost cat pe ce sa ajung in pragul anorexiei. Nu putem aprecia aproape niciodata ce riscam atunci cand facem o gluma nesarata vizavi de un copil, mai cu seama daca suntem parinti.
Nu este indeajuns sa stii faptul ca cea mai pretioasa fiinta din lume pentru tine este copilul.
Trebuie, cel putin din cand in cand, sa ii marturisesti lucrul acesta. Am participat odata la o serbare de la gradinita a nepoatei mele. Intrebata de mama ei cine era cel mai frumos copil din incaperea unde avea loc evenimentul, fetita i-a raspuns, “ Tu, pentru mama ta si eu pentru tine!”
Apoi, a izbucnit intr-o molipsitoare si zglobie cascada de rasete…
Copyright © diane.ro. 2013
Articole asemanatoare din blogul Dianei:
Copiii din vis | Interpretarea si semnificatia viselor
Cati copii vei avea? - Superstitii si semne
Despre copii in citate, aforisme, maxime
De cele mai multe ori, parintii (in special mamele) nu se pot opri sa-si marturiseasca afectiunea pentru odrasla lor cu cuvintele: "Esti cel mai frumos copil!"
Copilul intelege acest mesaj, in functie de varsta sa cam asa:
" Esti nemaipomenit de frumos! Esti frumos atat in afara cat si inlauntru! Esti cea mai importanta fiinta de pe pamant pentru mine! Cred ca esti minunat, indiferent ce s-ar intampla (cu tine)!"
Copiii sunt foarte isteti si, in pofida varstei lor, inteleg mult mai multe decat sunt tentati sa creada cei care ii iubesc.
Ei isi construiesc in sufletul lor o credinta din aceste marturisiri ale parintilor, ajungand sa aiba o parere despre ei insisi in functie de aceste declaratii de iubire ori apreciere pe care le recepteaza mai mult sau mai putin frecvent.
Imagineaza-ti asadar un baietel, o fetita, iesind tumultuos din camera sa, cu o noua camasa ori rochita, plesnindu-i inima de placere si mandrie, pentru a fi intampinat(a) cu o crunta si tacuta raceala de mama sa. Ce imensa dezamagire, ce cruda pedeapsa!
Parintii poarta pe umerii lor o uriasa responsabilitate si din pricina faptului ca “micutii” lor (mai putin in perioada adolescentei, sa recunoastem!) sunt traversati de instinctul de a fi placuti si ridicati in slavi de catre ei!
In cazul in care un copil simte ca este subapreciat, lasat deoparte, este indrumat spre cai tot mai rele, mai ofensive de a-si afirma personalitatea.
Imaginea despre sine insusi a unei persoane nu consista numai din felul cum arata, ci si din modul cum este apreciata. Daca un copil simte ca o anumita latura a sa – indiferent daca este vorba despre infatisarea sa exterioara ori un anumit talent al sau – nu este acceptata de catre parinti, tinde sa se simta urat in interiorul sau.
Mai tarziu poate fi prea tarziu, si nici o alta lauda ori cuvant bun nu mai au cum indrepta aceasta greseala parentala.
Mai presus de orice, datoria parintilor ar putea fi aceea de a le insufla copiilor lor o pura si curata incredere in ei insisi.
Eu insami sunt matusica, si, ori de cate ori o intalnesc pe nepotica mea in noi straie, o coplesesc cu fierbinti maguliri, “Ah, ce minunata este rochita ta! Poti sa mi-o imprumuti si mie?”
Desigur, fetita se simte in al saptelea cer si nu vrea nici in ruptul capului sa imi dea cu imprumut rochia, fara a sesiza, inca, ca nu are cum sa ma incapa!
Desigur, asta nu exclude faptul ca cei mici (sau mai mari) trebuie sa fie pusi la treaba in activitatile scolare si extrascolare.
Dar o remarca prost inspirata a unui parinte poate face ravagii in sufletul unui copil.
Imi aduc aminte ca atunci cand aveam vreo 12-13 ani, o matusa de-a mea nu s-a putu stapani sa nu remarce, cu glas tare, ca eram cam grasuta. Tatal meu i-a replicat, “Ei, nu e decat o broscuta umflata!”
Tata a incercat cumva sa o puna la punct, insa acea remarca m-a facut sa ma simt nemaipomenit de rusinata, nu numai referitor la trupul meu, ci si la intrega mea fiinta.
A urmat o perioda cand a fost cat pe ce sa ajung in pragul anorexiei. Nu putem aprecia aproape niciodata ce riscam atunci cand facem o gluma nesarata vizavi de un copil, mai cu seama daca suntem parinti.
Nu este indeajuns sa stii faptul ca cea mai pretioasa fiinta din lume pentru tine este copilul.
Trebuie, cel putin din cand in cand, sa ii marturisesti lucrul acesta. Am participat odata la o serbare de la gradinita a nepoatei mele. Intrebata de mama ei cine era cel mai frumos copil din incaperea unde avea loc evenimentul, fetita i-a raspuns, “ Tu, pentru mama ta si eu pentru tine!”
Apoi, a izbucnit intr-o molipsitoare si zglobie cascada de rasete…
Copyright © diane.ro. 2013
Articole asemanatoare din blogul Dianei:
Copiii din vis | Interpretarea si semnificatia viselor
Cati copii vei avea? - Superstitii si semne
Despre copii in citate, aforisme, maxime
Cel mai frumos copil | Un gand de 1 iunie – Ziua copilului
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 31, 2013
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu