Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul - Tradiţii şi superstiţii

Sfânta de zi de 29 august, dedicată Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, este comemorată nu numai în tradiţia bisericii creştin-ortodoxe, ci şi în cele romano-catolice, greco-catolice, luterane, şi anglicane. Mai mult decât atât, superstiţia de a nu se mânca dintr-o platou sau o tipsie (deoarece capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost adus regelui Irod pe o tavă), cea de a folosi cuţite la masă sau a îmbucă vreun aliment având forma asemănătoare cu aceea a unui cap, au o largă răspândire în diverse ţări europene.

Rubens - Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul

Conform Evangheliilor sinoptice (cele ale lui Matei, Marcu şi Luca), Irod (Herod), având titul de tetrarh sau vicerege al Iudeei, l-a aruncat în temniţă pe Sfântul Ioan Botezătorul întrucât condamnase divorţul său de leguiuta-i soaţă, Faselis (Phasaelis), luând-o în mod nelegiuit de nevastă pe Irodia (Herodias), soţia fratelui său Filip I. Cu prilejul aniversării zilei sale de naştere, Irod a fost încântat de dansul Salomeei, frumoasa fiică a Herodiei, şi, ameţit de băutură, i-a promis că îi dăruieşte tot ce vrea, chiar şi jumătate din regatul său. Salomeea şi-a întrebat mama ce ar trebui să-i pretindă regelui, iar Irodia a îndrumat-o să ceară a i se aduce capul Sfântului Ioan Botezătorul pe o tavă. Deşi înfricoşat de această cerere, Irod a fost de acord în cele din urmă să îi dea curs, poruncind ca sfântul să fie ucis în închisoare.

Istoricul evreu Flavius Josephus a relatat că Irod l-ar fi omorât pe Sfântul Ioan Botezătorul "pentru ca nu cumva influenţă crescândă lui Ioan să aducă de partea sa o mare putere şi să-l facă să işte o revoltă." De asemeni, Flavius Josephus a afirmat că mulţi dintre evrei credeau că dezastrul militar ce l-a adus pe Herod în mâinile lui Aretas, socrul său, a fost o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru purtarea sa nedemnă.
Deşi nici o sursă istorică nu oferă o dată exactă a acestui eveniment, se poate aproxima că tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul a avut în anii 28-29 d. Hr., după ce acesta a fost încarcerat în anul 27.

În tradiţia populară românească, ziua de 29 august, numită "crucea mică", marca începerea unui post negru ce ţinea până la "crucea mare", adică până în ziua de 14 septembrie, dedicată Înălţării Crucii. Acest post era recomandat mai cu seamă pentru mântuirea sufletului de cele mai grele păcate săvârşite în viaţă: ucideri, tâlhării insotie de omoruri, incendieri, avorturi provocate sau naturale, asasinarea pruncilor în somn. Postul era ţinut şi de surori pentru fraţi sau viceversa, de părinţi pentru copii ori pentru o rudă pierdută în lume, una care se înecase sau înfăptuise păcatul sinuciderii. Adeseori, părinţii se conformau postului negru ce debuta odată cu ziua tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul ca o căinţă faţă de vorbele urâte şi rele spuse odraslelor lor la mânie! În perioada de postire era permis să se mănânce o dată pe zi o singură turtă din mălai ori grâu, ce era musai a fi făcută pe cărbuni de cel ce postea, nefiind îngăduit a fi atinsă de vreun alt om. Turta nu trebuia să fie tăiată ci ruptă în mâini, firimiturile sau resturile ei recomandându-se a fi lăsate pe pământ, sub o icoană, de preferinţă cea a Maicii Domnului. Cine era împovărat de păcate mai uşoare avea voie deguste şi nişte poame. Nu era permis a dormi în pat, ci pe jos, pe pământ, fără aşternut, numai cu o pernă umplută cu paie şi fără vreun acoperământ. Cei ce încheiau postul primeau la biserică de pomană colaci, untdelemn, struguri şi un mănunchi de flori în mijlocul căruia se găsea o lumânare din ceară curată, făcută de o femeie iertată de păcate ori de o fecioară.

Postul se ţinea şi pentru friguri, pentru că acestea începeau a le da târcoale oamenilor, în fiecare an, după praznicul tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul. Tot contra frigurilor, era bine a nu se mânca pepeni verzi pe 29 august. De fapt, era indicat ca în această zi să nu se atingă nimeni de fructe ori legume semănând cu un cap de om (nuci, căpăţâni de usturoi, pere, mere), nici din acelea cu cruce în ele (pepeni, nuci) ori având culoarea roşie. Vinul roşu era şi el oprit a se bea, iar varza nu tebuie mâncată cu nici un chip, întrucât se spunea că Sfântului Ioan i s-a tăiat de şapte ori capul pe o varză, de fiecare dată el revenind la viaţă. Era de rău augur să mănânci din tipsie sau blid, ori să foloseşti la masă cuţitul, trebuind să rupi mâncarea cu mâna. Unii oameni, mai credincioşi, nu se atingeau de bucate în această zi sau se mulţumeau să mănânce numai struguri.


Articole din acelaşi domeniu:

29 august – Sărbători, tradiţii şi obiceiuri religioase

Sfântul Ioan în superstiţii şi tradiţii româneşti

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul