Chimenul - Superstitii despre mirodenii
Probabil una din cele mai vechi plante cunoscute omului, chimenul a fost utilizat dar a prilejuit si numeroase superstitii inca de la inceputurile umanitatii. Seminte ale acestuia au fost descoperite in excavatii din mezoliticul elvetian datand de acum 8.000 de ani. Chimenul este originar din partile nordice si centrale ale Europei si Asiei, adeseori nefiind cultivat in mod sistematic.
Amestecat cu lapte si aluat, aceasta mirodenie era folosita pentru intaritorul aliment numit "chara lui Iulius Cezar", ce era distribuit in mod regulat soldatilor lui Valerius.
Avand in engleza denumirea de "caraway", chimenul era cunoscut de vechii arabi ce ii numeau "semintele" karawya, o titulatura inca intalnita in Orient, din care se pare ca a provenit si termenul latin "Carvi." Potrivit insa lui Pliniu, denumierea de Carvi ar fi fost, de fapt, originara din cuvantul "Caria", ce desemna aceasta planta in Asia Mica, unde a fost mai intai descoperita. In limba spaniola, chimenul poarta numele de Alcavarea.
Chimenul este mentionat si Biblie, in Evanghelia dupa Matei 23; 23-24: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati. Calauze oarbe care strecurati tantarul si inghititi camila!"
Chimenul este mentionat frecvent de scriitori inca din antichitate. Dioscorides recomanda ca uleiul produs din aceasta mirodenie sa fie administrat fetelor palide. In Evul Mediu, in timpul lui Shakespeare, era extrem de popular. Conform naturalistului Parkinson, "semintele lui erau foarte folosite pentru a fi puse in fructele coapte sau gatite, in paine, prajituri, etc,. pentru a le da savoare. Erau, de asemenea, utilizate pentru bomboane ce erau ingurgitate contra racelii sau vantului din trup, fiind totodata servite la masa alaturi de fructe."
In piesa "Henry al IV-lea" a lui William Shakespeare, cavalerul Shallow il invita pe Falstaff sa guste "niste mere si o mancare de chimen". Obiceiul de a se manca mere coapte impreuna cu o farfurioara de chimen se mentine pana in zilele noastre la Colegiul Trinity din Cambridge, precum si in unele hanuri londoneze de moda veche, exact ca pe vremea lui Shakespeare.
Presararea de seminte de chimen peste prajituri dateaza de multa vreme, o delicatesa cu astfel de semninte fiind oferita in mod traditional odinioara fermierilor englezi dupa terminarea recoltarii granelor. Un astfel de obicei era probabil asociat cu o superstitie ce conferea acestei mirodenii darul de a inspira loialitate si fidelitate. Micile bomboane din chimen erau facute din seminte acoperite cu zahar alb. In Germania, oamenii de la tara isi asezonau branza, varza, supele si painea cu astfel de seminte, iar in Suedia si Norvegia exista o paine specifica pregatita din chimen.
Uleiul extras din fructele acestei plante este utilizat ca ingredient si pentru bauturi alcoolice. Atat germanii, cat si rusii faceau din chimen o bautura numita "kummel".
In traditiile pagane, chimenul este asociat cu Mercus si elementul primar al aerului. Se spune ca este o planta protectoare, care purtata intr-un mic saculet are capacitatea de a apara impotriva raului si a imbunatati memoria. Semintele chimenului asezate sub patul copiilor se credea ca pot alunga bolile.
In alte superstitii, chimenul are o relatie speciala cu dragostea, semintele sale fiind purtate pentru a atrage si a tine legata o persoana iubita. De asemeni, acestea sunt coapte in paine, prajituri sau bomboane intrucat daruiesc un gust senzual ce, chipurile, favorizeaza o intalnire amoroasa.
O ciudata superstitie ocidentala despre chimen spune ca acesta are "darul pastrarii lucrurilor", impiedicand furtul oricarui obiect care il contine si tinandu-i pe hoti prizonieri in casa pe care au invadat-o. Intr-o potiune speciala, chimenul ii determina pe iubiti sa nu fie necredinciosi, fiind totodata folosit pentru a face pasarile de curte si porumbeii sa nu se rataceasca departe de gospodarii.
In medicina Ayurveda, chimenul este inzestrat cu capacitatea de a incalzi trupul, fiind incorporat in infuzii, impreuna cu anasonul si secareaua, pentru dureri de stomac, ca expectorant si remediu contra gazelor stomacale. Botanistii contemporani il recomanda pentru stimularea apetitului, contra indigestiei si a crampelor menstruale.
Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Urzicile - Legenda si sursa de sanatate
Patrunjelul in superstitii, legende, mituri
Mararul, legenda si sursa de sanatate
Avand in engleza denumirea de "caraway", chimenul era cunoscut de vechii arabi ce ii numeau "semintele" karawya, o titulatura inca intalnita in Orient, din care se pare ca a provenit si termenul latin "Carvi." Potrivit insa lui Pliniu, denumierea de Carvi ar fi fost, de fapt, originara din cuvantul "Caria", ce desemna aceasta planta in Asia Mica, unde a fost mai intai descoperita. In limba spaniola, chimenul poarta numele de Alcavarea.
Chimenul este mentionat si Biblie, in Evanghelia dupa Matei 23; 23-24: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati. Calauze oarbe care strecurati tantarul si inghititi camila!"
Chimenul este mentionat frecvent de scriitori inca din antichitate. Dioscorides recomanda ca uleiul produs din aceasta mirodenie sa fie administrat fetelor palide. In Evul Mediu, in timpul lui Shakespeare, era extrem de popular. Conform naturalistului Parkinson, "semintele lui erau foarte folosite pentru a fi puse in fructele coapte sau gatite, in paine, prajituri, etc,. pentru a le da savoare. Erau, de asemenea, utilizate pentru bomboane ce erau ingurgitate contra racelii sau vantului din trup, fiind totodata servite la masa alaturi de fructe."
In piesa "Henry al IV-lea" a lui William Shakespeare, cavalerul Shallow il invita pe Falstaff sa guste "niste mere si o mancare de chimen". Obiceiul de a se manca mere coapte impreuna cu o farfurioara de chimen se mentine pana in zilele noastre la Colegiul Trinity din Cambridge, precum si in unele hanuri londoneze de moda veche, exact ca pe vremea lui Shakespeare.
Presararea de seminte de chimen peste prajituri dateaza de multa vreme, o delicatesa cu astfel de semninte fiind oferita in mod traditional odinioara fermierilor englezi dupa terminarea recoltarii granelor. Un astfel de obicei era probabil asociat cu o superstitie ce conferea acestei mirodenii darul de a inspira loialitate si fidelitate. Micile bomboane din chimen erau facute din seminte acoperite cu zahar alb. In Germania, oamenii de la tara isi asezonau branza, varza, supele si painea cu astfel de seminte, iar in Suedia si Norvegia exista o paine specifica pregatita din chimen.
Uleiul extras din fructele acestei plante este utilizat ca ingredient si pentru bauturi alcoolice. Atat germanii, cat si rusii faceau din chimen o bautura numita "kummel".
In traditiile pagane, chimenul este asociat cu Mercus si elementul primar al aerului. Se spune ca este o planta protectoare, care purtata intr-un mic saculet are capacitatea de a apara impotriva raului si a imbunatati memoria. Semintele chimenului asezate sub patul copiilor se credea ca pot alunga bolile.
In alte superstitii, chimenul are o relatie speciala cu dragostea, semintele sale fiind purtate pentru a atrage si a tine legata o persoana iubita. De asemeni, acestea sunt coapte in paine, prajituri sau bomboane intrucat daruiesc un gust senzual ce, chipurile, favorizeaza o intalnire amoroasa.
O ciudata superstitie ocidentala despre chimen spune ca acesta are "darul pastrarii lucrurilor", impiedicand furtul oricarui obiect care il contine si tinandu-i pe hoti prizonieri in casa pe care au invadat-o. Intr-o potiune speciala, chimenul ii determina pe iubiti sa nu fie necredinciosi, fiind totodata folosit pentru a face pasarile de curte si porumbeii sa nu se rataceasca departe de gospodarii.
In medicina Ayurveda, chimenul este inzestrat cu capacitatea de a incalzi trupul, fiind incorporat in infuzii, impreuna cu anasonul si secareaua, pentru dureri de stomac, ca expectorant si remediu contra gazelor stomacale. Botanistii contemporani il recomanda pentru stimularea apetitului, contra indigestiei si a crampelor menstruale.
Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Urzicile - Legenda si sursa de sanatate
Patrunjelul in superstitii, legende, mituri
Mararul, legenda si sursa de sanatate
Chimenul - Superstitii despre mirodenii
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 24, 2013
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 24, 2013
Rating:
Postări
Pe vremuri, in America exista credinta ca sughitul era provocat de un fel de conflict dintre trup si spirit, suflet. Copiilor li se dadea sa inghita un amestec de seminte de chimen, marar si secarea astfel incat sa nu ii apuce sughitul in biserica.
RăspundețiȘtergereChimenul era purtat in saculeti pentru a proteja fata de rele si a imbunatati memoria. Pus sub paturile copiilor, era inzesrtat cu darul de a-i feri de boli.
Conform unei superstitii vechi, avea nu numai harul de a impiedica un hot sa ia vreun obiect din casa, ci si pe cel de a nu-i mai permite sa iasa din locuinta pe care voia sa o jefuiasca.
De asemeni, se credea ca semintele de chimen cu care se hraneau gainile si porumbeii opreau aceste pasari sa se rataceasca de casa.
Folosite si la prepararea unor elixiruri de dragoste, semnitelor acestei plante li se atribuia capacitatea de a mentine fidelitatea, iubirea unui partener de cuplu. Pe de alta parte, se spunea ca cine le planta era ocolit de noroc!